Realizator: Cristina Iovi – Bună seara, doamnelor şi domnilor. Discutăm în această seară, din nou, despre serviciile publice de Radio şi Televiziune din România, două instituţii-cheie pentru orice stat democratic, a căror importanţă este subliniată chiar în Legea fundamentală. Asistăm de trei săptămâni la un circ în Parlamentul României, care respinge, rând pe rând, orice propunere înaintată de Consiliul de Administraţie al Televiziunii publice pentru funcţia de preşedinte director general. Cu alte cuvinte, menţine cu bună ştiinţă o situaţie fără precedent: lipsa conducerii TVR. Pe de altă parte, sunt vehiculate în spaţiul public diverse variante de redresare a Televiziunii: modificarea Legii 41 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de Radio şi Televiziune, prin care se dublează numărul şefilor din cele două instituţii, propunere înaintată şi susţinută de PSD, în regim de urgenţă, sau insolvenţa – o modalitate avansată de ALDE, care nu ar modifica şi afecta structura Radio România. Discuţia are, însă, două componente: una politică şi una economică, motiv pentru care i-am invitat în această seară pe fostul deputat în două legislaturi – 1996-2000, 2000-2004 – Ovidiu Virgil Drăgănescu, fost prefect de Timiş, şi pe profesorul Nicolae Ţăran, analist economic. Bună seara, domnilor! Bine aţi venit.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Bună seara. Bine v-am regăsit.
Nicolae Ţăran: Mulţumesc pentru invitaţie.
Realizator: Pentru ascultători avem în această seară la dispoziţie numărul nostru de sms 0725.737373. În mod excepţional, având doi invitaţi în această seară, nu preluăm telefoane. Într-o societate în care dezbaterea politică primează, îl rog pentru început pe domnul Drăgănescu să ne explice, ţinând cont de experienţa sa de parlamentar, dacă propunerea PSD de modificare a Legii 41 necesita caracterul de urgenţă.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Într-un fel, şi da şi nu. Necesita caracterul acesta de urgenţă, deoarece Televiziunea, iată, este de… şi Societatea de Radioteleviziune este de câteva săptămâni fără un manager cu drepturi depline, este efectiv o lipsă care incumbă asupra mersului acestei societăţi. Pe de altă parte, după procedurile pe care le cunosc eu atât de bine în Parlament, procedura de urgenţă întotdeauna este făcută pentru a trece cât mai puţin vizibil una din hotărârile pe care o ia un partid sau mai multe partide, care au majoritatea. Totdeauna prin procedura de urgenţă se evită să se dezbată pe larg, în Parlament, subiectul respectiv. Sunt proceduri diminuate, nu se ajunge la o înţelegere clar a procesului legislativ şi a proiectului de lege şi, în general, singurele care se mai prind despre ce e vorba sunt comisiile respective, dac se prind şi ele, evident, dar colegii din celelalte comisii, care normal ar trebui să aibă timp să citească raportul comisiilor respective înainte de a se intra în plen, nu beneficiază de acest timp în cadrul procedurilor de urgenţă.
Realizator: Ştiţi ce vă rog, domnule Drăgănescu? Eu ştiu ce înseamnă procedura de urgenţă, nu aş vrea să explic eu ascultătorilor, vreau să le explicaţi dumneavoastră. Cum trece o lege, care are caracter de urgenţă?
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Deci în procedura de urgenţă să reduc foarte mult termenele de o primă lectură la nivelul comisiilor şi, de asemenea, se reduc termenele de a se transmite celorlalţi parlamentari, care lucrează în alte comisii pe cu totul alte subiecte, se reduc aceste termene, în care ele pot fi analizate de către ceilalţi colegi pentru a vota în cunoştinţă de cauză. În general, aceste proceduri de urgenţă, asemenea asumărilor de legi în Parlament, vin atunci când este o voinţă politică foarte clară din partea unui partid, deci într-un fel când este o lege care se doreşte să se treacă politic şi nu legislativ, ca să spun aşa, adică nu există o dezbatere în Parlament, în întregul spectru al grupurilor parlamentare, deci în general când un partid îşi propune printr-un ‘blitzkrieg’, să spun aşa, printr-un război rapid, să treacă o lege care, probabil, vine în avantajul acelui partid.
Realizator: Rapoartele de activitate ale Societăţii Române de Radiodifuziune nu au fost dezbătute de Parlament din 2013. De fiecare dată audierile au fost amânate sau anulate de Legislativ, cum doriţi să spuneţi – vorbim de anii 2013, 2014, 2015. În aceste condiţii, de unde interesul acesta brusc pentru schimbarea legii, lege care – bineînţeles, sunt de acord, este perfectibilă, cu condiţia să elimine orice posibilitate de abuz? Domnule Ţăran.
