În anii ‘70, România devenise o destinaţie favorită pentru tinerii din ţările arabe care voiau să facă o facultate. Centrele universitare Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova erau pline cu tineri din Irak, Siria, Liban sau Iordania care doreau să obţină o licenţă de medic sau de inginer. Printre miile de tineri arabi care veniseră în România să studieze, s-au strecurat şi elemente care doreau să atace Ambasada Israelului la Bucureşti. Astfel, la sfârşitul anilor ’60, Serviciul de Contrainformaţii român a fost informat despre planurile de atac ale unui grup de tineri arabi. Au fost luate măsuri de anihilare a grupului. Cel care a condus acţiunea a fost generalul Neagu Cosma, directorul Directiei a III-a Contraspionaj din Securitate.
Prin 1966 – 1968 un student palestinian ne anunţă ca un grup de arabi pregătesc un atac împotriva ambasadorului Israelului de la Bucureşti. Doreau să-l omoare deoarece îl considerau vinovat de unele excese săvârşite în timpul războiului din 1948. Atacul urma să se desfăşoare în două etape: în prima etapă urmau să-l atace şi să-l omoare pe ambasador; simultan, o a doua echipă de arabi urma să ocupe o instituţie românească şi, în schimbul ostaticilor, să ceara un avion cu care să părăsească România: „Daţi-le drumul celor din prima echipă! Daţi-ne un avion şi dăm şi noi drumul românilor. Dacă nu ne daţi drumul, facem totul praf!”. Când am aflat noi, doi arabi erau deja la Bucureşti de vreo două – trei săptămâni şi studiau traseul pe care îl parcurgea zilnic ambasadorul ca să stabilească locul şi momentul când pot ataca. Cum plănuiau să atace? Cu arme automate sau cu grenade şi dacă nu reuşeau aşa, unul dintre ei, sinucigaş, vroia să se arunce pe maşina ambasadorului. Eu le-am propus arabilor o întâlnire directă şi am trimis sursa să discute cu şeful comandoului: „Băi, se ştie! Nu o să puteţi să faceţi nimic şi un şef de la Securitate, care a venit la mine, cere să vă întâlniţi şi să vedeţi cum tranşaţi chestia asta.” Când i-am propus acţiunea ministrului, când i-am spus ministrului ce vreau să fac: ,,Măi Cosma, dar tu nu ştii unde te bagi! Îţi dai seama în ce poveste intri?”, „Păi, altă soluţie nu am văzut. O să-mi iau şi eu o serie de măsuri.” Adică eu am fixat locul întâlnirii şi am asigurat camera cu ascultare, cu video. De asemeni, aveam în camerele vecine oameni care să intervină în orice clipă. Comandantul grupului de arabi a fost de acord să ne întâlnim. Şi m-am întâlnit la Hotel
Triumf din Bucureşti. Pusesem condiţii: nu vin înarmat, nu vii înarmat. I-am prezentat pozele a doi arabi pe care îi suspectam noi şi el mi-a confirmat că fac parte din echipa lui. Pe şef l-am lăsat liber. Imediat am luat măsuri de supraveghere a celorlalţi. I-am urmărit pe cei doi arabi suspecţi şi am constatat că unul era cazat la Hotel Nord de lângă Gara de Nord şi celălalt era cazat la Hotel Victoria de lângă CEC. Le-am controlat discret camerele şi la Hotel Nord sub cadă am găsit armament, grenade. Le-am luat de acolo şi le-am făcut inutilizabile: le-au scurtat percutorul la arme, au umblat la cartuşe şi la grenade …. să facă „fâs” …. şi le-am pus la loc. Am luat legătura cu evreii, l-am trimis pe locţiitorul meu, pe colonelul Vasilescu, la ambasadă şi le-am spus: „Există aici un comandou arab, există pericolul să fiţi atacaţi. Să ne punem de acord cum organizăm paza, cum vă organizaţi voi în interior şi cum organizăm noi în exterior”. Noi trebuia să păstrăm aparenţele, că se fac reparaţii la stradă, că se schimbă piatra cubică cu asfalt. Am scos piatra cubică de pe stradă, am pus-o grămadă ca arabii să nu poată forţa intrarea cu o maşină.
Apoi i-am anchetat pe arabi o zi şi o noapte, chiar în hotel. Nu i-am dus în altă parte. Unul era nemaipomenit de hotărât să-l ucidă pe ambasadorul israelian, învinuindu-l de excese în timpul războiului din 1948. Şi atunci le-am zis: „Noi nu vrem să stricăm rosturile noastre cu arabii, noi lupta voastră o înţelegem, dar să nu o desfăşuraţi pe teritoriul României. Desfăşuraţi-o la voi. Vă lăsăm să plecaţi acasă cu condiţia să nu mai călcaţi pe aici!” Şi i-am expulzat din România pe cei trei arabi.
[Arhiva de istorie orală – Radio Romînia. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 7.03.2002]
