Realizator: Continuăm seria dezbaterilor pe tema modificării Legii 41, de funcţionare a SRR şi TVR. Oana Cristea Grigorescu i-a invitat la microfon pe scriitorul Horia Bădescu, fost director al Studioului Radio Cluj, şi pe redactorul la revista „Tribuna”, criticul de teatru Claudiu Groza.
Reporter: Oana Cristea Grigorescu – Ne face plăcere să pornim un dialog, astăzi, cu doi invitaţi speciali. Domnule Horia Bădescu, bun venit acasă – îmi place să spun, pentru că de această instituţie vă leagă o parte importantă a vieţii dvs, aţi fost directorul Radiodifuziunii Române pe vremea când Radioul şi Televiziunea erau o singură instituţie; Claudiu Groza, bun venit la Radio Cluj, din nou, pentru că şi revista „Tribuna” şi calitatea de critic de teatru ne oferă prilejul să discutăm despre această dezbatere publică pe care întreaga media românească o poartă în această perioadă privind oportunitatea modificării Legii 41, a aducerii ei la zi, şi în ce termeni şi mai ales în ce fel postul public de radio şi televiziune îşi poate urma menirea de apărare a limbii române, a culturii şi menirea educativă. Ce a fost, domnule Horia Bădescu, Radioteleviziunea împreună, ce ar trebui să fie astăzi aceste două instituţii?
Horia Bădescu: Am mai spus-o cu un prilej chiar în public, această problemă se poate pune, să spunem, din punct de vedere administrativ, se poate discuta dacă este oportună revenirea la sistem de radioteleviziune, sistem pe care, de altminteri, marea majoritate a ţărilor europene îl au, pentru că cum bine ştiţi, BBC-ul are împreuna Radioul şi Televiziunea, Deutsche Welle are împreună Radioul şi Televiziunea, RAI are împreună Radioul şi Televiziunea.
Reporter: E forma originală.
Horia Bădescu: Este forma originală şi este o formă care, din punct de vedere al calităţii actului jurnalistic, nu a ridicat niciodată probleme. Probleme pot să fie, cum spuneam, de ordin administrativ. Dar, din punct de vedere al misiunii de care vorbeaţi dvs, chestiunea ţine de calitatea personalului radiofonic sau personalului de televiziune, de calitatea redactorului de radio sau de televiziune; aceasta ţine de strategia pe care şi-o propune instituţia şi, cum bine ştiţi, eu vorbesc din punct de vedere al Radio Cluj, dar asta poate fi extrapolată cam la nivelul întregii radiodifuziuni române de la înfiinţarea ei şi până spre zilele noastre. Cel puţin Radio Cluj, dar şi Radio Bucureşti au avut totdeauna o componentă culturală extrem de puternică.
Reporter: Să ne uităm doar la un singur lucru, acela că Radio România continuă să aibă un canal cultural, în timp ce Televiziunea Română a pierdut, a închis canalul Cultural.
Horia Bădescu: Dar, cum să zic, asta ţine tot de strategia pe care şi-a propus-o Televiziunea. Există o diferenţă, să spunem, Radio România a păstrat canalul Cultural, dar Radio România nu a uitat să expedieze, de exemplu, o componentă extrem de benefică, cu un impact extraordinar de puternic, care era teatrul radiofonic, la ore la care accesul la repertoriul, la marele repertoriu pentru că Radio Bucureşti trăieşte din toate înregistrările cu marile voci şi cu marii actori ai României, cu ceea ce s-a realizat în ultimele decenii, ca producţie a Radioului.
Reporter: Lumea s-a schimbat şi condiţiile de producţie s-au schimbat. Vorbim doar despre drepturile de autor, pe care le presupune plata oricărei producţii şi Televiziunea Română, la rândul ei, a avut dificultăţi în a reintroduce teatrul…
Horia Bădescu: Duduie dragă, eu, unul, cum zice francezul /…/ că lumea culturală este obligată, indiferent de sistemul în care vieţuieşte, să fie aceia care să-şi ofere societăţii în care trăieşte, produsul artistic, dacă nu pe gratuit, pe mai nimic.
Realizator: Aici vroiam să vă aduc, la ideea misiunii postului public. Este singura instituţie care-şi poate propune, fie că-i radio sau televiziune, educaţia. Şi asta costă.
Horia Bădescu: Nu numai educaţia. Eu îmi aduc aminte, am avut o bună discuţie cu mai tinerii mei confraţi, la vremea când am construit Televiziunea Cluj şi când am reconstruit radioul, după Revoluţie.