Nicolae Ţăran: Eu aş începe, să spune, în afara… pentru că dacă ne cantonăm pe un moment de criză – e un moment de criză, fără îndoială şi niciodată un parlament nu poate rezolva o criză, pentru că atunci s-ar încălca principiul democratic, trebuie să îi laşi pe toţi să vorbească – în aceste situaţii, cum să spune, trebuie acţionat – după părerea mea – puţin altfel, adică trebuie văzut dacă modul de finanţare al acestei instituţii şi mai ales auditul financiar al Televiziunii este eficace, lăsând la o parte discuţia despre democraţie, în primul rând, ştiţi foarte bine că taxele pentru televiziune sunt colectate de o companie privată, da…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: ENEL, trebuie spus …
Realizator: Şi nu numai
Nicolae Ţăran: ENEL şi aceste taxe…
Realizator: Şi nu numai, şi direct la sediile noastre.
Nicolae Ţăran: Şi aceste taxe sunt percepute ca un TVA. Este un impozit pe produs, pe care îl plăteşte fiecare român când plăteşte factura de curent. Era mult mai simplu să colecteze aceste taxe Ministerul de Finanţe, mărind cu 0,1% TVA-ul. Dar spus clar, în Legea finanțelor, 0,1 din TVA e canalizat spre Televiziune, 0,1 spre Radio și, pe urmă, un audit financiar în fiecare an, atâția bani au intrat, care sunt costurile, tot Parlamentul… Bun, eu spun ce ar trebui făcut…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: /…/ poate e prea fluctuant. Se poate schimba de la lună la lună, de la…
Nicolae Țăran: /…/ dar la acel procent putea să rămână. Sigur… A, e fluctuant PIB-ul…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Da… E fluctuant volumul TVA-ului /…/
Nicolae Țăran: Bun. S-ar fi putut găsi soluții…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Între anumite…
Nicolae Țăran: Între anumiți parametri, ca să fie o sumă constantă…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: O cotă variabilă, de asemenea manieră, încât suma să fie constantă.
Nicolae Țăran: Erau și costurile de colectare mult mai mici; pentru că eu știu foarte bine: aceste companii au…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Ele sunt plătite pentru asta.
Nicolae Țăran: Ele sunt plătite pentru asta, introduc comisioane și, de fapt, se pierd bani. Sunt sifonați /…/ în niște zone… Deci, intrăm în această zonă extrem de obscură, nu avem un control fiscal foarte bun ș.a.m.d. E, cu asta er trebui început. Sigur, tot ce spun eu acum e paralel cu… pentru că în Lege nu e prevăzut așa ceva… Acum, se discută strict structuri organizaționale. Cum să fie CA, CD, /…/…
Realizator: Dar amândoi ați citit propunerea senatorului Georgică Severin. Credeți că această propunere legislativă – în forma ei actuală – care a fost deja respinsă de Comisia de cultură, artă și mass-media, din Camera Deputaților, ar ajuta efectiv Societatea Română de Televiziune să se relanseze?
Ovidiu Virgil Drăgănescu: După părerea mea, nu. Și nu vreau să sune prea politic, dar această propunere de lege, venită din partea reprezentantului PSD, și mai ales caracterul de urgență, după părerea mea, este legat de cele două campanii electorale. /…/ foarte sincer. Urgența vine și de la ceea ce se-ntâmplă la vârful Televiziunii, dar și de intrarea în campanie. Pentru că vă dați seama, dacă votul trecea, să spunem, în una din săptămânile astea, numai bine, se instala o nouă conducere – probabil, dorită – pe o nouă lege făcută exact cum își dorește PSD-ul, prin dublarea acelui post de președinte-director general în două persoane, separat președintele, separat /…/
Realizator: La care se adaugă actualul CD.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: La care, evident, rămâne CD. Deci, după părerea mea, nu este o soluție managerială bună, ci doar încercarea uni grup politic – recte, PSD-ul – de a mai introduce un personaj numit politic, prin această lege; prin această propunere de lege.
Realizator: Domnule Țăran, această măsură ar genera costuri suplimentare pentru ambele instituții?
Nicolae Țăran: Generează costuri suplimentare și, în al doilea rând, încalcă un principiu fundamental al managementului. Eu am și predat management, am fost /…/
Realizator: Acesta este motivul pentru care sunteți invitat.
Nicolae Țăran: Păi, nu se poate să dedublezi decizia între două personaje, pentru că ajungi la /…/ la incoerență decizională… Și, într-o asemenea instituție, nu spun că trebuie o mână de fier, dar trebuie /…/
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Se ajunge la blocaj între cele două personaje /…/
Nicolae Țăran: Sigur că da. Și, în acest context, primul lucru care ar trebui să-l facă acea persoană, ar trebui să reducă costurile. Despre asta nu se vorbește, pentru că sunt… deficite uriașe. După câte știu eu, vreo 700 milioane de lei; sau poate mai mult… Mai mult. Deci, e o sumă uriașă.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: La ora asta, poate mai mult decât în momentul în care am intrat în emisie.
