Episcop irlandez, sfânt patron al Irlandei şi Islandei, sărbătorit la 17 martie, Sfântul Patrick este onorat prin evenimente organizate nu numai în Irlanda, ci în întreaga lume, mai ales în comunităţile mari de irlandezi. Sfântul Patrick, Apostolul Irlandei, a fost la început păgân. Deşi nu se ştie mult despre viaţa sa timpurie, o serie de scrisori ale sale arată că a fost capturat în Ţara Galilor, Scoţia, sau o altă zonă apropiată, în afara Irlandei, şi dus în Irlanda ca sclav. Mai târziu, a fugit şi s-a întors la familia sa – romani care trăiau în Marea Britanie. El s-a întors în Irlanda ca misionar, după ce a devenit cleric, apoi episcop în credinţa creştină. Patrick s-a născut în jurul anului 460, şi către anul 600 era deja cunoscut ca sfânt patron al Irlandei. În America, Ziua Sfântului Patrick a fost sărbătorită pentru prima dată în 1737. Această primă celebrare în colonii a avut drept scop, în mare parte, onorarea culturii irlandeze, de care mulţi colonişti erau separaţi.
La New York, prima celebrare a avut loc la o reuniune restrânsă, în casa unui protestant irlandez. La New York, paradele de Ziua Sf. Patrick au început în 1762, cu un grup de soldaţi irlandezi din armata britanică, mărşăluind pe Broadway. Aşa a început şi tradiţia temei militare a paradelor. Festivalul anual al Sf. Patrick marchează a 21-a aniversare a sa, între 17 şi 20 martie. Festivalul începe cu o paradă prin centrul oraşului Dublin, pe 17 martie. Tema din acest an este „imaginaţia tinerilor din Irlanda privind spre viitor”. Ziua Sfântului Patrick nu durează o singură zi la Dublin, ci o săptămână întreagă. Ca să nu se lase mai prejos, Belfastul găzduieşte propria paradă, la 17 martie, care începe la primăria oraşului. Londra pregăşteşte anuala petrecere din Trafalgar Square, în timp ce New York-ul se mândreşte cu cea mai mare paradă pentru Ziua Sfântului Patrick, pe 5th Avenue. La Chicago, râul ce poartă numele oraşului devine verde, dar numai o dată pe an, pentru celebrarea Sfântului Patrick. Sfântul Patrick din Montserrat nu este doar o figură importantă în Irlanda, este, de asemenea, recunoscut ca sfântul patron al insulei din Caraibe, Montserrat. Insula luxoasă sărbătoreşte ziua Sfântului Patrick cu stil, cu o săptămână de festivităţi, inclusiv o paradă la 17 martie, şi un târg distractiv la 18 martie. Peste 30.000 de persoane participă la festivalul „I Love Ireland”, la Tokyo, în onoarea Sfântului Patrick, în Yoyogi Park, cu muzicieni şi dansatori irlandezi, sport, cultură şi meşteşuguri. O serie de tradiţii comune ale festivităţilor includ vopsirea apei şi a berii în verde. Până şi din fântâna de la Casa Albă ţâşneşte apă verde în această zi. La Seattle, traseele paradelor sunt vopsite în verde, iar decoraţiunile folosite sunt tot în nuanţe de verde. În nord-estul Americii se plantează mazăre, mai ales datorită culorii acesteia.
O serie de simboluri sunt legate de Sf. Patrick. Între acestea, se numără trifoiul, pe care vechii celţi îl venerau ca pe un simbol sacru al primăverii. Trifoiul era o plantă sacră pentru druizi, datorită celor trei frunze în formă de inimă, iar cifra trei era sacră în mitologia irlandeză. Peste secole, când Irlanda era condusă de englezi, naţionalismul irlandez începea să se facă simţit. Trifoiul a fost adoptat de către naţionaliştii irlandezi ca un simbol al patrimoniului lor. A fost consemnat de Edmund Campion, un savant englez, în 1571, care a scris că „irlandezii sălbatici” mănâncă această plantă. De fapt, irlandezii includeau atunci în dieta lor măcrişul, care arătă similar cu trifoiul. Se crede că Sf. Patrick a folosit într-o predică trifoiul pentru a simboliza Sfânta Treime creştină, prima însemnare despre acest episod apărând în 1726. Mai târziu, a devenit tradiţional pentru bărbaţii irlandezi să poarte trifoiul la pălărie, de Ziua Sfântului Patrick. După slujbă, ei merg la cârciumă să „înece trifoiul” în „ulcica Sf. Patrick”. În timpul secolului al XVIII-lea, trifoiul a devenit popular ca emblemă naţională purtată de voluntarii irlandezi, grupuri locale constituite pentru a apăra Irlanda de ameninţarea invaziei spaniole şi franceze. Acum, în fiecare an, de Ziua Sf. Patrick, premierul irlandez îi oferă un bol de cristal Waterford, în formă de trifoi, conţinând crenguţe de trifoi, preşedintelui Statelor Unite. Culoarea asociată iniţial cu Sf. Patrick a fost albastrul, dar atunci când patrioţii irlandezi au adoptat trifoiul ca simbol, acesta s-a asociat cu verdele. Panglici verzi au început să fie purtate pentru a sărbători Ziua Sf. Patrick, încă din secolul al XVII-lea. Iar în timpul revoltei irlandeze din 1798, soldaţii irlandezi purtau uniforme verzi, pentru a atrage atenţia asupra cauzei lor. Spiriduşul celtic, mic şi capricios, căruia îi place să joace feste, a devenit asociat cu Ziua Sfântului Patrick abia după 1959. De ce a durat atât de mult timp? Ziua Sf. Patrick a fost considerată o sărbătoare religioasă, până destul de recent. Dar în 1959, Walt Disney a lansat filmul ‘Darby O’Gill and the Little People’, care i-a familiarizat pe americani cu micii omuleţi amuzanţi, prietenoşi, aducători de noroc, care ulterior au devenit parte a sărbătorii.
Sfântul Patrick este onorat cu o zi de sărbătoare în calendarul liturgic al Bisericii Episcopale (SUA) şi cu o comemorare în calendarul evanghelic luteran, ambele la 17 martie. Sfântul Patrick este venerat în Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Anglicană şi Biserica Luterană. (Cristina Zaharia, Rador
