Din 1988 se sărbătoreşte, la 20 martie, Ziua Internaţională a Francofoniei. Limba franceză a fost şi va fi întotdeauna asociată cu artele, poezia, literatura, dar şi cu diplomaţia. Franceza este azi limba diplomatică a Vaticanului. În afară de diplomaţie, limba franceză este, alături de engleză, limba oficială în majoritatea organizaţiilor internaţionale. Este una dintre limbile oficiale recunoscute de ONU, alături de engleză, rusă, chineză, arabă şi spaniolă, şi una dintre cele două limbi de lucru. Este limbă oficială şi de lucru la UNESCO, OECD, NATO sau Jocurile Olimpice. Lumea francofonă contează, în prezent, pe două sute douăzeci de milioane de vorbitori, cifra oficială a Francofoniei. Celor două sute douăzeci de milioane de vorbitori actuali li se adaugă o sută şaisprezece milioane de studenţi, franceza fiind limba pe care, după engleză, o învaţă voluntar cei mai mulţi doritori. Spectaculoasă este proiecţia populaţiei: în anul 2050, Organizaţia Francofoniei prevede că şapte sute cincisprezece milioane de oameni vor vorbi franceza. În Africa, fără îndoială, limba oficială franceza va deveni din ce în ce mai populară, înlăturând limbile vernaculare aflate sub influenţa educaţiei încă predate în limba franceză.
De la Cântecul lui Roland la poezia trubadurilor, franceza s-a răspândit în Italia şi în teritoriile de limbă germană. În secolul al XVII-lea, cuvinte franceze au ajuns în mai multe limbi europene, apoi impactul cultural al limbii a crescut datorită ideilor Epocii Luminilor. A existat o vreme când Voltaire coresponda în franceză cu regele Prusiei, când diplomaţia otomană folosea doar franceza, la fel ca administraţia egipteană. Curtea Rusiei, a Instanbulului şi a Potsdamului se exprimau în franceză. Franceză era vorbită la Versailles şi la Berlin. Pe parcursul perioadei franceze în Africa de Nord, influenţa francezei s-a extins şi asupra limbilor care se vorbeau în coloniile Franţei. După cel de-al Doilea Război Mondial, migranţii din Africa de Nord aveau să aducă şi ei noi practici în Franţa. Operele lui La Fontaine, Rimbaud, Apollinaire, Alfred de Musset, André Breton inspiră noile generaţii de scriitori. Odată cu sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Franţa a ales să participe la proiectul european, în numele păcii şi reconcilierii cu vecinii săi, dar şi pentru a transforma o pagină din istoria sa colonială. Personalităţi franceze eminente ca Robert Schuman şi Jean Monnet, „părinţii Europei”, au făcut din Franţa o ţară fondatoare, care a participat la toate etapele majore ale construcţiei europene. După crearea CECA, în 1951, prima autoritate supranaţională europeană care se ocupa de producţia strategică, de cărbune şi oţel, Franţa a semnat Tratatul de la Roma, la 25 martie 1957, cu Germania, Italia şi Benelux, Franţa este unul dintre foştii fondatori ai ţărilor CEE. Franţa a sprijinit crearea PAC, în 1962, prima politică comunitară care are avantaje clare în modernizarea agriculturii sale. În 1992, votând pentru Tratatul de la Maastricht, Franţa a ales să îşi intensifice integrarea, în special în domeniile economic şi monetar. Împreună cu Germania, reprezintă motorul european. Dar pierderea influenţei geopolitice a Franţei şi globalizarea sunt unele dintre motivele care au pus difuzarea şi utilizarea francezei într-o nouă situaţie. Apariţia Internetului şi dominaţia englezei au acutizat situaţia. În 1989, premierul de atunci, Michel Rocard, a creat „Consiliul Suprem al limbii franceze”. În 1996, a fost rândul „Comisiei Generale de Terminologie”. Plasată şi ea sub controlul primului-ministru, se defineşte ca „piatra de temelie a dispozitivului de îmbogăţire a limbii franceze”.
Prima reuniune internaţională a Francofoniei, la care au luat naştere proiectele bazate pe ideea de solidaritate, a avut loc la Versailles, în februarie 1986, cu participarea a 42 de state. Cei mai mulţi francofoni din ţările europene membre ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei trăiesc în Franţa (62,5 milioane), Belgia (4,4 milioane) şi Elveţia (3,8 milioane). În celelalte ţări vest-europene membre ale OIF, trăiesc 1,2 milioane de francofoni. În Europa Centrală şi de Est sunt alte 6 milioane de francofoni.(cifre cf. wikipedia). Limba franceză este a şasea cea mai utilizată limbă din lume, după chineza mandarină (peste un miliard de vorbitori), engleza, hindi, spaniola şi araba, urmate de portugheză (între 178 şi 240 de milioane de vorbitori). Franceza este a doua cea mai învăţată limbă după engleză, cu peste 120 de milioane de elevi şi o jumătate de milion de profesori de franceză în străinătate. Este, totodată, a treia limbă cea mai utilizată pe Facebook şi Wikipedia şi una dintre limbile vieţii economice internaţionale, mai ales în spaţiul francofon, care reprezintă circa 15% din bogăţia mondială.
Cristina Zaharia, Rador
