Pe Mihnea Mihalache Fiastru l-am cunoscut în februarie a lui 2016, într-o hală de pe strada Şelari, undeva la 10 grade. Purta un trening negru de la o marcă renumită, o pereche de tenişi şi un zâmbet. M-a poftit în hala care găzduia cel de-al cincilea episod din „Şuşanele”. Am aflat că are 33 de ani, 10 ani de jurnalism în spate şi e pasionat de mic copil de explorarea urbană.
O seară în patru oameni, pe un fir de gânduri despre Bucureşti, într-o căutare a influenţelor bizantine în cuvintele româneşti, a născut serialul „Şuşanele”, care învie şi aduce în prim-plan cultura uitată a Capitalei. E primul serial online de docu-ficţiune despre interpretarea şi explorarea poveştilor spuse de locuitori şi uitate sau neştiute de sociologi, istorici sau chiar cronicari.
O echipă de cinci oameni ia la picior Bucureştiul, lună de lună, cu un trepied şi o cameră în spate, şi caută poveşti orfane, care nu s-au spus, mituri şi legende înfricoşătoare sau personaje ce obişnuiau să coloreze străzile Bucureştilor vechi. De Şuşanele s-au lipit Claudiu Popescu şi Larisa Baltă, echipa de filmare, Iulia Mirică pentru PR, iar de sound-design se ocupă Horia Baldea. În ploile toamnei, pe 15 octombrie 2015, după patru zile de bătut la picior gropile Capitalei, prima şuşanea se lansează cu şi în mister. „Ce s-a întâmplat cu resturile imobilelor prăbuşite la cutremurul din `77, dar şi cu cadavrele rămase neidentificate?”, se întreabă Mihnea Mihalache Fiastru, creatorul serialului “Şuşanele”. Tot Mihnea răspunde: “Deviza noastră este că nici noi nu ştim. Proiectul nu-şi propune investigaţii sau să elucideze vreun mister. E o călătorie de 10-13 minute, ca un curs printre poveşti, amintiri şi referinţe vizuale”. Acum, serialul numără şase episoade, cu teme extrem de diversificate, cu poveşti încrucişate. Şuşaneaua a doua vorbeşte despre latura întunecată a orăşelului copiilor. Ei, cei care au crescut acolo, s-au adunat şi au povestit despre cum e să creşti în inima acelor străzi.
Insula Pantelimon, „cel mai infect loc de la noi din oraş”, aşa se descrie simplu subiectul celei de-a treia şuşanele, iar povestea lui Gabi şi a autobuzului care teroriza locuitorii noaptea este amplu povestită în cele nouă minute dedicate şuşanelei a patra. Până la cea de-a cincea avuseseră parte de suficient mister şi întuneric, aşa că îmbracă hainele celor mai detestaţi oameni ai secolului al XIX-lea, înalta societate, şi povestesc despre izvoarele minerale de la noi din oraş. În cea de-a şasea avem satanişti, iar cea de-a şaptea pregăteşte travestiţi. Sezonul îşi pune lacăt temporar pe idei la finele lui 2016, odată cu terminarea şuşanelei zece, iar prin ce poveşti o să ne mai poarte nu îndrăznesc să răspund. Nici ei nu cred că ştiu. Dar, până la şuşaneaua zece, peste zece prieteni se adună, lună de lună, şi caută o poveste pentru o şuşanea.
Autor: Diana Gabriela Duţescu, FJSC, masterand anul I, Jurnalism Tematic
