Sebastian Corneliu Sârcă s-a născut la 30 iunie 1946, în satul Porţi, comuna Marca, judetul Sălaj. Şi-a început cariera de ascutător fidel al Radioului pe la 6 ani, urmărind emisiunile de poveşti, de la „Înşir’te mărgărite” la „Noapte bună copii!”. La 12 ani citise ce era de citit prin cele trei biblioteci din cartier şi îşi desăvârşea educaţia la şcoala „Teatrului radiofonic” sau ascultând plăcile de patefon ale vestitelor case de discuri „Gramofon” şi „Columbia”.
A urmat clasele primare la Liceul „Sfântul Sava” şi a fost absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti, promoţia 1969. A participat la şedinţele cenaclului facultăţii condus de prof. univ. Ovid S. Crohmălniceanu şi la alte cenacluri bucureştene. A debutat jurnalistic în 1967 în revista „Viaţa studenţească”, colaborând la pagina de cultură coordonată de criticul literar M.N. Rusu cu cronici dramatice şi muzicale.
Între anii 1969-1971 a fost colaborator extern al Radiodifuziunii Române, iar din 1971 este angajat, devenind succesiv redactor la emisiunile pentru copii şi tineret, şef de secţie, secretar general de redacţie şi – între anii 1993-1996 – redactor-şef adjunct la Radio România Tineret.
De numele său sunt legate emisiuni de mare succes precum „Caruselul iubirii” difuzată la Radio România Actualităţi, „Manuscris radiofonic” (dedicată vieţii şi operei scriitorilor români) şi „Tezaur” (interviuri cu membrii Academiei Române) difuzate la Radio România Cultural. Din 1990 a conceput, realizat şi difuzat la România Tineret o serie de emisiuni adresate tinerilor: „Telefonul de noapte”, „Vorbeşte-mi despre tine”, „Fără prejudecăţi”, „1 leu, 100, 1 milion”, „Codul manierelor elegante”, „La şcoala elitelor”, „Pe-o gură de rai”, „Una pentru toţi, a doua pentru fiecare”.
„Telefonul de noapte creează oameni de caracter şi suplineşte 100 de învăţători” spunea scriitorul Mircea Sântimbreanu despre această emisiune, iar Eugenia Grosu Popescu afirma în Viaţa medicală din 16.II.2001: „Sebastian Sârcă este un moderator adevărat, dar şi un catalizator al energiilor psihice ale tinerilor, al puterii lor de judecată. Este un moderator adevărat pentru că ştie să potolească exagerările şi să apropie extremele, să dezamorseze încordările şi tensiunile din sufletele oamenilor, să-i aducă pe aceştia faţă în faţă, determinându-i să se privească în ochi”.
„Telefonul de noapte” este o sărbătoare mărturisea realizatorul însuşi: „Marţea este centrul săptămânii mele, refugiul sufletului meu şi o duminică a spiritului veşnic tânăr”.
„În calitatea sa de profesionist al radioului, părinte al interactivităţii (cum îl numea Doina Berchină), nu a încetat să predice în fiecare săptămână la Radio3 România Tineret, răspunzând cu dăruire tuturor celor care vor să corespondeze (confeseze) la „Telefonul de noapte”. Departe de a fi un moralist, prin forţa lucrurilor un actor, profesor şi moderator al microfonului, Sebastian Sârcă face un rol de compoziţie inepuizabilă, punându-şi la bătaie întreaga energie şi experienţă (umană, ziaristică, discursivă), erudita informaţie şi arta digresiunii, neuitând niciodată să marcheze memorabil, aproape aforistic un dialog. Având o perfectă reprezentare a celor ce apelează „Telefonul de noapte”, dar şi a contextului social încărcat de traume, frustări şi dezechilibre flagrante, Sebastian Sârcă, acest comunicator al postmodernităţii noastre, pledează pentru comunitate, alteritate, speranţă şi celelalte valori creştine, controlând tot timpul situaţia, alert, spontan, patern şi totuşi amical, agrementându-şi răspunsurile (ce nu fac rabat de la limbajul civilizat, litarar, plin de culoare) cu mult umor, ironie proniatoare, amară când şi când” (Contemporanul 5.IX.2002).