/…/
Realizator: În expunerea de motive a senatorului Georgică Severin, arată că, în /…/ în 2006, Televiziunea avea o datorie de 17,1 milioane de lei, iar în 2014, deci cu doi ani în urmă, ajunsese aproape la suma pe care a menționat-o domnul profesor Nicolae Țăran, 693 de milioane de lei.
Nicolae Țăran: Și, în doi ani de zile, a mai crescut…
/…/
Realizator: Vă întreb, domnule Drăgănescu, în calitate de fost parlamentar și, poate, viitor parlamentar, ce se putea face, ca să nu se ajungă în această situație?
Nicolae Țăran: Păi, din păcate, numirile toate au fost politice, personajele care au condus Televiziunea au adus alături de ei o seamă de exponenți ai, să zicem, curentelor respective; și cazul, aicea, nu mă feresc să-l spun, al domnului Mircea Dinescu, care, când e la TVR, când nu e la TVR. Și totuși este pe o sumă considerabilă. Un salariu la nivelul de 10 mii de euro, dacă nu se supără Radioul că menționez aceste sume… Eu zic că trebuie să le spunem. Și nu numai domnul Dinescu. El mai este acum, așa, ca o reminiscență a ceea ce-a fost odată.
/Ovidiu Virgil Drăgănescu/: Au fost tot felul de personaje din viaţa publică românească care, după ce era un coleg de cerc de gândire respectivă, de stânga sau de dreapta, director, apărea cu emisiuni acolo. Sunt şi parlamentari care-şi inventează tot felul de emisiuni – ba de cultură, ba de alt gen. Nu mai dau exemple, fiindcă „nomina odiosa”, dar lucrurile astea trebuie tăiate, şi pentru asta trebuie să fie o persoană care să aibă putere să spună „Nu”. Dacă este o persoană care face parte dintr-un spectru politic, dintr-o parte sau alta a parlamentului, cu siguranţă că va depinde în continuare de acea structură şi va trebui acelei structuri să-i fie obedient.
Realizator: Bine, dar pe de altă parte SRR şi SRTV funcţionează în subordinea parlamentului.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Ele funcţionează, şi parlamentul ar trebui să asigure – de mult trebuia lucrul ăsta – o numire de profesionişti, şi nu o numire a omului nostru sau a omului celorlalţi. Şi eu am fost parlamentar, şi eu a trebuit să votez la un moment dat preşedinte şi director la Televiziune, am fost şi eu membru al grupului parlamentar liberal, am numit un director atunci, cel puţin care venea dintr-o zonă artistică, pe domnul regizor Cristian Hadji-Culea. Mi-am închipuit că, totuşi, domnia sa este o persoană mai legată de zona culturală, de zona aceasta de spectacol – de showbiz, la urma urmei -, dar de atunci n-am prea mai văzut, cu excepţia lui Stelian Tănase – care totuşi este un om de cultură şi aplecat asupra anumitor probleme adiacente televiziunii, dar nu neapărat profesionist de televiziune -, specialişti în acest domeniu. Sunt oameni care, din păcate, nu reuşesc să scoată acest balast pe care îl reprezintă ceea ce spunea domnul Ţăranu, aceste sume considerabile, imense, pe care nu le poate susţine o televiziune publică, care, iată, de mai bine de un deceniu are datorii la nivel de milioane de euro. Or, aceste datorii au crescut, au escaladat efectiv asimptotic.
Realizator: Cu alte cuvinte, sunteţi de acord cu domnul profesor Ţăran că fiecare discuţie privind raportul anual de activitate se impune şi un audit?
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Eu cred că el este prevăzut, auditul.
Realizator: Domnule Ţăran, dacă vi s-ar solicita o soluţie pentru scoaterea din situaţia dificilă în care se află Televiziunea publică, aţi începe cu auditul. Care ar fi pasul următor?
Nicolae Ţăran: Eu aş acţiona foarte simplu, dacă…
Realizator: Din punct de vedere economic.
Nicolae Ţăran: Economic, sigur. Eu am dat şi o soluţie: să dispară DNA, dar nu mai vorbesc despre asta, că a devenit, aşa, un fel de folclor. Deci, Televiziune s-a adunat un deficit mare. Bun. Cine creditează? Ministerul de Finanţe. Pentru că ei nu s-au dus la o bancă, să ia credite şi să spună: „Finanţaţi-ne pierderile”. A, băncile ar fi dat imediat, pentru că statul e fezabil.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Un bun plătitor, da.
