Muzeul Heringului se află în Islanda, în localitatea Siglufjordur, cel mai nordic oraş din ţară. Faima şi bogăţia sa au fost întotdeauna legate de fluxul şi refluxul industriei de pescuit. Heringul a jucat un rol important în dezvoltarea Islandei în secolul al XX-lea, el fiind cunoscut şi adesea menţionat în diverse documente drept „argintul mării”. Oraşul istoric Siglufjordur era supranumit şi „capitala pescuitului de hering”.
Muzeul Heringului recreează atmosfera din perioada cuprinsă între anii 1903 – 1968. „Febra heringului” care a cuprins Islanda la începutul secolului al XX-lea a fost ceva asemănător cu goana după aur. Mii de oameni veneau, sute de nave se înghesuiau în port şi astfel pescuitul în exces a dus la dispariţia acestui peşte, în anul 1969. Cu timpul, datorită unui regulament strict, heringul a reapărut, dar acele vremuri în care pescuitul reprezenta 30% din economia Islandei nu au mai revenit niciodată. Siglufjordur poartă şi în prezent amprenta distinctă a acelor timpuri, numite „era heringului”. Oraşul în sine este o bucată de istorie şi muzeul s-a străduit, în esenţă, să reconstruiască o parte din oraşul vechi, aşa cum era în zilele sale de glorie, cu bărci de pescuit, cu un port şi o fabrică de hering.
Muzeul Heringului a fost înfiinţat în anul 1991 şi este găzduit în cinci clădiri diferite, acoperind o sprafaţă de 2500 de metri patraţi. Exponatele (fotografii, filme documentare, obiecte diverse) spun istorii despre modul în care a avut loc pescuitul de hering, despre felul în care această îndeletnicire a modelat cultura şi viaţa oamenilor în secolul trecut, despre prelucrarea „argintului mării” şi despre beneficiile consumului acestuia asupra sănătăţii noastre.
Heringul este un peşte care face parte din familia Clupeidae, răspândit în Oceanul Atlantic de Nord, Oceanul Pacific de Nord şi în mările reci din nordul Europei. Timp de secole a fost cel mai consumat peşte din Europa. În Evul Mediu era una din principalele surse de proteine ale alimentaţiei cotidiene.
Ştiaţi că o porţie de hering pe săptămână reduce riscul de atac de cord cu până la 50%?
Heringul are un conţinut ridicat de flor, iod şi seleniu, mai ales dacă peştele provine din Marea Nordului. Un consum regulat de hering are efecte benefice asupra organismului, cu rol important în prevenirea cancerului şi a bolilor reumatice. De asemenea, scade tensiunea arterială, stimulează metabolismul, alimentează sistemul nervos, oferă protecţie împotriva alergiilor, inflamaţiilor şi sclerozei multiple.
Peştii sunt una dintre cele mai bune surse de proteine, deoarece conţin toţi cei nouă aminoacizi esenţiali necesari pentru buna funcţionare a corpului nostru. Aceste proteine joacă un rol-cheie în reglarea hormonilor, în formarea enzimelor digestive, protejarea pielii şi în formarea oaselor. Heringul conţine cantităţi mari de acid eicosapentaenoic şi acid docosahexaenoic, din familia acizilor graşi Omega 3, cu efecte protectoare asupra sistemului cardiovascular. Ca parte a unui regim alimentar variat şi echilibrat, consumul regulat de hering reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare. Acizii graşi Omega 3 au efecte antiinflamatorii şi sunt utili în tratarea unor afecţiuni precum astmul, artrita reumatoidă, psoriazisul şi bolilor inflamatorii intestinale. De asemenea, ei contribuie la prevenirea tulburărilor de dispoziţie, cum ar fi depresia. Acidul docosahexaenoic participă la dezvoltarea şi funcţionarea creierului, menţine în parametrii optimi funcţiile cognitive şi protejează vederea. Heringul are o concentraţie mare de seleniu, element cu proprietăţi antioxidante, care contribuie la prevenirea îmbătrânirii premature a celulelor şi lupta împotriva radicalilor liberi. Este o sursă importantă şi bogată de proteine, conţine cantităţi semnificative de vitamine (A, B3, B 12, D) precum şi minerale şi oligoelemente, inclusiv calciu, magneziu, seleniu, fosfor şi fier. De asemenea, heringul conţine vitamina E, care protejează împotriva toxinelor din mediu. Proteinele din hering sunt o sursă bună de aminoacizi necesari organismului pentru producerea hemoglobinei.
O porţie de 100 de grame de hering acoperă întregul aport nutriţional recomandat pe zi pentru adulţi de vitamina B 12, aproape jumătate din doza zilnică recomandată de vitamina B3 (sau PP) şi aproximativ 20% din doza zilnică recomandată de vitamina D. De asemenea, aceeaşi porţie furnizează peste 60% din doza zilnică recomandată de seleniu, aproape 40% din cea de fosfor şi 20% din cea de fier. Nutriţioniştii recomandă consumul de peşte de cel puţin două ori pe săptămână. Copiii pot consuma porţii de la 10 grame la 70 de grame, în funcţie de vârsta lor.
În bucătăriile lumii, heringul se consumă la grătar, prăjit în ulei, cu garnituri de cartofi, de orez, afumat, marinat, murat, la care se adaugă mirodenii (piper, sare, foi de dafin, ceapă tăiată) în diverse salate, în supe, conservat în ulei sau în sos tomat.
În luna iulie, în zilele de sâmbătă, muzeul organizează spectacole tradiţionale în aer liber, în care localnicii, îmbrăcaţi în costume de epocă dansează şi cântă. De asemenea, sunt oferite vizitatorilor demonstraţii de conservare a heringului prin sărare şi apoi depozitarea lui în butoaie.
Muzeul Heringului este deschis turiştilor primăvara şi toamna, zilnic, între orele 13:00 – 17:00, vara (în lunile iunie, iulie august) între orele 10:00 – 18:00, iarna fiind închis, însă, se poate vizita, la cerere, prin programare.
Ada Ionescu
Site muzeu: http://www.sild.is
