Sâmbătă, 16 aprilie, Danemarca îşi aniversează Regina, Margrethe a II – a, cea care conduce Regatul de 44 de ani, şi care în 2016 împlineşte 76 de ani. Considerat statul cu cea mai veche monarhie din Europa, formă de conducere începută cu urcarea pe tron a regelui Gorm den Gamle (Gorm cel Somnoros) (900 – 958), care a domnit între anii 936 – 958, Danemarca are aşadar la conducere, din anul 1972, pe Margrethe a II-a care a preluat coroana de la tatăl său, Frederik al IX-lea, fiind prima femeie care conduce statul danez în întreaga sa istorie.
Extrem de timidă în tinereţe, fumătoare înrăită, Margrethe a II-a, o fiinţă suplă, elegantă, optimistă şi extrem de iubită de poporul său, a transformat Danemarca dintr-o monarhie învechită, într-un stat modern, perfect ancorat în realităţile evoluţiilor de pe plan mondial.
Deşi criticată în dese rânduri de presa din ţara sa, regina a avut un aer mereu degajat, afirmând chiar că nu se consideră atât de modernă încât să accepte să iasă la pensie şi a punctat: „Voi rămâne pe tron până când voi cădea de pe el”.
În cele ce urmează vă invităm să descoperim împreună câteva din aspectele extrem de interesante din evoluţia acestei ţări, precum şi informaţii utile despre cei care doresc să viziteze acest superb ţinut.
Între secolele al VIII-le şi al X-lea, danezii, una dintre ramurile vikingilor, au colonizat, au prădat şi au făcut comerţ, împreună cu norvegienii şi suedezii, în toate zonele Europei. Exploratorii vikingi au descoperit Islanda din întâmplare în secolul al IX-lea, în drum spre Insulele Feroe şi au ajuns în „Vinland” (Ţara Vinului), astăzi cunoscută sub numele de Newfoundland, Canada.
Denumirea de Danemarca, adică “teritoriul de graniţă al danezilor”, a fost folosită pentru prima dată în secolul al IX-lea, după încheierea procesului de constituire a unei autorităţi politice centrale.
Destrămarea Imperiului Carolingian a favorizat consolidarea regalităţii daneze şi unificarea teritoriilor locuite de danezi, un proces început, aşa cum aminteam, de primul rege, Gorm den Gamle, în anul 936 şi încheiat în secolul al X-lea, în timpul domniei Regelui Harold I, monarhia daneză fiind astfel atestată drept cea mai veche din Europa.
O perioadă importantă în istoria ţării a fost între anii 1563 – 1720, marcată de seria celor şase războaie cu Suedia, care aveau drept scop obţinerea unei poziţii strategice la Marea Baltică. În urma confruntărilor, Danemarca a pierdut toate teritoriile din Peninsula Scandinavă, mai puţin Norvegia, şi din zona Mării Baltice, mai puţin Insula Bornholm.
În anul 1849 a fost introdusă Constituţia liberală, moment care a marcat finalul regimului absolutist şi a însemnat începutul perioadei de tranziţie către un regim democratic parlamentar, un proces extrem de anevoios, care s-a încheiat abia în anul 1901, când la guvernare a venit Partidul Liberal danez.
Trebuie să amintim şi de războiul Danemarcei cu Prusia, din anul 1864, în urma căruia danezii au mai pierdut câteva teritorii sudice, precum Schleswig şi Holstein, care aveau să revină, parţial însă, la matcă, după neutralitatea ţării din Primul Război Mondial şi prevederile Tratatului de la Versailles, când teritoriile de nord ale celor două provincii au revenit în vechile frontiere ale Regatului.
La 9 aprilie 1940, Danemarca a fost ocupată de trupele naziste, însă guvernul, în acord cu regele Christian al X-lea, a decis să nu opună rezistenţă armată, pentru a proteja populaţia civilă.
A urmat o perioadă în care autorităţile daneze au funcţionat limitat, iar din august 1943 Germania a introdus regimul de ocupaţie militară, căruia i s-a opus o mişcare de partizani de circa 50.000 de combatanţi sprijiniţi de britanici, care au eliberat, în cele din urmă Danemarca, în aprilie 1945.