La emisiunea „Vorbeşte-mi despre tine”, realizată împreună cu Doina Berchină, în fiecare duminică de la ora 14:30, ascultau tainele inimilor celor care li se mărturiseau în scris (şi începeau cu formule precum „dragi tămăduitori ai sufletelor”, dragi prieteni”, dragi părinţi, mai părinţi decât părinţii noştri”) şi încercau să suplinească absenţele mamelor, taţilor, prietenilor…
Despre emisiunea „Manuscris radiofonic”, difuzată duminica, bilunar, la Radio România Cultural, Sebastian Sârcă spunea: „este un remake cu caracter de experiment radiofonic, răspunzând provocării efemerului – specific radiofonic. Era păcat ca această veritabilă bibliotecă de manuscrise ce păstrează texte radiofonice amuţite în rafturi să nu fie exploatată şi explorată. Emisiunea este de fapt o incursiune neconvenţională prin arhiva scrisă a instituţiei. M-am gândit că poate este o modalitate de a trezi interesul pentru patrimoniul radiofonic. Vrem să luminăm şi din alt unghi marile personalităţi ale culturii. De fapt, asta este cheia emisiunii” (Cotidianul 5.VIII.2001)
Sebastian Sârcă a fost director al Direcţiei Patrimoniu a SRR din 1996 până în 2003. În anul 1998 a înfiinţat Editura „Casa Radio”, al cărei director a devenit din anul 2003, valorificând cu succes tezaurul existent în Arhivele Scrise şi Sonore ale Radioului Public.
Ca director al Editurii Casa Radio, Sebastian Sârcă, sprijinit de un admirabil colectiv de colaboratori interni şi externi, a reuşit să tipărească unele cărţi excepţionale, precum: „Istoria Societăţii Române de Radiodifuziune” (autor: Eugen Denize), amplu studiu monografic în 4 tomuri, „Bibliografii radiofonice româneşti” (în 3 volume), „Orele culturii”, „Microfonul vagabond”, „Noapte bună, copii!”, „Teatru naţional radiofonic”, „Vocile memoriei”, „Ora veselă”, „Sărbători fericite”, „Simfoniile Radiodifuziunii Române”, „Civilizaţia cărţii”, „Eseul filosofic la Radio”, Ion Petrovici – „Talentul oratoric”, Constantin Rădulescu-Motru – „Caracter şi destin” sau N. Iorga – „Sfaturi pe întunerec” (ediţie critică) şi altele.
De asemenea, remarcabilă este şi diversificarea producţiei editoriale a „Casei Radio”, pe lângă clasicele formule tipografice fiind promovate cu mult curaj noul format al audio-book-ului şi al suportului electronic, un adevărat pionierat românesc în domeniu.
Editura „Casa Radio” şi-a câştigat un loc distinct în peisajul cultural artistic contemporan prin colecţiile de CD-uri (MC-uri) de teatru radiofonic („Integrala Caragiale”, „Comedii româneşti”, „Capodopere ale teatrului universal”), muzicale („Maestro” – incluzând şi seria „Enesciana”, „Fonoteca de aur a muzicii româneşti”, „Profil interpretativ” ş.a.), Colecţia „Fonoteca de aur”, Colecţia „Biblioteca Radio”, Colecţia „Repere XXI”, Colecţia „Radio Prichindel”, Colecţia „Cartea vorbită”.
„Biblioteca de poezie românească”, având ca suport cartea cu CD încorporat, a pus la dispoziţia publicului de toate vârstele creaţii semnate de: Mihai Eminescu (în interpretarea unor mari actori de la începuturile Radiodifuziunii şi până astăzi: George Calboreanu, Mihail Sadoveanu, Gheorge Cozorici, Marcel Iureş şi alţii), Vasile Alecsandri, Anton Pann, Tudor Arghezi, Cezar Petrescu, Lena Constante, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu şi alţii.
