În dimineaţa zilei de 23 august 1981, trei indivizi înarmaţi au luat ostatici călătorii autobuzului care asigura naveta între Călan şi Deva. Intenţia lor era să ajungă la aeroportul Timişoara unde, în schimbul ostaticilor, să primească un avion pentru a fugi din ţară. Imediat ce a fost informat de acţiune, şeful Securităţii Timişoara a raportat lui George Homoştean, ministrul de interne, şi lui Tudor Postelnicu, şeful Departamentului Securităţii Statului. Aceştia l-au informat imediat pe Ceauşescu despre situaţia creeată. Ceauşescu a ordonat oprirea autobuzului şi arestarea indivizilor înarmaţi. Aşa că la un kilometru de Ghiroda (o comună de lângă aeroportul Timişoara) Securitatea a instalat un baraj. În jurul orei 11.30, autobuzul a ajuns la baraj. Teroriştii au trimis un emisar cu pretenţiile lor: un elicopter cu care să părăsească România şi bani. Au fost refuzaţi, aşa că teroriştii l-au obligat pe şoferul autobuzului să forţeze barajul. S-a tras în cauciucuri. Simultan au început să tragă şi teroriştii. În schimbul de focuri care a urmat au murit şase oameni şi au fost răniţi alţi doisprezece. Un terorist a fost ucis, ceilalţi doi au fost capturaţi. Despre evenimentele din dimineaţa zilei de 23 august 1983 în Arhiva de istorie orală – Radio România se păstrează amintirile generalului Neagu Cosma.
În noaptea de 22 spre 23 august, în comuna Puiu din jud. Hunedoara, trei tineri au atacat Postul de Miliţie şi au luat de acolo armament…. nişte automate, nişte grenade. S-au suit într-un autobuz, au luat ostatici pasagerii. Au lăsat liber unul dintre pasageri care să anunţe cererile lor: la Timişoara să găsească un avion şi zece mii de dolari. Dacă nu… În timp ce Ceauşescu se găseau la tribună şi asista la paradă, primeşte informaţia. La tribună se afla şi ministrul de interne George Homoşteanu. Şeful Securităţii şi adjunctul ministrului era Tudor Postelnicu. Ceauşescu primeşte ştirea „Uite ce s-a întâmplat. Ăia au luat armament, au sechestrat un autobuz, au luat ostatici, pun condiţiile ăstea.” Ceauşescu îi cheamă la el pe Homoşteanu şi pe Postelnicu: „Luaţi oamenii de care aveţi nevoie, fugiţi şi rezolvaţi cazul ăsta! Noi ne vedem de paradă!” Nu a spus cum să se rezolve. În stadiul ăsta nu a spus nimic. A spus „Vedeţi ce trebuie, rezolvaţi!”. Ăştia au luat un avion, au luat nişte oameni din Bucureşti, pe şeful de la USLA, nişte luptători…. echipa operativă. Au intrat în contact cu forţele din zonă. Când au sosit la Timişoara, au aflat că treaba a fost dezamorsată, că au acţionat forţele locale. Pe parcurs ăştia împuşcaseră pe cineva şi-l aruncaseră din maşină, ca să demonstreze că sunt hotărâţi. Forţele locale, trupele de securitate, forţele locale de intervenţie ale
USLA au acţionat… nu ştiu unde, pe la Lugoj, la o cotitură au năvălit, i-au imobiliazat pe cei trei terorişti, s-a tras. Dintre pasageri a murit o fetiţă. Restul pasagerilor au fost eliberaţi. Ce s-a întâmplat cu cei trei terorişti? Unul a fost împuşcat, altul a fost rănit, cel de-al treilea a fost prins viu. Cel rănit a fost dus la infirmerie şi cel capturat viu a fost dus la anchetă. Postelnicu a pus mâna pe telefon să raporteze la Bucureşti şi nu Homoşteanu care era ministrul de interne. Dar Postelnicu, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, deci politic era mai mare decât Homoşteanu… De exemplu, când era o şedinţă şi venea ministrul, cel care intra primul şi primea raportul era Postelnicu şi Homoşteanu stătea în spate. Nu pricepea nimeni nimic. Aşa ajunsese. Şi aşa a făcut şi aici. A pus mâna pe telefon Postelnicu şi i-a raportat lui Ceauşescu: „Treaba încheiată … unul e mort, mai sunt doi … unul e rănit …” Ce o fi spus Ceauşescu la telefon lui Postelnicu e greu de precizat. Se ştie doar ce a spus Postelnicu după ce a terminat convorbirea. De faţă au fost Homoşteanu, colonelul Blaga, care era comandantul USLA, colonelul Nica – comandantul Ministerului de Interne pe Timişoara, şi încă vreo doi – trei. Şi un procuror militar era de faţă. Ce spune Postelnicu? „Tovarăşul a spus să-i lichidăm”. „Cum să-i lichidăm?” zice procurorul. Ăştia au tăcut … „Eu nu mă asociez la chestia asta ….” şi procurorul a plecat. Ce au făcut după aceea? Au pus doi oameni, unul de la USLA, un căpitan, şi un plutonier din Timişoara, l-au luat pe cel care era în anchetă şi l-au dus într-o pădure şi l-au împuşcat. Cel din infirmerie a fost sugrumat în arest. Aşa s-a terminat.
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 7.03.2002]