În acelaşi an, Danemarca devenea membru fondator la ONU, apoi, în 1949, a fost membru fondator al NATO, la 1 ianuarie 1973 a devenit ţară membră a Uniunii Europene, alături de Regatul Unit şi Irlanda – în semestrul al doilea al acelui an deţinând chiar preşedinţia UE, fiind, de asemenea, membră a OSCE, OECD, FMI, a Băncii Mondiale, Consiliului Europei, Consiliului Statelor de la Marea Baltică, şi aşa mai departe.
Nu în ultimul rând trebuie spus că în anul 2009, Anders Fogh Rasmussen a demisionat din funcţia de prim ministru al Danemarcei pentru a deveni secretar general al NATO, funcţie pe care a deţinut-o până în octombrie 2014.
* * * * *
În cele ce urmează vă prezentăm câteva date despre Danemarca:
- Denumire oficială: Regatul Danemarcei (Kongeriget Danmark) sau Danemarca
- Populaţia: 5.529.000 locuitori
- Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: Suprafaţa ţării este de 43.094 de km2. Din sec. al XIV-lea, Regatului Danemarcei îi aparţin Insulele Feroe, 1.400 km2, în Atlanticul de Nord şi Groenlanda, 2.175.600 km2, în America de Nord, teritorii cu largă autonomie administrativă. Danemarca este alcătuită din peninsula Jutlanda şi 406 insule, cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez, fiind împărţită în 14 judeţe (amt) care conţin 275 municipalităţi (kommune), 2 unităţi administrative având statut dual (municipalitate şi judeţ), Copenhaga şi Frederiksberg, care au legi proprii de organizare şi funcţionare, formând nucleul zonei metropolitane
- Capitala şi principalele oraşe: Copenhaga (capitala), Aalborg, Aarhus, Odense
- Clima: temperată, caracterizată prin ierni blânde, cu temperaturi medii în ianuarie şi februarie de 0 °C, şi veri răcoroase, temperatura medie în august fiind de 15,7 °C. Danemarca are o medie de 121 de zile pe an cu precipitaţii, în medie primind în total circa 712 mm pe an, toamna fiind cel mai umed anotimp, iar primăvara – cel mai uscat. Din cauza poziţiei nordice a Danemarcei, cantitatea de lumină solară suferă mari variaţii de la anotimp la anotimp. Zilele de iarnă sunt scurte, soarele răsărind la 8:45 am şi apunând la 3:45 pm, iar cele de vară sunt foarte lungi, cu răsăritul la 4:30 am şi apusul la ora 10 pm
- Limba oficială: daneza
- Ziua naţională: 5 iunie (1849) – ziua Constituţiei, iar an
AFP PHOTO / JONATHAN NACKSTRAND / AFP PHOTO / JONATHAN NACKSTRAND iversarea Reginei Margrethe a II-a – 16 aprilie (1940) – este considerată, de asemenea, sărbătoare naţională
- Religie: evanghelici luterani (95%), romano-catolici, protestanţi (3%)
- Moneda naţională: Coroana daneză (DKK)
- Forma de guvernământ: monarhie constituţională, şeful statului fiind Regina Margrethe a II-a (din 1972)
- Puterea executivă: aparţine Reginei, care încredinţează Guvernului exercitarea efectivă a acesteia
- Situaţia politică internă: în urma alegerilor legislative din 18 iunie 2015, preşedintele Partidului Liberal, Lars Løkke Rasmussen, a devenit prim-ministru, la 27 iunie 2015, cabinetul său fiind unul minoritar, constituit doar din membri ai Partidul Liberal
- Parlamentul: Folketing – are structură unicamerală, numărul parlamentarilor fiind de 179, dintre care 175 aleşi în Danemarca şi câte doi în Insulele Feroe şi Groenlanda
- Situaţia economică şi socială: Regatul Danemarcei a fost una dintre primele ţări UE afectate de criza economică şi financiară globală, ceea ce a obligat fostul guvern, de centru-dreapta, să lanseze, încă de la sfârşitul anului 2008, o serie de măsuri pentru sprijinirea sistemului financiar, compensarea reducerii puternice a consumului privat, îmbunătăţirea competitivităţii companiilor daneze şi limitarea efectelor sociale
- Creşterea economică: 1,4% în 2015, cu estimări de 1,9% în 2016 şi de 2% în 2017
- PIB: 257,444 miliarde EUR (2014)
- Principalele ramuri industriale: producţia agricolă, industria piscicolă, producţia de bere, petrol şi gaz, producţia de electrocasnice, mobilă şi modă
- Comerţ: Danemarca are o economie orientată spre export (50% din PIB este generat de exporturi), cu rol activ şi constructiv în cooperarea europeană
- Principalii parteneri comerciali: Germania, Regatul Suediei, Regatul Norvegiei, Regatul Ţărilor de Jos, SUA
- Afaceri europene: Danemarca, alături de Suedia şi Marea Britanie, nu participă la Zona Euro, însă la 25 martie 2001, Danemarca a devenit stat membru al Spaţiului Schengen. Contribuţia Danemarcei la bugetul comunitar este de 2,7% din PIB. Trebuie menţionat aici faptul că Groenlanda şi Insulele Feroe şi-au exercitat dreptul de a rămâne în întregime în afara UE, în ambele cazuri din cauza politicilor europene privind pescuitul.