Sebastian Sârcă a debutat ca scriitor cu volumul de beletristică „Călătorind spre vârful fiinţei mele”, apărut la Casa editorială Odeon, în anul 1993, un „mic Bildungs – roman“ modular, urmărind ascensiunea eroului în plan social exclusiv prin efortul instrucţiei şi al autodepăşirii.
Alte apariţii editoriale ale sale sunt: „Dragostea şi bunele maniere”, volum apărut cu o postfaţă de Mircea Sântimbreanu şi cartea „Săgetaţi de Cupidon”, coautor Doina Berchină, ambele apărute la Editura Nemira în anul 1996.
Scriitorul şi omul de radio Sebastian Sârcă a fost inclus în 1998 în „International Authors and Writers” – Who’s who – Cambridge, Anglia. Întrebat ce reprezintă pentru el această includere în „Who’s Who”, a răspuns: „nimic mai mult decât confirmarea faptului că nu mi-am pierdut vremea, că am descoperit ceva din arta de a multiplica timpul şi de a trăi mai intens şi, desigur, senzaţia aceea inconfundabilă că laşi în urmă o pată de lumină” (Naţional 16.I.1999)
În anul 2000 îi apare romanul „Martorii lui Seninu”, apărut la Editura Hiparion, care readuce în discuţie scandalul politic, orchestrat de oficialităţile comuniste ale anilor ’80, în jurul grupării Meditaţiei Spirituale Transcendentale, scandal soldat cu desfiinţarea unor prestigioase instituţii ştiinţifice naţionale şi cu persecutarea unor personalităţi ale vieţii culturale. Momentul respectiv este analizat cu mijloacele ficţiunii de autor, care izbuteşte să creeze radiografia unui regim politic rigid, întins pe durata a peste patru decenii. „Împlinirea prin suferinţă“ a eroului cărţii, tânărul universitar Seninu Gheorghiu, îl transformă pe acesta într-un personaj-oglindă, într-un martor al epocii comuniste.
Multe din emisiunile realizate de Sebastian Sârcă după 1990 au fost recuperate editorial în volume de publicistică. Volumul „Telefonul de noapte”, apărut în anul 2000, prezintă „aventura unui talkshow radiofonic“ socotit – nu numai de autor – drept prima emisiune interactivă din media românească postdecembristă, iar a doua sinteză de acest gen, apărută în 2001, la Ed. Galaxia, sub genericul „Punţi către semeni” şi realizată în colaborare cu psihologul Vlad Oncescu, confirmă virtuţile publicisticii radiofonice pentru tineret, fiind o inspirată lucrare de apostolat radiofonic şi editorial.
„Un preot mirean, un confesor dublat de un sociolog ne ascultă, senzor şi cutie de rezonanţă în sintonie cu ascutătorii, mereu pe fază, punând gaz pe foc când şi când, temperând motoarele când e cazul, îngăduind interlocutorilor să se autonareze, mai ales celor cu dar epic şi umor, cum este (…) Valeria ce excelează în genul epistolar, aceasta din urmă dând poate cel mai exact calificativ al realizatorului Sebastian Sârcă: „un Socrate al radioului contemporan care asistase la punerea în undă a opiniei omului de rând. Cu răbdare dar şi cu viclenie, cu ironie, dar şi cu blândeţe”. Şi dacă mai adăugăm fraza Georgetei Cazacu din Bucureşti, pe adresa „Telefonului de noapte”: „Oare ştiţi că de multe ori făuriţi destine?”, orice comentariu despre emisiunea, cartea şi personalitatea lui Sebastian Sârcă devine tautologic. Personajele ştiu întotdeauna cel mai bine adevărul despre autorul lor” scria Geo Vasile în Contemporanul din 22.XI.2001
În 2001, Sebastian Sârcă a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România – Asociaţia Bucureşti, la recomandarea criticilor literari Romul Munteanu, Geo Vasile şi Dan C. Mihăilescu.