Reporter: La redeschiderea instituţiei, în 1990.
Horia Bădescu: La redeschiderea lui. Şi a venit o problemă, care, la început, aşa, mai tacit, pe urmă am început să discutăm despre ea, era: care sunt misiunile radioului, de exemplu? Radioteleviziunea. Şi ideea a fost, că, în general, trebuie să revenim doar la două dintre ele, una fiind informaţia şi cealaltă – partea de destindere…
Realizator: Divertismentul.
Horia Bădescu: De divertisment. Cât şi ce să mai facem cu cultura şi cu educaţia, aceste componente ale educaţiei comuniste, care trebuie lasate la o parte, uitându-se, că omenirea şi-a oferit cultură şi educaţie, ca să existe ca omenire, dintotdeauna. Nu se poate, lipsa de cultură duce la lisă de educaţie şi lipsa de educaţie – este un cerc vicios – duce la respingerea /…/ lipsa de cultură. Or, a nu avea educaţie şi cultură, nu înseamnă numai „noapte minţii”, cum se spune cu un termen curent, dar înseamnă groparea identităţii unei colectivităţi, care îşi propune, fie ea cum vreţi să-i spuneţi, popor, naţiune, sau cum se va mai numi cândva, dar ca să aparţii unei colectivităţi şi asta nu exclude, n-are nimic de-a face nici cu xenofobia, nici cu naţionalismul extrem, ci este, pur şi simplu, într-o familie. Fraţii sunt fraţi, dar fiecare este altul, are o identitate a lui. Ce ar însemna să avem o lume de clone? Or, cultura este tocmai acel element care pune în lumină diferenţa, alteritatea. Ne este frică, vorbim de multiculturalism şi vorbim de alteritate şi, în acelaşi timp, şi nu este vorba numai de noi, în general societatea modernă şi, în acelaşi timp, tindem către o lume care uniformizează, o lume de clone, o lume care reduce totul la nişte standarde şi de multe ori aceste standarde vizează nu registrul înalt al culturii, ci mai ales zonele de nu de subcultură…
Reporter: De consum.
Horia Bădescu: …de consum şi de kitsch vândut de produsul cultural. Aşa încât, este foarte-foarte bine că radioul îşi apără componenta aceasta, culturală, dar trebuie, în acelaşi timp, să facă totul ca să o păstreze. Unde este emisiunea de literatură „Revista literară radio”? Unde sunt emisiunile acestui post? Jumătate dintre ele îmi aparţin, eu am construit aici şi „Unda pentru minte, inimă şi literatură”, eu am construit aici „Meridiane literare”, care, în condiţiile de atunci, dar punea în lumină şi aducea în discuţie tot ceea ce mişca în perimetrul literaturii europene şi mondiale în secolul XX. Unde este ” Cântecul şoptit”?, care era…
Reporter: Există.
Horia Bădescu: …un poem de seară care să…
Reporter: Există.
Horia Bădescu: Mă bucur să aud că există.
Reporter: Există o schimbare a lumii în care formatele poate că se modifică, important este ca subiectele să se regăsească…
Horia Bădescu: Păi, eu vă întreb despre subiecte, nu atât de… Eu v-am dat genric aceste emisiuni.
Reporter: … şi este important ca această politică culturală a postului public să fie în continuare o prioritate. Vreau să…
Horia Bădescu: Absolut. Şi să nu fie grevată de factorii administrativi, pentru că a pune în discuţie…
Reporter: Aici este, de fapt, bătălia, de a rezolva o problemă…
Horia Bădescu: Iar bătălia este prost gândită. Când ai ca misiune – ce spuneaţi dumneavoastră – aceea, a culturii, a educaţiei în plan naţional, trebuie să te gândeşti că, precum şcoala, şi şcoala costă, trebuie daţi bani ca să-i înveţi pe copii, trebuie daţi bani ca să-l înveţi pe om cultură, doamnă.
Reporter: Aici este importanţa vocii, intelectualităţii, care observă de decenii degradarea şi calităţii învăţămânului, scăderea bugetelor, la fel ca şi în postul public de radio şi televiziune, scad bugetele pentru cultură, dar mă interesează Claudiu Groza, cum se vede din zona intelectuală, a intelectualilor, a oamenilor de artă, instrumentul acesta care este postul public. În ce fel poate fi folosit şi poate fi ecolul sau vocea intelectualilor?