Nicolae Ţăran: Nu, pur şi simplu ei sunt finanţaţi de Ministerul de Finanţe, care se face că nu înţelege, pentru că n-are niciun interes. Toată lumea se sperie de Televiziune, nu, pentru că poţi să-ţi pierzi postul. Ei au, pe de altă parte – să fim realişti! -, şi o mare putere, redactorii de la TVR. /…/ milioane de oameni. E un produs privilegiat, foarte râvnit, e borcanul cu miere.
Realizator: Pentru clasa politică.
Nicolae Ţăran: Da, pentru politicieni, şi nu numai. Acolo e puterea. Bun. Eu aş fi procedat în felul următor: de la Ministerul de Finanţe un audit în fiecare an şi intrat şi tăiat costuri. „Nu vă mai finanţăm pierderea. Nu vă mai finanţăm. Daţi oameni afară, nu ne interesează. Nu aveţi dreptul să faceţi asta”. Atunci, să dea parlamentul o lege şi e în regulă!
Realizator: Da, domnule profesor, dar în baza aceleiaşi legi funcţionăm şi noi, SRR. De ce într-un caz merge…?
Nicolae Ţăran: Bun vreţi să vă spun adevărul? Dvs sunteţi fraieri! Puteaţi să faceţi ca Televiziunea şi nu păţeaţi nimic. Bun, asta spun acum ca să exagerez, nu ca să…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Sunt totuşi profesionişti, zic eu – Radioul…
Nicolae Ţăran: Fără îndoială! Dar sunteţi trataţi ca fraieri, în situaţia asta.
Realizator: Să ştiţi că şefii mei de la Bucureşti ne ascultă în această seară…
Nicolae Ţăran: Dar ăsta e adevărul! Eu totdeauna am spus ce am gândit aici, la microfonul acesta. Deci, la Televiziune trebuie Ministerul de Finanţe şi – sigur, sub patronajul parlamentului, pentru că parlamentul dă vot de învestitură guvernului – trebuie să facă un audit extern şi e foarte simplu. E o regie a statului, e o companie de stat, Parlamentul trebuie să o gestioneze, prin intermediul Ministerului de Finanţe, să introducă bugete de cheltuieli şi un plan de redresare. Nu trebuie declarat faliment, aşa propagandistic, pentru că asta ar crea tot felul de discuţii, intervine un /…/.
Realizator: /…/ nici nu se poate, la momentul actual…
Nicolae Ţăran: … judecător /…/ nu are ce să caute un… repet, e o afacere internă a Guvernului, care a creditat aceste pierderi, trebuie să le recupereze. Cred că asta trebuie făcut. Şi Parlamentul trebuie să urgenteze, dar exact ce a spus colegul meu, Parlamentul… anumite partide din Parlament…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: /…/
Nicolae Ţăran: Se gândesc la produs, la campania electorală, la cine va fi…
Realizator: Da, ne apropiem de Paşte, începe mini-vacanţa, apoi începe şi campania electorală pentru locale.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Da, din păcate, e posibil să avem prelungită această situaţie, la nivelul conducerii Televiziunii.
Realizator: Domnule Drăgănescu, ar fi… întrebarea este comună; pentru că până acum a vorbit domnul Ţăranu, vă întreb pe dumneavoastră, soluţia vehiculată de ALDE, partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu, şi anume insolvenţa – o vedeţi viabilă, în acest moment, pentru TVR?
Ovidiu Virgil Drăgănescu: La urma urmei, poate fi şi aceasta o soluţie, deoarece în momentul insolvenţei, atunci chiar este vorba de o criză la nivelul managementului societăţii şi atunci se poate opera mult mai dur. Unul din lucrurile care mai trebuie menţionate aici este şi puterea sindicatelor din Televiziune, care sunt nişte sindicate, ca să spun aşa, chiar istorice, având în vedere că la începutul anilor ’90, erau conduse de personalităţi care fuseseră dizidente în perioada de sfârşit a comunismului, deci sunt nişte sindicate cu care întotdeauna s-a încercat să cadă la înţelegere, ori aceste sindicate apără şi ele, pe alocuri, anumite emisiuni care, poate, nu ştiu dacă sunt cele mai utile, apără o salarizare, deşi nu cred că apără chiar cele mai mari salarii care sunt acolo nişte sinecuri politice, dar în cazul unei declarări a insolvenţei, atunci deşi eu zic că ar trebui să fie ultima soluţie, insolvenţa, atunci un judecător /…/ ar putea să ia nişte măsuri foarte tranşante şi strict orientate pe eficienţă economică, ceea ce totuşi, în cadrul unei televiziuni naţionale, nu cred că este aspectul cel mai important, fiindcă de aceea există Televiziunea Naţională, susţinută de stat pentru a mai exista şi ceva cultură în spaţiul acesta vizual românesc.
