O sărbătoare creştină celebrată de majoritatea credincioşilor la 25 martie, în fiecare an, Buna Vestire semnifică momentul în care Fecioara Maria a primit de la Arhanghelul Gavriil vestea că a fost aleasă spre a deveni mama lui Iisus din Nazaret, cu nouă luni înainte de Crăciun (sărbătoarea Naşterii Domnului). Buna Vestire este o sărbătoare dedicată Maicii Domnului, o timpurie mărturie zidită fiind biserica din Nazaret (secolele IV – V), pe locul indicat în Biblie. Ambele tradiţii – catolică şi ortodoxă – suţin că Buna Vestire s-a petrecut la Nazaret, însă tradiţia catolică marchează locul prin Bazilica Bunei Vestiri, în timp ce tradiţia ortodoxă optează pentru biserica greco-ortodoxă a Bunei Vestiri. În Răsărit, încă din anul 550, la 25 martie se ţinea o sărbătoare a vestirii Naşterii Domnului. În Apus, a fost introdusă la Roma, în secoul al VII-lea. În insula grecească Tinos, această zi este onorată cu un pelerinaj în cinstea Maicii Domnului, vizitatorii îndreptându-se spre Biserica Panagia Evangelistria, unde se află o icoană făcătoare de minuni.
Totodată, Buna Vestire este o temă fundamentală recurentă în arta creştină, atât bizantină, cât şi occidentală. În timpul Evului Mediu şi al Renaşterii a inspirat maeştri din întreaga lume. Scena a fost zugrăvită în biserici, în materiale diverse, de la vitraliu, la mozaic, la pictură, de la relief, la sculptură. Reprezentarea Bunei Vestiri datează încă din creştinismul timpuriu, ca în catacomba Priscilla, din Roma, o carieră din epoca romană, incluzând cea mai veche frescă documentată a acestei scene biblice şi datând din secolul al IV-lea. Tema se regăseşte şi în mozaicurile Bazilicii Santa Maria Maggiore (435) de la Roma, sau pe ampulele din Monza şi Bobbio (sec. V – VI). O icoană a Bunei Vestiri, de secol XII, care a făcut parte cândva din iconostasul bisericii de la Ustyug, lângă Novgorod, este una dintre puţinele care au supravieţuit invaziei mongole. Tema este deosebit de onorată în Quattrocento-ul italian, şi în secolele următoare, prin utilizarea perspectivei lui Alberti ca instrument de reprezentare „a nevăzutului”, apoi ca simplu instrument de compoziţie. Tema Bunei Vestiri este prezentă şi după Conciliul de la Trento, ca instrument de luptă contra Reformei. În arta romano-catolică, scena este, de asemenea, aleasă pentru a reprezenta virginitatea perpetuă a Fecioarei Maria. Din Cinquecento, alinierea clasică a siluetelor începe să capete mai mult dinamismi. Originală, în acest sens, este Buna Vestire de Lorenzo Lotto, de la Recanati, unde Fecioara se întoarce spre privitor, iar îngerul apare în spatele ei, deschizând calea către compoziţiile originale ale secolului al XVII-lea. Frescele semnate de Domenico Ghirlandaio, la bazilica Santa Maria Novella de la Florenţa, de Giotto la Capela Scrovegni din Padova, operele lui Duccio di Buoninsegna, Sandro Botticelli, mozaicul de la bazilica Santa Maria in Trastevere din Roma, picturile realizate de Leonardo da Vinci, Caravaggio, Jan van Eyck, sculptura lui Donatello din bazilica Santa Croce din Florenţa sunt numai câteva exemple arhicunoscute şi analizate de specialişti. În ceea ce priveşte expresia plastică, Renaşterea italiană o înfăţişează pe Fecioara Maria într-o loggie deschisă, şi rareori în casa sa, în timp ce artiştii nordici o plasează într-un decor ecleziastic. Tradiţia artistică se perpetuează de-a lungul veacurilor, artiştii moderni fiind şi ei fascinaţi de tainica întâlnire dintre Fecioara Maria şi Arhanghelul Gavriil, şi surprinzând în operele lor, în miriade de tonuri, uimirea iniţială, senzaţia de teamă şi bucurie, de acceptare a Duhului Sfânt. Buna Vestire pictată de Fra Angelico, la 1438, de la Mânăstirea San Marco din Florenţa, Italia, este considerată inovatoare în ceea ce priveşte compoziţia – spaţiul şi lumina. Şi scenele pictate de Filippo Lippi sau Botticelli (Annunciazione di Cestello) sunt deschizătoare de drumuri în artele plastice. O altă compoziţie memorabilă este cea a lui Tiţian (Tiziano Vecellio), aflată în Chiesa (biserica) del Santissimo Salvatore, la Veneţia. La rândul său, El Greco a pictat numeroase versiuni ale Bunei Vestiri, schimbând mereu modul de tratare a luminii şi culorii, dispunerii personajelor şi redării drapajului. În timpurile moderne, s-a ajuns la reprezentări complexe, cum ar fi cea a lui Dante Gabriel Rossetti, intitulată „Ecce Ancilla Domini”, unde Fecioara Maria este o adolescentă speriată de apariţia unui înger de lumină. Alte reprezentări ale scenei Bunei Vestiri analizate de istoricii de artă sunt cea a artistului englez John William Waterhouse şi cea artistului american John Collier. O menţiune specială merită explorarea temei în creaţiile din 1947 şi 1962 ale geniului catalan Salvador Dali.
În Occident, Buna Vestire este numita şi sărbătoarea Zămislirii Domnului, iar în ţara noastră este denumită şi Blagovestenia sau Ziua Cucului, deoarece reprezinta începutul perioadei în care sosesc păsările călătoare vestind primăvara astronomică. Preţuirea faţă de importanţa acestei sărbători s-a transpus în numărul mare de lăcaşuri de cult cu hramul Bunei Vestiri. Nepreţuita şi renumita Mânăstire Moldoviţa, înscrisă în patrimoniul cultural UNESCO, se mândreşte cu acest hram. O altă biserică faimoasă, aflată tot sub protecţia Bunei Vestiri, se află la Poloboc, în judeţul Neamţ, construită în secolul al XVIII-lea de boierul Alecu Krupenski, zis Poloboc. În Bucureşti, Biserica Domnească de la Curtea Veche îşi serbează hramul istoric în această zi, ca şi Biserica Greacă.
Autor: Cristina Zaharia – RADOR