Claudiu Groza: Asta este foarte greu de spus, adică nu pot eu să dau un răspuns pentru intelectulitatea românească, în momentul acesta.
Reporter: Nu, dar „Revista Tribuna” este, la rândul ei, este, la Cluj, o revistă de cultură, a trecut şi ea prin reformări şi crize şi, atunci, este o problemă care ne priveşte pe toţi, aceea a politicii culturale.
Claudiu Groza: Eu pot să vă dau părerea mea, care e împărtăşită de destul de multă lume cu care am vorbit de-a lungul timpului. După opinia mea, Televiziunea publică şi Radioul public, tocmai prin faptul că sunt publice, au menirea de a nu depinde de conjuncturi capitalist-mercantile, să zic aşa, pentru simplul motiv că o televiziune privată sau un radio comercial au ca scop profitul sau autosusţinerea financiară. Evident că atunci grila de programe, oferta pe care o au aceste posturi este limitată, pentru că trebuie să aibă un target comercial, să aibă un market share, să aibă o rată de audienţă care să le asigure publicitate, să le asigure bani, cu care să se întreţină. Chestiunea e următoarea: zona asta comercială în radio şi în televiziune elimină grupurile de nişă, le exclude cu totul. Un meloman, de pildă, un ascultător de operă nu are nicio şansă să asculte aşa ceva pe un radio privat sau pe o televiziune privată. Pe de altă parte, posturile publice tocmai pentru că sunt susţinute parţial prin subvenţii sau prin abonamente, ele trebuie să acopere şi aceste nişe de audienţă. Orice contribuabil are dreptul să se regăsească în oferta posturilor publice. Apropo de întrebarea pe care aţi pus-o la început şi domnul Bădescu a făcut foarte bine că a intrat un pic în detaliile situaţiei, eu m-aş întoarce însă la privirea de ansamblu şi de principiu. După părerea mea, o rediscutare a unificării Radioului şi Televiziunii este absolut inutilă în momentul ăsta, pentru că diferenţa deja e atât de mare, încât nu va face decât să îngroape ambele instituţii în momentul de faţă. Televiziunea a intrat într-o criză mult prea mare, şi care va trebui rezolvată cu multă decizie politică şi într-o manieră extrem de precisă şi de netă, pe când Radioul are un destin mult mai fericit…
Reporter: Şi o politică, poate, editorială mai echilibrată /…/
Claudiu Groza: O politică editorială, să zicem, care a reuşit să echilibreze lucrurile într-o oarecare măsură. Apelul la o unificare este inutil în momentul de faţă, însă ambele posturi fiind publice, trebuie să-şi păstreze aceasţă diversitate a ofertei, adică să se adreseze grupurilor de nişă, să nu încercăm să facem din Televiziune, nici din Radio, un concurent pentru zona privată de media, pentru că e o bătălie pierdută din start. Or, ideea nu este să îngropăm aceste două servicii publice, ci tocmai să le echilibrăm, să le stabilizăm, să meargă înainte, să capete o anumită independenţă şi financiară, să fie susţinute, pentru că aşa cum cultura e un serviciu public, un serviciu social, şi media publică e un serviciu social, de care trebuie să beneficieze toată lumea.
Reporter: Eu aş observa un punct fragil al acestei discuţii, aceea că ea s-a lansat anul acesta în plin an electoral, când interesele politice converg spre media. În ce fel acest lucru poate fi un avantaj în tranşarea acestei probleme sau, dimpotrivă, un dezavantaj? În ce fel acum putem negocia o întărire a serviciului public şi a diversităţii serviciilor pe care trebuie să le ofere, domnule Horia Bădescu?
Horia Bădescu: Păi ce să vă spun? Cred că dumneavoastră aţi dat răspunsul în momentul în care aţi spus că poate fi benefic pentru discuţia purtată faptul că suntem într-un an electoral, după cum poate fi, în acelaşi timp, un handicap enorm. Pe de-o parte, pentru că fiecare dintre forţele politice care vor intra în concurenţă într-un an electoral va încerca să propună o soluţie cât mai convenabilă pentru partea în cauza, pe de altă parte, pentru că nu am siguranţa, cum am văzut în toţi aceşti ani, că promisiunile sau soluţiile găsite în an electoral sunt de cursă lungă şi că sunt, apoi, pe parcursul unui mandat electiv, sunt şi duse la îndeplinire, şi pentru că, aşa cum spunea colegul nostru, această reorganizare de care mai ales televiziunea are nevoie, dar poate şi strategiile, unele dintre strategii şi radioul are aceeaşi nevoie.