Realizator: Domnule Ţăran?
Nicolae Ţăran: Da, fără îndoială, însă, cu bugetele nu te poţi juca. Asta este clar. Grecii au continuat maniera asta ambiguă…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Cam asta e situaţia, într-adevăr, comparaţia e bună.
Nicolae Ţăran: Acum ajungem la ortodoxie, la…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Adică la sumele astea, cam spre Grecia ne ducem…
Nicolae Ţăran: Ne ducem spre Grecia, iar grecii după aia au trecut la soluţii ultra-radicale, au desfiinţat complet…
Realizator: Au desfiinţat ambele…
Nicolae Ţăran: … complet organizaţia. Sper ca cei din Parlament să înţeleagă riscurile. Este momentul adevărului, este un moment al adevărului, datoria e imensă. Un miliard, să spunem, de lei, înseamnă 250 de milioane de euro. E o sumă.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Un sfert de miliard de euro.
Nicolae Ţăran: Este echivalentul cu pierderi la TAROM. Televiziunea are pierderi egale cu TAROM-ul? Aici problema devine periculoasă pentru finanţele publice, repet, pentru deficitul bugetar şi aşa mai departe. Să ajungem la FMI, pentru că nu reuşim să gestionăm probleme care ar trebui gestionate? S-a acumulat o experienţă. Nu? Au trecut atâţia ani… Această instituţie într-adevăr, a avut o istorie zbuciumată, a fost acuzată că face jocuri, că este a lui Iliescu, sau a nu ştiu cui…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: /…/ a fost folosită, în fel şi chip.
Realizator: A cui era la putere.
Nicolae Ţăran: A fost folosită în fel şi chip. Însă, cred că ar trebui să ajungem la acea maturitate, mă refer la Comisia de cultură din Parlament, să vadă toate aceste lucruri şi repet, ar trebui şi Guvernul să se implice, prin Ministerul de Finanţe, pentru că s-ar putea găsi soluţii interne, între Parlament şi Guvern, s-ar putea să se evite..
Realizator: Acum, vă adresez şi eu o întrebare. În momentul în care eu conduc o brutărie, am fost numită la conducerea brutăriei respective, nu este interesul şi jobul meu să asigur rentabilitate brutăriei respective?
Nicolae Ţăran: Fără îndoială, asta e o problemă de bun simţ, că şi eu am lucrat la /…/ se adună acţionarii şi te întreabă, ai o adunare generală, vii cu un raport, prezinţi bugetul. Dacă ai pierderi, evident, poţi să fi schimbat. Eh, Parlamentul n-a făcut asta. Trebuia, în fiecare /…/ un audit extern./lalexandrescu
Realizator: A făcut, dar abia atunci când s-au schimbat majoritatea.
Nicolae Ţăran: Numai situaţii de criză, numai în anumite…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Nu, ca să schimbe pe cel care era numit de cei dinainte. Atunci erau foarte tranşanţi, pentru a-l numi pe următorul din cealaltă majoritate.
Realizator: Indiferent că vorbim de Radio sau de Televiziune…
Nicolae Ţăran: Cum spunea colegul meu, se fac grile pentru anumiţi oameni, dacă ai 1,70 /…/.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Şi rezultatul îi ştiu dinainte.
Realizator: Bun. Avem două societăţi, nu brutării, SRTV-ul şi SRR-ul.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Şi comparaţia nu-i chiar bună, fiindcă brutăria a fost folosită în spaţiul public cu altă semnificaţie în ultimul timp.
Realizator: La asta nu m-am gândit. Recunosc că nu m-am gândit până acolo.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: E cam departe, dar nu se ştie.
Realizator: Vorbim despre cele două societăţi, Radioteleviziunea şi Televiziunea care, în baza aceleiaşi legi, una este lider de audienţă şi face profit, cealaltă are audienţă în scădere şi se află aproape de colaps financiar. Unele voci din mediul politic, evident, vorbesc de o posibilă comasare sau recomasare, cum doriţi, pentru că am fost împreună şi ne-am despărţit în 1994, vorbesc despre această posibilitate. Cum o vedeţi dumneavoastră?
