La 35 de ani distanţă de moartea sa, provocată de un melanom, Bob Marley rămâne unul dintre cele mai puternice nume ale muzicii mondiale. Dacă ar fi trăit, ar fi avut 71 de ani.
Definiţia de cântăreţ este reductivă faţă de influenţa politică, socială şi spirituală pe care Tuff Gong a avut-o în Jamaica, unde este venerat aproape ca o divinitate.
Marley a fost primul star la nivel mondial provenit din lumea a treia, care a răspândit pretutindeni mesajul său de unitate şi fraternitate, un exemplu perfect de artist global, ferm ancorat în rădăcinile sale dar în acelaşi timp universal.
Vă propunem în continuare câteva curiozităţi despre regele muzicii reggae şi despre creaţia sa faimoasă în întreaga lume.
În copilărie, Robert practica cu rezultate excelente chiromanţia cu prietenele mamei sale care şi-l disputau datorită capacităţilor sale deosebite de a prevede viitorul. Până într-o bună zi când a spus: „Gata, nu voi mai face asta. Voi deveni un muzician”. Şi se pare că a ghicit.
Avea o mare pasiune: fotbalul, iar jucătorul său preferat era Osvaldo Ardiles, faimosul mijlocaş argentinian. În 1977, în perioada în care locuia la Londra, Marley mergea des la meciurile ehipei ”Tottenham Hotspur” al cărui căpitan era chiar idolul său, Ardiles.
În 1975 în timp ce regele muzicii reggae susţinea un spectacol într-un club din New York, Bruce Springsteen s-a dus să-l salute în cabină. În acea perioadă, Marley cânta în deschiderea concertelor Boss-ului. La întoarcere, Bruce a spus că nu a înţeles nimic din ceea ce i-a spus Bob şi că nu se vedea nimic, deoarece cabina era învăluită într-un nor dens de marijuana. Eric Clapton a spus acelaşi lucru atunci când l-a întâlnit pe Marley la Londra, cu ocazia concertului său.
În video clipul piesei „Is this love”, apare o tânără Naomi Campbell, cooptată în proiect deoarece mama acesteia, care în realitate părea mai degrabă sora mai mare a modelei, era amică cu Bob.
În primele versiuni înregistrate ale piesei ”Redemption song” unul dintre cele mai iubite succese ale lui Marley cânta şi formaţia ”The Wailers”. Chris Blackwell, vizionarul boss de la ”Island Records” a spus că suna bine, numai că era ceva în neregulă. Motiv pentru care i-a sugerat lui Bob să înregistreze piesa cu acompaniament de chitară acustică. Un sfat de un milion de dolari.
Acelaşi Blackwell a declarat că în Jamaica anilor ’70, cel puţin 3.000 de persoane trăiau, direct sau indirect graţie generozităţii lui Bob Marley.
Atunci când cel mai important cântăreţ din Jamaica şi-a cumpărat un BMW, au existat persoane care au cam strâmbat din nas comentând că era o maşină pentru oameni bogaţi, deloc potrivită lui. Marley le-a răspuns că în realitate acronimul BMW însemna Bob Marley Wailers. Când se plimba prin Kingston cu bolidul său, Bob era relaxat şi nu încuia niciodată portiera maşinii pentru simpul fapt că ar fi fost imposibil ca cineva să se gândească doar să fure maşina lui Bob Marley.
Genul reggae derivă din stilul ska, chiar dacă s-a dezvoltat principal ca variantă a muzicii rocksteady şi încorporează elemente din muzica populară jamaicană, în special din mento şi calypso, în afara influenţelor R&B şi soul, atât de la modă în Statele Unite.
Promovat iniţial de ”rude boys” şi de ”skinhead”, adică de persoane prea puţin recomandabile, genul reggae a devenit ulterior simbolul cultului religios jamaican numit Rastafari, unde marijuana nu este considerată o substanţă ilegală ci dimpotrivă, un instrument care ajută la extinderea conştinţei şi dezvoltarea spiritualităţii.
În muzica reggae, basistul este numit ”family man”, atât datorită faptului că el este cel care ţine împreună toate celelalte instrumente, cât şi în onoarea lui Aston Barret, faimosul basist al lui Marley, supranumit ”Family Man” deoarece era fericitul tată a 52 de copii.
PANORAMA (Italia), 10 mai 2016
Articol de Gabriele Antonucci
Traducerea: Cătălina Păunel