Acest lucru nu trebuie făcut sub presiunea acestui context particular al acestui an. Şi trebuie încă un lucru avut în vedere: strategia postului naţional de radio, a postului naţional de televiziune, ar fi efortul de a oferi – cum spunea domnul Claudiu Groza – programe atractive pentru minorităţile intelectuale – e un termen care mie îmi displace, deşi el acoperă o realitate -, pentru că a oferi lucruri de bună calitate acestor minorităţi poate împinge la lărgirea ariei de interes şi la scoaterea culturii din zona interesului minorităţilor intelectuale.
Reporter: Şi la creşterea consumului de act cultural de nişă, poate. Şi aici ne gândim la clasică…
Horia Bădescu: De act cultural. Şi vreau să vă spun: cu o experienţă de viaţă ca scriitor şi ca om care a dirijat nişte instituţii culturale, oricare ar fi nivelul intelectual al consumatorului, dacă ceea ce i se oferă îi induce sinceritate şi mai ales acea capacitate de a-i vorbi şi intelectului, dar şi sufletului, să ştiţi că sunt interesaţi. Eu mi-aduc aminte din vremea în care radioul… Eram foarte tânăr când televiziunea abia se punea pe picioare, dar radioul era o prezenţă în toate casele oamenilor, şi-mi aduc aminte – eu provin, ca mulţi dintre noi, din mediul rural; am crescut la ţară -, familiile le vedeai reunite stând şi ascultând teatru la microfon, prin care s-a făcut un teatru de foarte bună calitate, după cum ştiţi.
Reporter: Avem o fonotecă.
Horia Bădescu: O fonotecă extraordinară, cu voci, cu mari autori dramatici, şi era un mod de a educa sufletul acestor oameni şi de a-i interesa pentru cultură.
Reporter: Dar aici aş observa un alt lucru care mi se pare foarte important: aţi condus Teatrul Naţional din Cluj. Claudiu Groza, ai fost în juriul de selecţie al premiilor UNITER de anul acesta şi un fenomen general acceptat este că sălile de teatru s-au reumplut. Această Gală UNITER se bucură de popularitate, cu toate că vinde un produs de nişă. Nu umple stadioane teatrul, dar totuşi umple săli de spectacole, şi atrage atenţia faptul că sălile sunt pline, că există interes, că actul cultural poate fi o marfă culturală de interes pentru toată lumea. Cum citim acest fenomen?
Claudiu Groza: Există un public cultural care nu se modifică neapărat fundamental în ultimii ani cât se stratifică, prinde consistenţă – după părerea mea. Adică nu s-au înmulţit neapărat poftitorii de teatru cât s-a consolidat un public care înainte mergea sporadic la teatru şi care s-a obişnuit cu mersul la teatru în ultima vreme – şi se vede chestia asta cam în toate oraşele. Există o apetenţă din nou a oamenilor către zona asta, dar, după părerea mea, se datorează şi percepţiei globale cum că ar fi scăzut foarte mult calitatea ofertei media – poate sociologic ar fi interesant de sondat chestia asta – pentru publicul care consumă cultură, repet, deci nu pentru tot publicul. Cred că percepţia este din ce în ce mai mare că media a glisat către o zonă nefrecventabilă…
Reporter: Comercială.
Horia Bădescu: …şi atunci lumea se orientează către valori stabile, unde se simte mai ferită de gălăgia, de zgomotul, de mizeria – să folosesc un termen foarte dur – acestor „querelles” zilnice, acestor scandaluri zilnice, acestor ştiri, breaking-news-uri zilnice, care de cele mai multe ori sunt pe subiecte absolut insignifiante.
Reporter: Promiscue./cvanatoru/sdm2
/Claudiu Groza/: Şi vreau să remarc un lucru, apropo de Televiziune şi de Radio. Obişnuiesc să ascult buletinele de ştiri, radiojurnale, telejurnale ş.am.d. cam pe toate posturile de televiziune şî de radio şi vreau să remarc faptul că şi TVR şi Societatea Română de Radio au, din punctul ăsta de vedere, pe linia de ştiri, o structură foarte solidă şi foarte bine pusă la punct din pnct de vedere jurnalistic.
Horia Bădescu: Mai ales Radioul.