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Nu cred că poate fi acum făcută o comasare dacă dumneavoastră v-aţi descurcat de atâţia ani, acum să veniţi să împărţiţi această gaură imensă cu cei de la televiziune. Marea problemă este, la urma urmei, cine va prelua această datorie, fiindcă Televiziunea 100 de ani de acum încolo nu va putea să dea banii ăştia înapoi, orice am face, oricâte noi consilii de administraţie găsim. Deci, până la urmă, tot statul, prin Guvern, îşi va asuma această gaură imensă în bugetul naţional. La urma urmei Televiziunea nu poate fi desfiinţată şi chiar dacă ar fi desfiinţată cine ar plăti această gaură? Cine ar plăti /…/. Deci lucrul ăsta nu este posibil şi atunci Guvernul este cel care, la cererea Parlamentului, va trebui să-şi asume această gaură şi vreau să fac aici o completare, fiindcă sunt dator. În 1990, când se lucra, când începuse să se lucreze la Constituţie, după alegerile de la 20 mai, Societatea de Radioteleviziune trebuia să fie sub guvern şi datorită senatorului de Timiş, din perioada aceea, ’90-’92, avocatul Mihai Ruva, el a făcut acest amendament în adunarea constituantă, a fost printre cele trei amendamente acceptate de Iliescu şi de Iorgovan, unul din el a fost acesta, ca Societatea de Radioteleviziune să nu ţină de Guvern, tocmai pentru că nu se ajungea aceste dese schimburi şi să ţină de Parlament şi prin votul comisiilor reunite de cultură, arte, mass media, Televiziunea şi Radioul să fie, totuşi, sub Parlamentul României.
Realizator: Poate să mizaţi şi pe o calitate a oamenilor, mai ridicată.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: S-a gândit tot timpul că, totuşi, Legislativul este puterea, deşi puterile sunt egale în stat şi împărţite, totuşi, Legislativul este reprezentantul poporului. Deci, este un omagiu pe care îl aduc pe această cale. Domnul Ruva a plecat dintre noi, dar el, un timişorean, s-a gândit că-i bine, Televiziunea şi Radioul să nu fie sub desele schimbări ale Guvernului.
Realizator: Domnule profesor, comasare în momentul acesta?
Nicolae Ţăran: Nu, ar fi o eroare foarte mare, ar crea foarte multe frustrări /…/.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Şi nedreptate.
Nicolae Ţăran: Ar fi nedrept să comasezi o companie rentabilă cu una nerentabilă. Angajaţii… S-ar crea foarte multe frustrări. Şi aşa lucrurile sunt complicate. Şi, cum să spun, ar fi premiată, cum să spun, eficienţa. Adică, nu, trebuie să rămână aşa, mai ales că e prevăzută în Constituţie, e bine aşa, însă trebuie…
Realizator: Cele două sunt obiective strategice.
Nicolae Ţăran: Sigur.
Realizator: Funcţionarea lor şi organizarea lor nu /…/.
Nicolae Ţăran: Nu trebuie inventată roata, trebuie recuperate pierderile sau trebuie limitate. Trebuie limitate. Guvernul poate să finanţeze o parte, dar trebuie să nu se mai acumuleze datorii. Primul pas este să se stopeze pierderile şi pe urmă, treptat, se pot absorbi…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Acum, să ştiţi că sunt aproape calculate, la fiecare gen de instituţie de cultură sunt calculate perderi. De exemplu, ştiu că la cultură sunt calculate pierderi. De exemplu, ştiu că la filarmonici, cam 90% din cheltuielile anuale trebuie să fie susţinute de către acea instituţie de stat. Ştiu de când eram în Comisia de cultură de aici. La fel, la opere, etc, etc. Se merge mai jos, cu cât arta este mai populară. Cred că acest gen de limitare ar trebui să existe şi în cadrul Televiziunii şi asta să fie unul din criteriile de management pentru viitorii directori. Ai voie să te încadrezi într-un deficit de maxim, eu ştiu, 10, 5, 10%. Cum le-ai depăşit, în baza unui audit, automat pleci şi contractul de management este anulat.
Nicolae Ţăran: Da, absolut. Fără îndoială, cultura trebuie subvenţionată. Eu nu spuneam să…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Sigur, acest /…/ totuşi nu e un post comercial, trebuie să /…/.
Nicolae Ţăran: Sigur, nu e o activitate strict comercială, dar trebuie limitate pierderile şi trebuie reglementate./fdoman/ Trebuie un normativ de cheltuieli foarte clar, cu atât se pot depăşi, şi nu trebuie permis ca aceste pierderi să se acumuleze. Asta e o boală românească şi trebuie făcută ordine, fără îndoială.
Realizator: Domnule Drăgănescu, pentru că menţionaţi adineaori Guvernul, că va fi cel care îşi va asuma această gaură neagră în final…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Va şterge datoriile, să le spunem.
Realizator: Nu, eu nu aş merge până la ştergerea datoriilor…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Aşa-zisa şteregere, da. Gestionarea lor.
Realizator: … dar… ştergerea penalizărilor credeţi ca ar fi oportună? Guvernul Ponta a procedat la fel cu o televiziune privat, în urmă cu câţiva ani, nu o să-i dau numele, pentru că chiar nu îşi are rolul, dar credeţi că Guvernul ar putea să facă acest lucru pentru postul naţional de televiziune?
