Între 1940 – 1944 în România au emis mai multe posturi de radio clandestine. Ele emiteau materiale de propagandă prin care criticau alianţa cu Germania şi războiul dus împotriva URSS. Deoarece puterea de emisie a acestor posturi de radio era mică, audienţa lor a fost redusă. Majoritatea acestor posturi de radio au emis puţin timp, unele din ele fiind localizate şi anihilate de către autorităţile militare române. Unele din aceste posturi de radio dădeau informaţii precise, lăsând impresia că cei care vorbeau la microfon erau bine informaţi. A fost cazul unui post de radio clandestin ascultat de Nicolae Stroescu – Stânişoară pe vremea când era elev de liceu în Vâlcea.
La un moment dat, între 1939 şi 1942 pe când eram elev de liceu am ascultat un post de radio clandestin. El critica colaborarea noastră cu Germania lui Hitler, era deci critic şi faţã de regimul Antonescu. El transmitea în fiecare zi emisiuni care durau un sfert de orã. Ca semnal avea nişte acorduri din imnul regal român cântate la pian, se vedea cã erau cântate de un amator. Dupã aceea vorbitorul spunea: ,,Credinţa noastrã este pentru Ţarã, rege şi popor!” Prin aceasta îşi identifica oarecum poziţia politicã. Ştirile pe care le dădea se refereau la probleme româneşti, la ofensiva germană în Rusia pe care o urmãrea critic. El spunea că stepa ruseascã sub ploile de toamnã şi mai ales zăpezile iarnii va însemna împotmolirea atacului german şi pierderea rãzboiului. Vorbea despre situaţia internã din ţarã, din când în când, vorbitorul dãdea informaţii cu caracter confidenţial sau semiconfidenţial, de exemplu spunea ce s-a discutat cu o zi înainte la Consiliul de miniştri prezidat de generalul Antonescu. La un moment dat a mulţumit ironic Societãţii Române de Radiodifuziune cã i-a furnizat nişte piese necesare aparatului de transmisie. Cum aceste piese nu se găseau la vânzare, vorbitorul spunea că le-a procurat printr-un furt “patriotic” din depozitele Radiodifuziunii.
După multe încercări de a depista acest post de radio clandestin, autorităţile române au întrerupt curentul electric în fiecare searã într-un anumit sector al Bucureştiului. Când postul nu a mai emis, autorităţile şi-au dat seama că au nimerit zona. Au strâns pe urmã cercul cercetãrii şi au descoperit clãdirea de unde se emitea. În interior au gãsit o instalaţie automatã – adică un patefon legat la un aparat de emisie. Emisiunea era înregistrată pe o placã pe care autorul ei o preda zilnic portarului clădirii care din prietenie sau contra platã o punea pe aparat. Aşa a emis acest post de radio clandestin. Aceste amănunte le- am aflat mulţi ani mai târziu când eram în Germania, în exil, la Radio Europa Liberă.
[Arhiva de istorie orală – Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 18.05.1999]
