Documentar

Regizorul şi scenaristul Alexandru Solomon – 50 de ani

Postat de

22/06/2016

Alexandru Solomon (n.22 iunie 1966, București), regizor şi scenarist român, fiu al scriitorului şi traducătorului Petre Solomon. A absolvit Academia de Teatru şi Film „I.L.Caragiale”, Facultatea de Imagine (promoţia 1991), precum și stagii la University of California (1996) & Discovery Campus Masterschool (2001). Este căsătorit cu producătoarea Ada Solomon şi are doi băieţi.

A debutat ca operator la filmul Privește înainte cu mânie (regia Nicolae Mărgineanu) pentru care a fost premiat la International Camera Festival. În 1994 a realizat documentarul Duo pentru Paoloncel şi Petronom, un film despre prietenia dintre tatăl său şi scriitorul Paul Celan.

Peste 10 ani, în 2004, a înfiinţat, împreună cu Florin Iepan, „Asociaţia DocuMentor” menită să promoveze filmul documentar. Producțiile sale au avut proiecţii la festivaluri de film din Europa şi Statele Unite unde, multe dintre ele, au fost premiate.

În paralel cu activitatea de regizor și scenarist de filme documentare, Alexandru Solomon a fost director de imagine pentru mai multe filme de ficțiune de lung-metraj, colaborând cu regizori ca Nicolae Mărgineanu, Sinișa Dragin, Andrei Blaier, Marius Barna și Titus Munteanu.

Filmografie (filme regizate): 2 x 5 (1993); Strigăt în timpan (1993); Duo pentru paoloncel şi petronom (1994); Via Regis (1996); Cronica de la Zürich (1996); Paznic de cetate (1997); Viaţă de câine (1998); Omul cu o mie de ochi (2001); Franzela exilului (2002); Marele jaf comunist – lovitura de la Banca Națională din 1959 (producție 2004); Clara B. (2006); Război pe calea undelor (2007); Apocalipsa după şoferi (2009); Kapitalism – reţeta noastră secretă (2010), Ouăle lui Tarzan (2015), România: Patru patrii (2015); (scenarii): Ouăle lui Tarzan (2015), România: Patru patrii (2015) , Marele jaf comunist (2004), Franzela exilului (2002), Omul cu o mie de ochi (2001), Duo pentru Paoloncel si Petronom (1994); (producător): România: Patru patrii (2015), Pașaport de Germania (2014), Aici… adică acolo (2012), Dacia, dragostea mea (2009), Cold Waves – Război pe calea undelor / Război pe calea undelor (2007), The Struma (2002)

Întrebat care este diferenţa – din perspectiva regizorului – dintre un lungmetraj artistic şi unul documentar, Alexandru Solomon a apreciat că: „Există diferențe de strategie: la documentar, trebuie să fii mult mai flexibil, să te ții de ideea ta, dar în același timp să te poți adapta din mers situațiilor „de pe teren”; să nu uiți ce urmărești, dar în același timp să culegi din ce-ți oferă lucrurile care sprijină acea idee. Dar diferențele cele mai mari mi se par cele de atitudine: la fiecare pas alegerile pe care le faci ca regizor de documentar au o încărcătură morală. Fie că e vorba de relația cu subiecții tăi, pe care nu poți să-i trădezi, fie că e vorba de felul în care decupezi ceea ce se vede, fel care trebuie să fie onest în raport cu subiectul, dar și cu tine însuți, ca documentarist te încarci cu tot felul de obligații morale pe care nu le ai în ficțiune. Ești uneori martorul unor situații în care – dacă n-ai filma – ar trebui să reacționezi și să te implici, dar ca documentarist nu vrei să te implici în fața camerei. Și așa mai departe… În rest, cred că meseria de a povesti prin imagini și sunete e aceeași la documentar ca și la ficțiune” (…) „Mi se pare că în artele vizuale există un suflu foarte proaspăt, din păcate aproape necunoscut în țară. Și că, de fapt, artiștii vorbesc mai direct și sunt mai implicați în chestiunile de actualitate decât o face filmul. Ăsta e un paradox.”