Inconsecvenţă şi lipsă de unitate ar putea fi epitetele care se asociază cu starea actuală ce caracterizează lumea bătrânului continent, după cum transpare din paginile presei internaţionale. Comisia Europeană are în vedere posibilitatea de a cere viză pentru cetăţenii americani şi canadieni la intrarea în blocul comunitar, relevă Reuters şi precizează că această mişcare ar putea crea tensiuni, întrucât Bruxellesul negociază cu Washingtonul pentru acordul de liber schimb. Rezultatul negativ al referendumului din Olanda privind Acordul de asociere a Ucrainei la UE stârneşte ample comentarii. „Un nou semn de respingere a Europei”, titrează Le Monde; Le Figaro constată că plebiscitul olandez se transformă rapid într-un vot simbolic asupra legitimității integrării comunitare; Washington Post remarcă: „Olandezii au respins un acord comercial din cauza resentimentelor faţă de UE”, iar Financial Times este de părere că rezultatul pune sub semnul întrebării poziţia unită a Europei în faţa amestecului Kremlinului în Ucraina şi îi alimentează pe cei care pledează pentru ieşierea Marii Britanii din UE. În timp ce Comisia Europeană „ia notă” de decizia olandezilor, potrivit EU-Observer, premierul olandez, citat de Russia Today, declară că „ratificarea nu poate pur și simplu merge mai departe, iar ziarul ucrainean de limbă rusă Ukrainska Pravda scrie că „Referendumul din Olanda este un duş rece pentru Ucraina” şi adaugă: „Acest referendum este o lovitură dată ambiţiilor conducerilor Republicii Moldova şi Georgiei de a intra în comunitatea europeană. Lărgirea UE s-a încheiat”, conchide ziarul. „Este regretabil că Ucraina s-a întâmplat să fie subiectul unui referendum care, în cele din urmă, nu are nimic de-a face cu ea”, apreciază Kiev Post şi continuă: „În realitate, votul olandez a fost folosit ca o ocazie pentru euroscepticii olandezi de a se exprima împotriva direcției în care se îndreaptă Europa”. „Preşedintele Poroşenko susţine că referendumul din Olanda a reprezentat un atac împotriva unităţii UE”, subliniază ABC din Spania. În schimb, din Olanda Volkskrant titrează „Mânia capătă o voce”, iar Trouw menţionează: „Jenă este cuvântul-cheie pentru Olanda, acasă, în Europa şi în lume. Are logică: Olanda în Europa este ca un participant la un tur în grup organizat al Florenţei, care brusc are chef să schimbe direcţia spre Napoli”, mai scrie cotidianul olandez. Între timp, Comisia Europeană a lansat ideea centralizării solicitărilor de azil prin intermediul unei agenţii comune celor 28 de state membre, anunţă Diario de Noticias, iar El Pais precizează că planul de creare a sistemului de azil comun este o reacţie la eşecul actualei legislaţii care nu a fost capabilă să dea un răspuns european adecvat faţă de criza migranţilor. Mergând spre est, în Republica Moldova se împlinesc şapte ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009, care rămân încă o rană deschisă, potrivit publicaţiei Jurnal. „Puţină lume a fost pedepsită pentru abuzurile din acele timpuri”, remarcă ziarul de la Chişinău şi avertizează că situaţia s-a înrăutăţit la capitolul libertatea de exprimare, iar un „7 aprilie” se poate repeta oricând în Republica Moldova. Reverberaţiile ultimului scandal de proporţii continuă. Preşedintele Rusiei acuză SUA că folosesc dosarele Panama pentru a destabiliza Rusia şi neagă existenţa vreunui element de corupţie, menţionează El Pais. În China cenzura s-a intensificat asupra site-urilor care au publicat documente ce vizează offshore-uri secrete ale elitei politice, consemnează The Guardian, iar Le Figaro scrie că noul premier islandez, care apare în dosarele Panama, este deja contestat. El Periodico reţine că preşedintele panamez a cerut „respect şi diplomaţie” în ceea ce priveşte – cităm: „greşit numitele dosare Panama”, care ar reprezenta, potrivit declaraţiei sale, o „problemă globală” pe care guvernul său este dispus să o înfrunte împreună cu celelalte naţiuni. Iar soluţiile comune par să se găsească. Executivul european pretinde că în şase luni va beneficia de o listă europeană a paradisurilor fiscale, notează La Razon şi menţionează posibilitatea stabilirii de sancţiuni adecvate pentru astfel de activităţi considerate „în mod cert imorale”, deşi încă nu se ştie care anume dintre ele pot fi considerate ilegale.
Iulia Lăpădat
