De peste un deceniu, Familia Clopotaru din Slobozia ajută persoanele nevoiaşe din oraş să aibă o viaţă mai frumoasă. Şi-au transformat casa într-un Caritas parohial, au construit un cabinet medical şi o bucătărie de vară, toate pentru a-i sprijini pe cei sărmani.
Doamna Maria Clopotaru, vicepreşedintele asociaţiei, mărturiseşte că a început proiectul datorită sprijinului oferit de directorul Caritas-ului din Veneţia. „Dom Dino a venit aici la invitaţia făcută de sora Maria Rosa în 1998. A văzut că exista orfelinatul pentru copii cu handicap şi căminul pentru bătrâni. Şeful din Italia avea nevoie de persoane de încredere, care să aibă grijă de persoanele aflate în dificultate, aici, în Slobozia.”
Aceasta a mers în Italia pentru a vedea cum funcţionează o astfel de organizaţie: „În 2000 am fost invitată pentru două luni de zile să văd cum se lucrează într-un Caritas. Însă, regulile de acolo nu se pot aplica în România. Acolo instituţiile colaborează între ele, pe când, în România, fiecare este pe cont propriu. Dacă apelezi la o instituţie cam toţi dau înapoi.”
Cu forţe proaspete, a decis să construiască un loc special pentru copii şi bătrâni, cu sprijinul oferit de câţiva cunoscuţi: „Când am ajuns în România, în octombrie, am stat în casa parohială. Casa de aici era cumpărată, dar nu se putea locui în ea. Am chemat trei băieţi de la Adjudeni ca să săpăm, să construim casa cu ciocanul şi cu dalta.”
În doi ani au reuşit să înalţe casa fără ajutorul unor unelte profesionale. „În 2002 am terminat construcţia. Nu am avut niciun utilaj special. Am bătut fierul cu ciocanul, cimentul l-am făcut de mână, schela, am cărat cu roaba, am încărcat molozul cu mâna. N-a fost nimic mecanizat. Eu eram diriginte de şantier şi cu tata prin telefon, făceam case.”
Domnul administrator, Cristinel Clopotaru, soţul Mariei, mărturiseşte că proiectul a început în paşi mici: „În decembrie 2002 am început să mergem la familii îmbrăcat în Moş Crăciun. Din 2003 am început să cunoaştem familii prin asistenţii medicali de la diferite cabinete medicale.”
De atunci, lucrurile s-au schimbat şi pot să ajute oamenii altfel: „Aveam o maşină cu care transportam bolnavii până la spital la Bucureşti. Avem un duş social şi o maşină de spălat.”
Mâncarea pe care o oferă în fiecare joi la amiază în bucătăria de vară a casei lor, ajută familiile nevoiaşe din oraş: „Prânzul era la început în două zile pe săptămână. Din 2006 Primăria a deschis o cantină socială, însă asistaţii social veneau la noi şi mai puţin la cantină. Aici vin cei care nu primesc acolo de mâncare. Ne pregătim pentru 40 de persoane, însă nu vin toţi. De obicei din 27-35. Ducem şi acasă la trei bătrâni. Se face un singur fel de mâncare, pentru a evita să aruncăm.”
În curtea casei au şi un cabinet medico-social: „Una dintre măicuţe vine de trei ori pe săptămână. Ia glicemie, tensiune, măsoară greutatea. Se face aerosol dacă e nevoie. Avem un medic pediatru titular care vine doar la nevoie. Stabilim ziua şi vine.”
De asemenea, familia mai este implicată şi în activităţi cu deţinuţii, aşa cum mărturiseşte doamna Maria Clopotaru: „Facem scenete religioase de trei ori pe an: de Paşte, de Sfinţii Petru şi Paul şi de Crăciun. Sunt 22 de deţinuţi şi ei sunt personajele Pe timpul verii, atunci când vin voluntarii din Italia, ei stau la discuţii libere cu deţinuţii, fac activităţi cu ei.”
Cu ajutorul sponsorizărilor venite din Italia, au reuşit să pună bazele Oratoriului „Giovanni Farina”, unde desfăşoară tot felul de activităţi, atât pentru copii şi tineri, cât şi pentru adulţi. „Noi mai facem activităţi cu program prelungit în oratoriu, de la 7 la 16:30, pe perioada verii. Le dăm şi o gustare, fac jocuri, scenete, învaţă italiana, dansuri, se uită la desene animate, dorm o oră, fac concursuri. Întâlniri formative se organizau pentru tineri şi familii de vineri seara până duminică. Acum se face şi after school de două ori pe săptămână.”
La prepararea hranei sunt ajutaţi de voluntari: „Avem o vecină voluntară, o măicuţă, mai este un bărbat care vine să măture prin curte şi noi îi dăm de mâncare, medicamente pentru soţia lui”, a adăugat domnul administrator.
Domnul Cristinel Clopotaru pledează pentru implicarea a cât mai mulţi oameni în actele de caritate: „Sperăm să ajutăm cât mai mult timp, cât mai multe persoane. Oricine vrea să îşi dea din timpul lui poate să vină să ne ajute.”
Autor: Mădălina – Antonia Folescu, masterand Jurnalism tematic, anul I, FJSC
