Între 1939 şi 1989 au existat numeroase posturi de radio care au emis în limba română. Au fost posturi de radio care au transmis de la Brazzaville, Moscova, Bucureşti, Beijing, Belgrad, Washington, Atena, München, Cairo şi Ierusalim. Radioul a fost folosit atât în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cât şi în timpul Războiului Rece pentru a transmite mesaje, ştiri, propagandă, speranţa într-un viitor mai bun. A fost folosit de toate ţările, atât beligerante, cât şi neutre. Au existat atât posturi de radio oficiale (de ex. Radio Bucureşti, Radio Paris, BBC, Radio Moscova), posturi care transmiteau punctul de vedere al statului care le găzduia, cât şi posturi de radio “negre” – posturi de propagandă care nu anunţau niciodată de unde emit (de ex.“Sus inima, fraţi români!”- Anglia, 1940 – 1944; “Independenţa română” şi “Lupta de eliberare” – Palestina, 1941 – 1944; “România Mare” – Bucureşti, 1941 – 1944; “România Liberă” – Moscova, 1942 – 1944; “România Viitoare – Vocea Rezistenţei Naţionale” – Atena, 1956 – 1960). Aceste posturi de radio “negre” au avut o audienţă scăzută, populaţia preferând să asculte, alături de Radio Bucureşti, Radio Londra – BBC (în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) şi Radio Europa Liberă (în anii comunisnului). Radio “Sus inima, fraţi români!” a fost primul post de radio “negru” britanic care a emis în limba romănă. El şi-a început activitatea la 12 octombrie 1940 şi a fost deservit de foşti diplomaţi de la Legaţia Română din Londra. Iniţial autorităţile britanice i-au propus lui Mircea Eliade să conducă acest post de radio. Apoi l-au numit pe Dimitrie Dimăncescu (1896 – 1984) cu coordonarea emisiunilor acestui post de radio. A fost ajutat de maior George Emil Iliescu (1902 – 1957) şi de contraamiral George Ştefan Dumitrescu (1888 – ?). În alegerea materialelor şi temelor difuzate de acest post de radio un rol important l-a avut fostul ambasador român la Londra, Viorel Virgil Tilea (1896 – 1972). Postul de radio „Sus inima, fraţi români!” a emis de trei ori pe săptămână până la sfârşitul războiului. Unul dintre ascultătorii acestui post de radio a fost Ion Raţiu, un apropiat al fostului ambasador Viorel Virgil Tilea.
Îmi aduc aminte foarte bine de acest post de radio, pentru cã toamna anului 1940, am fost de foarte multe ori în casa lui Viorel Virgil Tilea de la ţarã, de la Wheatley, lângã Oxford. De obicei, seara mergeam la o plimbare, Tilea, doamna Tilea şi ceilalţi din jurul lui… era totdeauna o pleiadã de oameni tineri în jurul lui Tilea la acea orã. Mergeam sã facem plimbare dupã masã şi-atunci ascultam radioul portabil pe care îl avea domnul contraamiral George Ştefan Dumitrescu. Ascultam Radio Londra şi un post de radio care transmitea în limba română. Mai târziu am aflat cã acest post de radio s-a fãcut cu finanţare britanicã. Sufletul acestui post de radio a fost [Dimitrie] Dimãncescu. Cei care au colaborat tot timpul la acest post de radio au fost contraamiral George Ştefan Dumitrescu [care între 1935 – 1940 a fost ataşat militar la Londra] şi maiorul George Emil Iliescu [care între 1937 – 1941 a fost ataşat militar adjunct la Londra]. S-a transmis regulat, pe cât îmi aduc aminte, pânã la sfârşitul rãzboiului. Se transmitea seara, ţin minte că noi îl ascultam seara când mergeam la plimbare. N-am aflat niciodatã de unde transmiteau şi n-am cãutat sã aflu, pentru cã acest secret trebuia pãstrat în timpul rãzboiului. N-am discutat niciodatã cum era organizat acest post de radio. Ştiu precis şi mi s-a recunoscut acest lucru în discuţii, cã ei, adică Dimitrie Dimăncescu, George Emil Iliescu şi George Ştefan Dumitrescu erau cei care fãceau [emisiunile]. Cred că emisiunile se înregistrau la Maidenhead [o localitate pe malul Tamisei, la 12 mile de Londra]. Am avut tot felul de suspiciuni în aceastã problemã, n-am avut nici-un fel de dovadã. Deci, eu nu fac o afirmaţie categoricã, pentru cã sunt scrupulos în ceea ce priveşte istoria şi nu vreau sã induc în eroare, dar asta a fost impresia mea, pentru cã atât Dimitrie Dãmãncescu, cât şi George Emil Iliescu locuiau în aceeaşi casã din Maidenhead, o casã foarte mare, frumoasã şi pe care cele douã familii o împãrţeau şi eu cred cã acolo se fãceau imprimãrile. Materialele difuzate se refereau mai mult la politica externã şi alinierea noastrã cu nemţii şi venirea legionarilor la putere. Aceste lucruri erau criticate aspru şi se vorbea despre democraţia noastrã şi se vorbea despre aliaţii noştri tradiţionali care au creat România Mare… Ştiu cã se transmitea regulat în România şi ei aveau impresia cã are un mare efect, dar în realitate efectul nu a fost foarte mare. Nici românii din Anglia nu ascultau acest post de radio. Se ascultau regulat emisiunile în limba română de la Radio Londra.
[Arhiva de istorie orală – Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 08.10.1999]