Margrethe Alexandrine Þórhildur Ingrid s-a născut la 16 aprilie 1940, la Palatul Amalienborg din Copenhaga, fiind fiica prinţului moştenitor Frederik al IX-lea al Danemarcei şi a prinţesei Ingrid.
Margrethe a fost cea mai mică dintre cele trei fiice ale familiei, alături de Prinţesa Benedikte a Danemarcei (născută în 1944), care trăieşte în Germania şi regina Anne-Marie a Greciei (născută în 1946), care trăieşte la Londra.
Bunicul matern a fost regele Gustav al VI-lea al Suediei iar bunica maternă, Margaret a Marii Britanii care era nepoata reginei Victoria.
La vârsta de cinci ani începe şcoala într-o clasă special amenajată la palat.
Deşi la momentul naşterii ei, doar descendenţii masculini puteau urca pe tronul Danemarcei, după anul 1947, când a devenit clar că regina Ingrid nu va mai avea alţi copii, iar moştenitorul prezumtiv era unchiul său, prinţul Knud, impopular dealtfel, legile succesiunii la tron au fost modificate urmân calea dezbaterilor parlamentare în nu mai puţin de două legislaturi parlamentare, procedură finalizată, la 27 martie 1953 prin referendum, care a consfinţit faptul că este permis şi descendenţilor feminini să acceadă la tronul Danemarcei, o pocedură asemănătoare cu cea existentă în Marea Britanie.
La vârsta majoratului, Margrethe, devenită regentă, parcurge studii de drept şi filozofie la Universitatea din Copenhaga, urmate de studiii în dreptul constituţional, ştiinţele politice şi economice şi limbile străine la numeroase instituţii de învăţământ superior din întraga lume.
La 10 iunie 1967, prinţesa Margrethe a Danemarcei s-a căsătorit cu diplomatul francez Henri de Laborde de Monpezat, acesta primind titlul de „Alteţa Sa Regală Prinţul Henrik de Danemarca”. La scurt timp se nasc cei doi copii ai cuplului princiar, Frederik André Henrik Christian, prinţul moştenitor al Danemarcei (născut la 26 mai 1968) şi Joachim Holger Waldemar Christian, prinţ al Danemarcei (născut la 7 iunie 1969).
La 14 ianuarie 1972, tatăl său, Regele Frederik al IX-a a murit, moment în care Margrethe devine Regină, fiind primul suveran danez de sex feminin, din istorie.
Regina Margrethe şi Prinţul Henrik au nu mai puţin de opt nepoţi: Prinţul Christian, Prinţesa Isabella, Prinţul Vincent, Prinţesa Josephine, Prinţul Nikolai, Prinţul Felix, Prinţul Henrik şi Prinţesa Athena.
În aprilie 2015, cu ocazia celei de-a 75-a aniversări, Margrethe sfida pur şi simplu „corectitudinea politică”, afirmând despre imigranţi că: „Cei care se stabilesc în Danemarca trebuie să se conformeze normelor și valorilor daneze. Noi le spunem bun venit, dar suntem obligați să le spunem și ce așteptăm de la ei. Căci ei vin în societatea noastră. Trebuie să înțeleagă în ce lume vin … Le facem loc cu plăcere. Totuși ei vin în societatea noastră și nu trebuie să se aștepte să-și perpetueze acasă la noi modelul lor de societate. Ei pot merge la moschei, dacă vor, însă dacă fac lucruri incompatibile cu modelul de societate danez, vor trebui să afle că aceasta nu se poate.”, cu aluzie directă la sosirea imigranţilor musulmani pe teritoriul danez.
