2016 va intra în istoria cinematografiei româneşti. „Sierra Nevada” de Cristi Puiu şi „Bacalaureat” de Cristian Mungiu au fost selecţionate în principala secţiune competiţională de la Cannes, în lupta pentru Palme d’Or, iar „Câini” – debutul în lungmetraj al regizorului Bogdan Mirică, va avea premiera mondială în selecţia oficială „Un Certain Regard”. În cursa pentru Palme d’Or, a fost selecţionat şi scurtmetrajul românesc independent „4:15 p.m. sfârşitul lumii”, scris şi regizat de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Şarga – ambii regizori debutanţi. Iar în selecţia Cinéfondation de anul acesta, vom avea un alt scurtmetraj: „Toate fluviile curg în mare” în regia lui Alexandru Badea. Însă nu putem să nu observăm încă o premieră, este a treia participare a lui Cristian Mungiu, în competiţia oficială de la Cannes, după ce alte două filme ale sale au fost recompensate cu Palme d’Or, în 2007, pentru „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” şi Premiile pentru scenariu şi interpretare feminină în 2012, pentru „După dealuri”. Am stat de vorbă cu Cristian Mungiu, la scurt timp după ce a primit vestea.
-: Ce s-a întâmplat?
-: Mi-a aruncat cineva cu o piatră în geam!
-: Şi ai văzut cine?
-: Nu
Realizator: Felicitări, ne bucurăm foarte mult!
Cristian Mungiu: Mulţumesc! Şi eu mă bucur.
Realizator: De unde a plecat ideea acestui film? Când v-aţi hotărât să îl faceţi?
Cristian Mungiu: Cred că acum doi sau trei ani, am ajuns aşa cumva la un mod de a pune laolaltă nişte preocupări de ale mele legate de parenting, îmi vine să zic, într-un fel şi în aceeaşi măsură, aveam foarte multe materiale la care mă gândeam de o vreme, legate de avalanşa asta de subiecte de presă pe care le cunoaşteţi bine legate de corupţie şi legate de educaţie şi sigur că zona aia de corupţie expusă de presă nu e interesantă pentru un film, însă raportul subtil şi cumva structural între genul de compromis care se practică în societatea noastră şi genul de educaţie pe care o oferim copilului, copilul mă interesa. Mă interesa să văd dacă are ceva de-a face şi dacă nu cumva felul în care perpetuăm genul de educaţie pe care am primit-o noi, la timpul nostru, şi un anume gen de descurcăreală, nu explică cumva ceea ce vedem că se întâmplă în jurul nostru astăzi. Sigur că astea sunt temele de plecare, nu sunt neapărat… nu se regăsesc în film, la modul ăsta, aşa, discursiv.
Realizator: O să aveţi emoţii la Cannes?
Cristian Mungiu: Păi, sigur că o să avem, că suntem vii! Am avut emoţii şi astăzi, deşi cumva eram, mă înştiinţase aşa, neoficial, de selecţia asta, dar tot am avut emoţii. Cu atât mai multe emoţii o să avem la Cannes. Avem emoţii pentru că, în primul rând, atenţia care se dă acolo filmului e colosală. Proiecţia aia, primă, vine cu o aşteptare uriaşă, cu o încărcătură a tuturor celor din sală, a presei şi lucrurile astea contează foarte mult. Vreau, pe cât posibil, să pot să ţin aşa, un fel de jurnal, dacă vreţi şi să am aproape, la emoţiile astea, să îi fac părtaşi pe spectatorii din România şi o să încercăm să le povestim emoţiile prin care trecem, prin toate mijloacele, în aşa fel încât să se bucure şi ei, alături de noi, când, pe 20 mai, înainte de anunţarea premiilor la Cannes, o să avem premiera în România şi tot aşa, vreau să fie o premieră care, pe cât posibil, să nu fie închisă şi pentru cei din lumea filmului, să fie o premieră deschisă şi pentru spectatori.