Claudiu Groza: Asta mi se pare formidabil, că din punctul ăsta de vedere s-a păstrat o structură foarte consistentă a radiojurnalelor, a telejurnalelor. Televiziunea a avut un reviriment, în sensul bun al cuvântului, în ultimii ani în privinţa asta după o perioadă destul de proastă. Eu cred că a reveni la valorile astea solide care au confirmat, consacrat, care constituie pattern-ul Televiziunii şi Radioului e lucrul cel mai important. Îi spuneam şi domnului Bădescu că am rude la ţară sau colegi la oraş care de dimineaţa până seara ascultă radioul, adică pornesc radioul când se trezesc şi îl opresc noaptea. Îl ascultă sau ăla merge în surdină şi le trece pe lângă ureche, dar ideea e că trebuie să existe acolo un nivel de informaţie, dincolo de nivelul de divertisment, de entertainment, care face marca Televiziunii şi Radioului public.
Reporter: Şi poate construieşte niste valori în societate.
Claudiu Groza: Sunt informaţii de care lumea are nevoie. Adică radioul şi televiziunea pe lângă această menire culturală, are şi această menirea asta de a umple un gol la nivelul unor probleme sociale care depăşesc macroeconomicul, macropolitica ş.a.m.d., adică şi ce se întâmplă în bătătura omului.
Reporter: Aş vrea să încheiem discuţia de astăzi întorcându-ne la faptul că există o impresie generală, urmărind mass-media, că se poartă foatre multe discuţii. A devenit la modă acest format talkshow-ul, în care o serie de specialişti, politicieni, oameni din diverse medii vin şi dezbat acum problema aceasta a crizei Televiziunii…
Horia Bădescu: O serie de showmeni care se pricep la toate, ajung specialişti în toate domeniile care sunt abordate.
Reporter: Exact. Sunt cam aceiaşi oameni pe care-i găseşti cam peste tot, şi aş observa că poate discuţia noastră are un subtext care se referă la mobilizarea intelectualilor, a persoanelor care, venind din această profesie şi din mediul intelectual, au un cuvânt care trebuie să fie ascultat şi care, să sperăm, poate conta. Cum?
Horia Bădescu: Mi-ar plăcea, apropo de ce spuneţi dvs, ca de exemplu, Radioul public să lanseze o dezbatere, pe care probabil ar fi trebuit să o facă Uniunea Scriitorilor, dar nu a făcut, ce se întâmplă cu limba română. Este instrumentul de lucru, al nostru…
Reporter: Este o discuţie pe care Radioul o reia în fiecare an, de Ziua Culturii Naţionale, o reluăm, o punem în pagină.
Horia Bădescu: Dar este o temă care trebuie dezbătută şi dezbătută amănunţit şi văzut ce se întâmplă. Nu putem să lăsăm un sistem să excludă din şcoală istoria, limba română şi limba latină, de la care ne vine acest minunat instrument pe care-l folosim, iată, şi în această discuţie.
Reporter: Dar intelectualii pot să se mobilizeze pentru a-şi face vocea…
Horia Bădescu: De acord cu dvs. Chemaţi-ne la această dezbatere!
Reporter: Care e forţa grupului intelectualilor?
Claudiu Groza: Eu nu să o să spun ce ar trebui să facă intelectualii. Eu pot să spun ce ar trebui să facă Societatea Română de Radiodifuziune şi Televiziunea Română în momentul când va trece de această criză administrativă, din care nu se ştie cum va ieşi, dar opinia mea este următoarea şi sugestia pe care o am, ca un om care am făcut şi radio la viaţa mea, destul de mult, important, pentru Radioul public şi pentru Televiziunea publică, nu este să ţină cont de market share, ci să ţină cont de ceea ce aşteaptă ascultătorii de la aceste două instituţii.
Reporter: Şi de diversitatea publicurilor.
Horia Bădescu: Şi dacă îmi permiteţi să vă mai sugerez ceva, dvs celor care lucraţi deopotrivă şi în radio şi în televiziunile regionale care aparţin Radiodifuziunii Române şi Televiziunii Române, aceea de a fi atenţi să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat, rezolvarea problemelor administrative pe spinarea studiourilor teritoriale.
Reporter: E un final cu care, cred, putem pleca să medităm fiecare. Domnule Horia Bădescu, domnule Claudiu Groza, vă mulţumesc, şi sper ca această dezbatere să continue şi să mobilizeze opiniile echilibrate, opiniile intelectualilor care au cu siguranţă un cuvânt de spus, dacă nu altfel justificat de practica îndelungată în meserie. Vă mulţumesc!
RADIO CLUJ – 23 martie
* * * * *