În anul 2003, i s-a conferit Ordinul Ziariştilor, clasa I Aur, de către Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, pentru întreaga activitate jurnalistică şi pentru înfiinţarea şi impunerea în peisajul editorial românesc şi internaţional a brandului editura „Casa Radio”.
În anul 2004, lui Sebastian Sârcă i-a fost conferit Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler – „Promovarea culturii”, de către Preşedinţia României, pentru perfomanţele obţinute în calitate de director al editurii Casa Radio şi al Revistei Radio România, la propunerea Ministerului Culturii.
Sârcă este, de asemenea, autorul volumelor „Dragostea şi bunele maniere” şi „Săgetaţi de cupidon” (2006), „Jurnalul unui răzvrătit” („Capcana”, volumul I, „Rezervaţia”, volumul II, „Evadarea”, volumul III) (2007-2008, Editura „Pildner&Pildner” Târgovişte), „Colecţionarul de iluzii” (2009, Editura Info-Team, Bucureşti) şi volumul postum de versuri „Ţipăt zidit” (audio-book) (2010).
„Jurnalul unui răzvrătit” constituie deopotrivă atît o cronică subiectivă a obsedanţilor ani ’80, cît şi o dureroasă consemnare a decăderii moravurilor bucureştene în perioada de după prăbuşirea comunismului. Prin cele mai bine de o mie de pagini ale tripticului, acest scriitor talentat şi cu foame de comunicare a izbutit performanţa să creioneze credibile tipologii umane, dar şi să evoce în tuşe plastice ticăloşia unui sistem politic, dar şi neputinţa morală de a se redresa a unei naţiuni definitiv căzute – cea română. Sebastian Sârcă va rămâne în istoria literelor noastre prin personajul Seninu Gheorghiu, o replică mai sofisticată şi mai autentică psihologic dată eroului imaginat de Marin Preda, Victor Petrini. Mai mult, traseul lui existenţial, din perioada delirantă a afacerii numite „meditaţia transcendentală” şi până la sângeroasele excursii minereşti de după decembrie 1989, ne dezvăluie un ins neînduplecat, care luptă să edifice o morală a comunicării şi respectului printre nişte contemporani neînţelegători, slabi şi laşi. Dezamăgit de imposibilitatea unei minime solidarităţi intelectuale şi civice, acestui Ulise postmodern nu-i rămâne altceva de făcut decât să se refugieze într-un soi de sapienţă soteriologică, clar individuală, şi să spere într-o mântuire pe cont propriu. În spiritualizare stă salvarea, afirmă răspicat acest alter ego al autorului. Este mesajul ultim al scriitorului Sebastian Sârcă, se pare el însuşi dezamăgit de evoluţia stărilor de lucruri din presa şi societatea românească a ultimelor două decenii. (http://revistaliterara.radioromaniacultural.ro/2014/02/sebastian-sarca-evadarea/)
În anul 2008, Sebastian Sârcă a fost inclus în Enciclopedia Personalităţilor Româneşti „Who’s who” – Bucureşti, iar în anul 2009 a devenit directorul executiv al Fundaţiei „Radio România”.
„Preţul gloriei, în profesia noastră, fie şi de-o clipă, este munca. Odihna poate fi lăsată pe ziua de mâine. Munca e ca o rugăciune pe care e bine s-o spui în fiecare zi ca să te ferească de rele” spunea Sebastian Sârcă într-un interviu luat de Bogdan Lucian pentru revista „Radio România” din 24-30.XI.1997
„Tămăduitorul sufletelor”, cum era numit de ascultătorii „Telefonului de noapte” a trecut la cele veşnice la 9 februarie 2010, zi în care se prăznuia în calendarul ortodox Sf. Mucenic Nichifor (purtătorul de biruinţă), cel ce a căutat din tot sufletul împăcarea cu aproapele.
Autor: Steluta Vasilita
Surse: www.rador.ro , www.amosnews.ro, www.mediafax.ro, www.magazinsalajean.ro, „Scripta manent – Ghid biobibliografic al scriitorilor din Radio” de Titus Vîjeu