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Păi a făcut-o oricum, pentru toţi cetăţenii României, care aveau datorii la Fisc, li s-au şters penalităţile şi pentru unii şi dobânzile la aceste datorii. /…/ trebuie să facă.
Nicolae Ţăran: În anumite contexte, în anumite perioade, sigur, pentru a …
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Fiecare cetăţean acum, când a plătit într-o perioadă… dacă aveam restanţe la Fisc, am plătit fără penalităţi, din păcate nu şi fără dobânzile acelea la datorii, care pe alocuri erau mai mici, dar au fost lăsate aproape …
Realizator: Repet, ar fi oportună în acest moment ştergerea penalizărilor?
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Zic că ar fi salutară şi urgentă, fiindcă la urma urmei ce face statul? Fiindcă statul dă banii aici şi tot el îşi creează lui penalităţi.
Nicolae Ţăran: Sigur, e clar.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Banii vin din acelaşi buzunar, din buzunarul statului, el acordă toţi banii la TVR, după care el îşi calculează lui penalităţi, piederi etc. Este ilogic şi probabil că Ministerul de Finanţe va mai, eu ştiu, bâjbâi ani buni până să-şi dea seama că, de fapt, e vorba de acelaşi buzunar.
Nicolae Ţăran: Da, categoric da, dar comportamentul ăsta, din păcate, este în relaţia cu toate regiile statului. E o problemă generală peste tot, şi la regia de autostrăzi şi… Această problemă e general valabilă, pentru că Ministerul de Finanţe nu are un audit financiar foarte bine structurat şi atunci, prin tot felul de acte normative, ordonanţe, se revine în funcţie de context. Or managerii care nu sunt controlaţi, evident, profită din plin de toate portiţele pe care le au,
Realizator: Nu în toate cazurile, pentru că raportul SRTV a fost discutat şi în anul 2014 şi, totuşi, domnul Stelian Tănase a rămas în funcţie, a fost reconfirmat de Parlament, în condiţiile în care el continua să înregistreze pierderi. Acum l-am dat exemplu pe Stelian Tănase, pentru că a fost ultimul preşedinte director general…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Sigur. Dar el, cel puţin, a afirmat foarte clar că aceste pierderi sunt insurmontabile pentru TVR şi nu pot fi recuperate de Televiziune; cel puţin a avut sinceritatea să o spună.
Realizator: La final.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: La final.
Realizator: La final, dar trei ani de zile nu a spus-o, domnule Drăgănescu.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Să spunem că nu a ştiut unde intră.
Realizator: Taxa radio-tv nu a fost indexată de 13 ani, dacă nu mă înşel. O eventuală creştere de la 4 la 6 lei, să zicem, ar fi un balon de oxigen în momentul acesta pentru TVR, domnule Ţăran?
Nicolae Ţăran: Bun, Ar fi privită ca o măsură foarte nepopulară. Avem deflaţie, preţurile stau pe loc şi orice… Ştiţi cum e, când un halterofil a ridicat o greutate maximă, dacă îi pui o vrabie, se prăbuşeşte. Marea masă a oamenilor, deşi ar fi suportabilă, dar vor privi foarte negativ. Mă îndoiesc că Parlamentul va aproba o asemenea majorare acum, când sunt două campanii electorale.
Realizator: Asta ţine de Guvern. Domnule Drăgănescu.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Eu zic că, totuşi, nu este un efort imens de la 4 la 6 lei, în acele facturi care vin de la ENEL nici nu se simt acei doi lei, e adevărat, dar într-adevăr, imagologic, orice parlamentar care propune acest lucru sau votează pentru mărirea oricărei taxe, chiar dacă ea este…
Nicolae Ţăran: Infimă.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: … infimă – este cuvântul pe care îl căutam şi eu – se supune oprobriului: eşti un parlamentar care ai mărit taxele pe spinarea cetăţenilor. Dar eu cred că de la 4 la 6 lei ar fi o mărire cu 50% a taxei, ceea ce ar fi enorm pentru… un pas mare pentru societate, un pas mic pentru contribuabil.
Nicolae Ţăran: Fără îndoială, dar într-un pachet de măsuri, această majorare ar avea rolul ei, dar dacă se face numai asta, opinia publică va spune ‘noi plătim, ei înregistrează în continuare pierderi’, deci trebuie foarte…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Este inadmisibil să faci aşa ceva fără să iei nişte măsuri draconice în interior.
Nicoale Ţăran: Fără să iei nişte măsuri draconice în interior…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Adică primii care trebuie să aibă de suferit financiar sunt cei de aici, cei care au creat …
Nicolae Ţăran: Cei care au creat pierderile.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: … această imensă gaură.
