Muzeul Cireşelor se află în Königschaffhausen, Germania. Tradiţia cultivării cireşelor caracterizează această pitorească localitate, din landul Baden, renumită şi pentru vinurile sale. Din anul 995, localitatea este atestată documentar şi astăzi aici sunt peste 10.000 de cireşi.
Muzeul spune povestea interesntă a cireşelor, de la cultivarea lor, la recoltare, comercializarea, prelucrarea şi utilizarea lor. La muzeu sunt expuse diverse obiecte folosite la cultivarea cireşilor şi la recoltarea fructelor. De asemenea, turiştii află din imagini şi documente despre semnificaţia istorică a cultivării acestor fructe pentru locuitori, despre beneficiile cireşelor pentru sănătate şi despre folosirea lor în diverse preparate locale (gem, jeleu, dulceaţă, sirop, compot, lichior, tort – renumitul tort Pădurea Neagră, tarte şi prăjituri delicoase).
Cireşii, migdalii, piersicii, caişii şi prunii fac parte din familia Rosaceae. Surse documentare atestă faptul că în anul 70 î.Hr. romanii au descoperit cireşele în Asia Mică. Cuvântul „cireşe” provine de la numele oraşul Cerasus din Turica. Cuvântul german „kirsch”, dat şi lichiorului de cireşe, provine din cuvântul „kirschu”, numele cireşelor care au fost cultivate în Mesopotamia.
Cireşul este originar din regiunea cuprinsă între Marea Neagră şi Marea Caspică. Descoperirile arheologice atestă faptul că în Europa cireşele erau cunoscute încă din perioada neolitică. Cultivarea cireşilor datează din secolul al IV-a î.Hr, potrivit vestigiilor arheologice din Asia Mică. Cireşul s-a răspândit în vremea Imperiului Roman. Xenofon, Teofrast şi Pliniu cel Bătrân au scris despre cireşe şi beneficiile lor asupra sănătăţii. Cireşii au fost cultivaţi în grădinile mănăstirilor medievale din Europa. Cel mai mare producător mondial de cireşe este Turcia, cu peste 417.000 de tone anual, urmează Statele Unite ale Americii, cu 390.000 de tone anual şi Iran, cu 225.000 de tone de cireşe anual. 70% din cireşele produse de SUA provin din patru state: Washington, Oregon, Idaho si Utah.
Cireşele conţin potasiu, magneziu, fosfor, calciu, fier, vitamine (B1, B2, B6 şi C), acid folic şi betacaroten. Bogate în ingrediente bioactive, cireşele sunt recomandate pentru prevenirea bolilor cardiovasculare şi a cancerului. Sezonul cireşelor este în perioada iunie – august. Cireşele sunt o sursă excelentă de potasiu, care ajută la scăderea tensiunii arteriale prin eliminarea excesului de sodiu din corpul nostru. Consumul de cireşe previne apariţia hipertensiunii arteriale, îmbunătăţeşte memoria, ajută în curele de slăbit, protejează împotriva bolii Alzheimer, amelioreaza stările febrile, calmează durerile şi promovează un somn odihnitor. O cană de cireşe are aceeaşi cantitate de potasiu ca o banană. O sută de grame de cireşe conţin 68 de kilocalorii, 78 grame de apă, 1,2 grame proteine, 1 gram grăsime, 16,5 grame glucide si 2,3 grame fibre, 15 mg de calciu, 7 mg de vitamina C, 0,4 mg de fier. 125 grame de cireşe acoperă 25% din necesarul zilnic de provitamina A şi între 20% şi 30% din doza zilnică recomandată de vitamina C. Antocianii din cireşe luptă împotriva radicalilor liberi şi astfel protejează de ateroscleroză, cancer, cataractă şi atenuează inflamaţiile. Cireşele sunt bogate în flavonoide, acestea conferindu-le proprietăţi valoroase anticarcinogenice, antioxidante şi diuretice. De asemenea, sunt indicate în prevenirea constipaţiei. Ele stimulează tranzitul intestinal, graţie prezenţei fibrelor şi a scorbiolului, o substanţă naturală laxativă. Un pumn de cireşe (100 grame net) conţine 14 grame de glucide. Indicele glicemic al acestor fructe este scăzut, fiind recomandate diabeticilor. Studiile medicale au demonstrat faptul că sucul de cireşe încetineşte proliferarea celulelor canceroase. Un consum zilnic de 250 de grame de cireşe reduce nivelul de acid uric şi previne guta. Mineralele conţinute în cireşe susţin dezvoltarea oaselor şi a dinţilor la copii. Acidul elagic din cireşe inhibă dezvoltarea celulelor canceroase. Un consum de 10-12 cireşe pe zi, timp de două-trei zile, reduce cu 35% riscul apariţiei gutei, potrivit unui studiu realizat în SUA de de prof. Yuqing Zhan de la Boston University din Massachusetts şi publicat în anul 2012 în revista medicală „Artrită şi reumatism”.
Cireşii se găsesc în multe regiuni din Europa, America de Nord şi de Sud, Canada, Chile sau Asia. Boston University din Massachusetts. În Japonia, floarea de cireş este simbol naţional şi reprezintă frumusetea, modestia, simplitatea, naturaleţea, primăvara şi inocenţa. De asemenea, simbolizează viaţa efemeră. Japonezii folosesc florile de cireş pentru a prepara gogoşi, creme, îngheţate, prăjituri şi băuturi răcoritoare sau bere.
Fructele se pot consuma atât proaspete, cât şi conservate (în compot, gem, sirop) sau uscate. Sunt delicioase adăugate crude pe tartă şi acoperite cu frişcă. În bucătăriile lumii cireşele se folosesc pentru prepararea deserturilor (prăjituri, plăcinte, clătite, budinci, brioşe, ştrudel, bomboane, îngheţate, tarte, şerbet, tort), supelor, sufleurilor, gemurilor, jeleurilor, dulceţurilor, siropurilor, sucurilor, vinurilor, lichiorurilor, salatelor, sosurilor. Cireşele se pot asocia cu ierburi aromate cum ar fi salvie, arpagic, cimbru, cu produse lactate, cum ar fi iaurt, smântână, brânză ricotta, brânză de vaci şi cu diverse preparate din carne de porc, raţă, pui sau de vită.
De peste 50 de ani, în luna mai, în localitatea Königschaffhausen, Germania, unde se află muzeul, se desfăşoară Festivalul Cireşelor.
Programul de vizitare al muzeului este următorul: din 17:02 până în 13.03, de miercuri până vineri între orele 14:00 – 18:00, sâmbăta şi duminica între orele 13:30 – 18:00, luni si marţi închis; din 16.03 – 17.10, luni, miercuri, vineri, între orele 14:00 – 19:00, sâmbăta şi duminica şi în sărbatorile legale de la ora 12:00 la ora 19:00, închis marţi, din 19.10 până în 13.11, miercuri, joi, vineri, între orele 14:00 – 18:00, sâmbata şi duminica de la orele 13:30 la 18:00, închis luni şi marţi.
Autor: Ada Ionescu
