Angrenat în politica florentină tumultuoasă din timpul Renaşterii, Niccolò Machiavelli a fost diplomat, funcţionar public, filozof, om politic şi scriitor, care a devenit victimă, prizonier şi exilat. Este considerat „părintele teoriei politice moderne”, dar, deşi a rămas faimos până în ziua de astăzi pentru metodele de a răzbate în mediile corupte, expuse foarte explicit în lucrările sale, nu este autorul expresiei celebre „Scopul scuză mijloacele”, care îi este atribuită ad literam.
Machiavelli s-a născut lângă Florenţa, în mai 1469. Fiu de avocat, acesta a studiat gramatică, retorică şi latină şi a ajuns să se ocupe de documente oficiale ale conducerii florentine. Mai târziu a fost trimis în mai multe misiuni diplomatice, la curţile regale ale Franţei şi Spaniei, precum şi la Vatican. Acesta a făcut parte din anturajul controversatei familii Borgia, mai precis al Papei Alexandru al VI-lea şi al fiului său, comandantul oştirilor papale, Cesare Borgia. În vremea lor, papalitatea dorea să obţină controlul asupra unei regiuni extinse din centrul Italiei, iar Machiavelli a jucat un rol destul de hotărâtor, sfidând adesea deciziile de la Florenţa. Familia de Medici fusese exilată în 1494, iar în 1512 a revenit la putere, după ce Machiavelli condusese fără succes o mişcare de rezistenţă împotriva lor. Din acest motiv a fost torturat, închis şi exilat.
Nu avea probleme financiare, se pare, aşa că exilul şi l-a petrecut liniştit în afara Florenţei, pe domeniul său. În această perioadă a scris lucrarea „Principele”, care s-a bazat pe experienţa sa politică, un adevărat manual de păstrare a puterii politice cu orice preţ, care recomandă trădarea, ipocrizia, viclenia, cruzimea.
Nu este foarte clară data la care a fost publicată cartea, dar se estimează că primele variante au circulat încă din 1513. O a doua lucrare scrisă în acelaşi an a fost „Discursuri despre a doua decadă a lui Titus Livius”, iar opt ani mai târziu a apărut „Arta războiului”. Machiavelli a murit în 1527, iar prima ediţie tipărită a „Principelui” a apărut în 1532.
Chiar şi astăzi există dispute privind natura scrierii „Principelui”, despre care mulţi consideră că este de fapt o satiră, dată fiind filozofia diferită de toate celelalte lucrări ale sale. Indiferent de acest lucru, multe dintre sfaturile lui Machiavelli se aplică şi astăzi în viaţa politică, chiar dacă moralitatea lor este îndoielnică:
„Toţi te văd aşa cum te înfăţisezi lor, puţini cunosc adevărata ta natură”
„Nu încerca niciodată să câştigi prin forţă ceea ce poate fi câştigat prin înşelăciune”
„Un om va uita mai repede moartea tatălui său decât pierderea averii”
„Oamenii trebuie fie mângâiaţi, fie zdrobiţi. Dacă le faci un rău minor, se vor putea răzbuna; dacă îi nenoroceşti, nu mai pot face nimic”
„Din moment ce dragostea şi frica nu pot coexista, dacă trebuie deci să alegem între ele, este mai sigur să alegi să fii temut decât să fii iubit”
„Cel care caută să înşele va găsi mereu pe cineva care se va lăsa înşelat”.
„Un leu nu se poate feri de capcane, iar o vulpe nu se poate apăra de lupi. Aşadar, trebuie să înveţi să fii o vulpe pentru a recunoaşte capcanele şi un leu, pentru a înfricoşa lupii”
„Se poate spune că foloseşti bine cruzimea, atunci când o săvârşeşti o singură dată şi constrâns de nevoia de a-ţi asigura puterea, dar nu continui pe aceeaşi cale, ci faci astfel încât acţiunea pe care ai săvârşit-o o dată să aducă un folos cât mai mare supuşilor. În schimb, cruzimile sunt rău folosite atunci când sunt puţine la început, iar cu vremea se înmulţesc, în loc să dispară“
Pasajul după care a fost adaptată expresia „Scopul scuză mijloacele” este de fapt următorul:
„Lasă principele să-şi asume o faptă, pentru că mijloacele vor fi considerate mereu oneste…poporul este mereu convins de aparenţele lucrurilor şi de ceea ce se obţine în final cu acele aparenţe”.
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