Nicolae Ţăran: Nu poate plăti populaţia, să spunem, un management defectuos timp de 12 ani. Ar fi o măsură…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Adică ar fi populaţia cea care ar plăti pentru greşelile acestea.
Nicolae Ţăran: Pentru greşelile unor manageri.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Deci, o măsură auxiliară ar putea fi mărirea aceasta de la 4 la 6 lei.
Nicolae Ţăran: Una posibilă, într-un pachet de măsuri. Dar trebuie început cu restructurarea cheltuielilor şi cu un audit financiar foarte serios, făcut de un auditor extern în fiecare an. Trebuie verificate, de exemplu, costurile. Cine şi cât primeşte…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Renunţarea la excese, aia e. La marile excese care s-au făcut în aceşti ani.
Nicolae Ţăran: Exact. Trebuie stabilite nişte rapoarte între costuri. Nu primeşte Mircea Dinescu nu ştiu cât şi un alt reporter…
Realizator: …un reporter, de care tragi toată ziua, primeşte 1.800 sau 2.000 de lei.
Nicolae Ţăran: …primeşte salariul minim pe economie. E clar că acolo sunt excese. Nimeni nu le-a verificat. Şi e ciudat, pentru că este, repet, o instituţie publică. Aici Ministerul de Finanţe trebuia să facă ordine. Nu îl invoc eu acum pe Ceauşescu, dar în regimul Ceauşescu managementul ăsta era până la cea mai mică companie de stat. Şi controlul cheltuielilor trebuie făcut. Dar asta nu e o invenţie comunistă, nu e o invenţie capitalistă…
Realizator: Revin la exemplul cu brutăria: din moment ce am fost numită acolo, interesul meu este să meargă bine, s-o fac să producă.
Nicolae Ţăran: Sigur că da.
Realizator: Acesta ar fi interesul primordial, pentru că e vorba şi de jobul meu.
Nicolae Ţăran: Dar – repet – nu trebuie împinse lucrurile – că este o instuţie care trebuie să genereze profit şi judec managementul după profit.
Realizator: Nu, dar să-şi acopere cheltuielile şi să plătească utilităţile.
Nicolae Ţăran: Da, să-şi acopere cheltuielile; şi o eventuală subvenţie, care trebuie acordată pentru emisiuni de cultură, dar bine reglementată.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Sigur.
Nicolae Ţăran: Pentru emisiuni de cultură trebuie să acorzi subvenţii.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Comparaţia nu e chiar foarte bună, fiindcă la brutărie, când deschid o brutărie, merg cu banii mei de-acasă.
Nicolae Ţăran: Bun, e privată prin definiţie.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Absolut! Iau de la familie, de la gura copiilor, şi încerc ceva. Mult mai mult am grijă…
Realizator: Da, dar chiar şi în cazul acesta, eşti pus acolo să conduci o societate…
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Din păcate, cei care au fost aici n-au venit cu banii lor de acasă, să-i dea Televiziunii. Deci, cei care au venit şi au adus tot felul de vedete de genul celui pe care îl menţionam aici nu au adus banii de acasă să-i dea 10.000 de euro pe emisiune!
Realizator: Nu, dar n-au avut nicio jenă în a cheltui banul public.
Ovidiu Virgil Drăgănescu: Asta este! Fiindcă eu nu ştiu cum se întâmplă în alte părţi, la alţii cum este, dar parcă e cam mare iresponsabilitatea când te joci cu banul public.
*
Realizator: Lipsa de responsabilitate a parlamentului lasă de trei săptămâni fără conducere Televiziunea publică. Şi situaţia va mai dura, pentru că majoritatea din Consiliul de Administraţie numit de parlament nu reflectă majoritatea din forul legislativ. Două propuneri – George Orbean din partea guvernului şi Monica Ghiurco, reprezentanta salariaţilor – au căzut în plen. Între cele două evenimente, în comisiile reunite de cultură, artă şi mass-media, Monica Ghiurco a primit acelaşi număr de voturi ca Doina Gradea, numită în funcţie de PSD, adică 6. Da, e greu de înţeles… Mai sunt încă 10 membri ai Consiliului de Administraţie care pot fi nominalizaţi pentru funcţia de preşedinte director general, aşa că cel mai probabil votul va fi reluat până când, vorba conului Iancu, din urnă iese cine trebuie. Până atunci se dă vina pe legi, pe funcţii, doar fiindcă cei care au numit toate conducerile pe care le-a avut Televiziunea publică în ultimii cel puţin zece ani sunt incapabili să-şi asume responsabilitatea ce le revine în calitate de decidenţi.
Mulţumesc pentru atenţie, la bună reauzire!
RADIO ROMÂNIA TIMIŞOARA – 13 aprilie
* * * * *