Degajând un aer de bunicuţă respectabilă, Margrethe a II-a, supranumită de supuşi „Daisy”, este extrem de pedantă, fiind adepta unor pălării excentrice şi a unor ţinute uneori excesiv de colorate, desigur, amintind de celebra suverană a Marii Britanii. În schimb, chiar şi la 76 de ani, suverana daneză fumează un număr impresionant de ţigări, dând naştere chiar unui termen de comparaţie pentru fumătorii danezi: „fumează ca regina Margrethe”.
Altfel, Margrethe este o intelectuală poliglotă şi o artistă cu calitate recunoscută, fiind autoare de costume şi decoruri pentru numeroase spectacole şi filme, şi, de asemenea, este şi o talentată desenatoare şi pictoriţă, lucrările sale, abstracte de regulă, fiind expuse în muzee şi galerii celebre din Danemarca şi din lume.
Marea majoritate a danezilor o iubesc realmente, tocmai fiindcă a fost foarte receptivă la nou şi modern, ducând Danemarca pe drumul ei firesc, lucru care s-a materializat, pragmatic vorbind, într-o stare de bine pentru buzunarele danezilor şi pentru calitatea vieţii lor de zi cu zi. Tocmai de aceea despre Danemarca se spune că este o ţară cu oameni veseli, în care se trăieşte bine. Iar în clasamentul mondial al fericirii, danezii, poate nu întâmplător, se află pe primul loc …
Tot la fel de adevărat este că o parte din ce în ce mai numeroasă a populaţiei, ar vrea ca, în curând, regina să se pensioneze, abdicând în favoarea fiului ei cel mai mare, Frederick, care ar aduce astfel regatului un plus de vigoare.
* * * * *
Din punct de vedere al turismului, Danemarca are standarde extrem de înalte de calitate, aşa că, în mod uzual, turiştii care vizitează ţara sunt dintre aceia care îşi pot permite să plătească la nivelul acestor standarde.
E adevărat că în această perioadă turismul european este afectat de criza imigranţilor, tocmai de aceea cetățenii români care călătoresc în Danemarca vor avea anumite probleme cu decizia de prelungire a controalelor la frontiera danezo-germană până la data de 3 mai 2016. În aceste condiții, toate persoanele care călătoresc pe rutele maritime (ferryboat) și terestre (rutiere și feroviare) dinspre Germania în Danemarca trebuie să deţină un act de identitate valabil, cerinţă valabilă și pentru persoanele care tranzitează Danemarca către Suedia.
Capitala Copenhaga este prima destinaţie a celor care sunt în vacanţă în Danemarca, apoi sunt obiectivele înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO: vestigiile istorice de la Jelling au fost incluse pe lista patrimoniului cultural în anul 1994, apoi, în anul următor, a venit rândul Catedralei din Roskilde, oraşul vikingilor, unde are loc anual un mare festival de muzică rock care atrage tineri din toată Europa. În anul 2000, UNESCO a inclus pe lista sa Castelul Kronborg din Helsinger – ales de Shakespeare ca scenă a faimoasei tragedii Hamlet, un castel regal cu valoare simbolică pentru danezi care a jucat un rol esenţial în istoria Europei între secolele XVI-XVIII, şi, în fine, în anul 2004, pe lista celor mai importante obiective mondiale a fost introdus spectaculosul Fiord Glaciar de la Iiulissat, una din cele mai populare atracţii turistice daneze.
Remarcabile pentru turişti sunt şi micile oraşe pitoreşti din zonele rurale, cu biserici medievale, dar şi oraşul-port Århus, Odense – superb oraş al compozitorului Carl Nielsen şi a lui Hans Christian Andersen, Aalborg – mare port încă din Evul Mediu sau Ribe – cel mai vechi oraş al ţării, dar şi vestigiile neolitice din insula Møn.
La Copenhaga, oraş istoric şi cultural, plin de parcuri şi grădini, pieţe şi fântâni, se poate face turism pe jos sau cu bicicleta, mijlocul de transport preferat de localnici.
