În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sovieticii au avut trei posturi de radio care au emis în limba română: “Radio Moscova” şi două posturi de radio “negre” – “Adevărul ostaşului” şi “Radio România Liberă”, adică posturi de radio care nu anunţau niciodată de unde emit. “Adevărul ostaşului” era subordonat Marelui Stat Major al Armatei Sovietice. El se adresa în special trupelor române aflate pe front. La acest post de radio redactori au fost ofiţeri sovietici care vorbeau limba română. Cel de-al doilea post de radio “negru” care a emis în limba română a fost Radio “România Liberă” care se afla în subordinea Cominternului. Acest post de radio care a transmis propagandă anti-nazistã, împotriva rãzboiului avea sediul la Kunţevo – Moscova. În Arhiva de istorie orală – Radio România se păstreaza amintirile lui Anton Bejan care în timpul războiului a fost redactor la Radio România Liberă. Tot el a îndeplinit şi funcţia de monitor la Centrul de radioascultare de la Kunţevo.
Radio România Liberă avea un serviciu de radio ascultare tot în clădirea de lângă Moscova, la Kunţevo. Aveam aparatură de ascultare într-o cameră specială şi acolo veneau cei care erau în tură şi făceam ascultare. Aveam aparate radio puternice, sensibile şi puteam prinde foarte uşor orice post de radio [care emitea în limba română]. Ascultam în primul rând Radio Bucureşti. După aceea ascultam Londra. Apropo de Londra! Radio Londra ne-a trimis un mesaj prin care ne-a încurajat, ne-a felicitat că existăm. I-am răspuns, adică i-am urat şi noi succes. După aceea ascultam Radio Berlin…Radio Donau…. Radio Brazaville… Şi Radio Cairo am ascultat. De multe ori prindeam nişte posturi [care emiteau în limba română] despre care nu ştiam nimic. Le ascultam şi le înregistram şi de multe ori aflam date de la ei. Îmi aduc aminte de Radio Independenţa Română! Pe ăsta ţin minte că l-am prins… De multe ori nu pridem începutul emisiunii şi nu ştiam ce post este… vedeam că vorbeşte româneşte şi ne opream acolo şi ascultam în continuare.
La Radio România Liberă am fost opt redactori. Prin rotaţie toţi făceam radio ascultare. Întotdeauna eram două persoane care ascultam. Aveam hârtie şi transcriam ce auzeam. A doua zi în şedinţa de dimineaţa citeam aceste materiale. Şeful nostru, Valter Roman ne spunea ce posturi sunt interesante şi ne cerea să le urmărim în contnuare.
Noi la Radio România Liberă aveam trei încăperi. O încăpere de şedinţă şi două încăperi de lucru. Una era pentru radioasculatre. Radioascultare făceam seara şi dimineaţa. Seara până târziu şi dimineaţa devreme. De abia către sfârşitul războiului am fost dotaţi cu un magnetofon, cu un singur magnetofon. Ţin minte că la 23 august 1944 eu eram la radioascultare. Am înregistrat ce a transmis Radio Bucureşti. A doua zi Valter Roman a ascultat înregistrarea şi pe baza ei a scris materialul care a fost transmis de Radio România Liberă. Către sfârţitul anului 1944 Radio România Liberă şi-a ăncetat activitatea.
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 3.01.2000]