Poate cel mai cunoscut simbol al oraşului, „Mica Sirenă”, se află la intrarea în port, pe o mică stâncă, fiind cu siguranţă statuia cea mai celebră din oraş. Ea a fost oferită cadou oraşului în anul 1913 de berarul Carl Jacobsen, la fabricarea ei sursele de inspiraţie fiind basmul lui Hans Christian Andresen, dar şi povestea balerinei Ellen Price, care în anul 1909 a dansat ca prim-solistă în spectacolul de balet „Mica Sirenă”, pus în scenă la Teatrul Regal. Desigur, trebuie ştiut şi faptul că acest simbol al oraşului a căzut pradă de nenumărate ori vandalilor: de două ori şi-a pierdut capul, o dată i-a fost tăiat braţul şi de mai multe ori a fost stropită cu vopsea, însă de fiecare dată a fost salvată.
Punctul central din Copenhaga este considerat Piaţa Primăriei – Radhuspladsen, împreună cu străduţele din jurul ei, iar clădirea Primăriei este una din noile minuni arhitecturale ale capitalei, cu un aer de palat italian, dar inspirată din arhitectura medievală daneză şi norvegiană.
Ghidurile turistice indică însă cel mai bun mod de a face cunoştinţă cu frumuseţile obiectivelor din Copenhaga: o călătorie cu barca pe canalul Gammel, care prezintă în toată splendoarea lor, debarcaderele, depozitele transformate în hoteluri extrem de tentante arhitectural, centrul arhitectural Gammel Dok, impresionanta clădire Diamantul Negru – anexă a Bibliotecii Regale, Palatul Regal Amalienborg, sau Biserica Mântuitorului.
Se pot vizita Palatul Christian al VIII-lea, unde se află muzeul Familiei Regale Glucksburg şi Palatul Christian al VII-lea, folosit de regină pentru primirea oaspeţilor şi reprezentanţilor oficiali ai altor state. Aici se mai află şi cea mai deosebită sculptură ecvestră din lume – Statuia Regelui Frederik al V-lea, ridicată în 1771 în curtea centrală.
Strøget este principala stradă a oraşului medieval, cu magazine multe, ateliere, galerii în pivniţe, vânzători ambulanţi şi cântăreţi de stradă, un spaţiu perfect pentru iubitorii de shopping.
Şi să nu uităm plajele: dacă vă aflaţi la Copenhaga în iulie sau august, puteţi încerca o vacanţă pe litoralul Mării Nordului, sau măcar o mică incursiune aici, măcar fiindcă edilii din Copenhaga s-au străduit mult – inclusiv financiar – pentru a face din plajele oraşului-port nişte obiective atrăgătoare, îmbunătăţind calitatea apei şi dotările plajelor. Aşadar puteţi încerca o scurtă baie şi să staţi o clipă la soare, cât veţi avea norocul să întâlniţi.
Pentru a gusta un smørrebrød sandwich – considerat specialitate naţională când este pregătit şi decorat cu diverse ingrediente fine – şi pentru a savura celebra bere daneză, cel mai indicat loc ar fi portul nou – Nyhaven, cu clădiri de secol XVII desfăşurate de-a lungul unui canal, în care sunt acum restaurante cu atmosferă specifică.
Şi dacă tot ajungem la bucătăria daneză, trebuie spus că, la fel ca în alte ţări nordice sau nordul Germaniei, aceasta se bazează pe carne şi peşte, în firească legătură cu trecutul agricol al zonei dar şi cu datele geografice obiective, cu ierni lungi şi friguroase. Nu degeaba, ani la rând, Danemarca a fost ţara cu cel mai mare consum de carne pe cap de locuitor din întreaga lume.
Pentru o masă caldă, se pot comanda nenumărate preparate din carne tocată, spre exemplu frikadeller (un soi de chiftele), sau feluri de mâncare din carne şi peşte, cum este flæskesteg (carne de porc cu şorici), ori kogt torsk (cod prăjit în apă) cu sos de muştar şi garnitură. Danemarca este o altă patrie a berii, dar este nu mai puţin renumită şi pentru akvavit – o tărie tipică pentru toate ţările nordice, obţinut în Danemarca, prin distilarea tuberculilor de cartofi si aromatizată cu chimen, mirt sau mărar – dar şi pentru bitter.
Fiţi fără grijă, standardele bucătariei daneze sunt unele dintre cele mai înalte din lume, o dovadă în acest sens fiind şi nenumăratele restaurante de calitate din întraga ţară, care au primit stele Michelin, etalonul suprem al calităţii serviciilor gastronomice la nivel mondial.
Răzvan Moceanu
