Numit pe vremea sa „Marele Război”, Primul Război Mondial a produs distrugeri imense şi a cerut un sacrificiu uman de neînchipuit: peste 9 milioane de morţi. La încheierea ostilităţilor, imperii întregi se aflau în ruină iar condiţiile de pace impuse au dus la conflicte istorice viitoare.
Ofensiva de pe Somme (1 iulie -13 noiembrie 1916) a fost cea mai sângeroasă campanie din Primul Război Mondial. Au murit, în 5 luni de lupte cumplite, mai mult de un milion de oameni de ambele părţi (peste 400.000 de britanici, 200.000 de francezi şi 400.000 de germani). Britanicii şi francezii au luptat împotriva forţelor germane pe un front de 40 km, pe râul Somme, în nordul Franţei.
În februarie 1916, germanii lansaseră o puternică ofensivă împotriva francezilor, la Verdun. Înaintea atacului propriu-zis, germanii au supus liniile franceze unui bombardament devastator, de o intensitate nemaiîntâlnită. Pentru scurtă vreme, au măturat tot ce le stătea în cale, dar în cele din urmă francezii au respins atacul. Bătălia de la Verdun a continuat însă multe luni la rând. În iulie, britanicii au venit în sprijinul francezilor prin ofensiva de pe râul Somme. Scopul a fost ca germanii să fie forţaţi să aducă trupe de la Verdun pentru a reduce pierderile de pe acel front. Deşi s-a încheiat oficial cu o victorie franceză, bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 – decembrie 1916) n-a adus părţii învingătoare niciun avantaj strategic important. A mai fost numită şi „Abatorul” sau „Maşina de tocat” deoarece numărul de morţi, răniţi şi dispăruţi s-a ridicat la peste 700.000 de persoane. Pierderile de pe Somme au fost în final superioare celor de la Verdun şi, în linii mari, luptele s-au terminat cam pe aceleaşi poziţii de pe care au început.
Bombardamentul dinaintea atacului de pe Somme a durat o săptămână. Ziua de 1 iulie 1916 va stabili un record sumbru în istorie: 19.000 de morţi pentru… 4 km pătraţi. 120.000 de infanterişti britanici au atacat liniile germane. Până la sfârşitul zilei, 19.000 de soldaţi englezi şi-au pierdut viaţa, iar alţi 38.000 au fost răniţi sau daţi dispăruţi. O pierdere imensă, cel mai mare număr de victime pe câmpul de luptă într-o singură zi, din istorie.
Feldmareşalul britanic Douglas Haig a comandat Forţa Expediţionară Britanică din anul 1915 până la sfârşitul războiului. El a fost la comandă şi pe Somme , dar şi la cea de a treia bătălie de la Ypres şi în Ofensiva de o sută de zile, care a dus la armistiţiul din 1918.
Bătălia de pe Somme a durat 141 de zile şi au existat trei perioade de lupte intense pe un front larg – pe 1 iulie, pe 14 iulie şi între 15-25 septembrie. Între aceste perioade, au fost două episoade de lupte mai puţin extinse, între 2-13 iulie şi 15 iulie-14 septembrie. La final, în perioada cuprinsă între sfârşitul lunii septembrie şi noiembrie, toate operaţiunile au fost zădărnicite de vremea rea.
Pe Somme, armata britanică a introdus un nou tip de vehicul blindat, ce înainta pe şenile. Maşinăria fusese construită în secret, iar componentele asamblate în fabrici diferite. Unele componente, ce semănau cu nişte cisterne, au fost numite de muncitori „tancuri” (rezervoare). „Tanc” este numele de cod folosit în timpul elaborării armei, devenit apoi denumire permanentă.
În ciuda eşecului din 1 iulie, feldmareşalul Haig era hotărât să continue ofensiva. Haig s-a concentrat mai mult asupra scopului decât asupra mijloacelor. Cele 50 de tancuri, fără alt sprijin, nu aveau prea mare valoare şi doar tunurile mari puteau distruge apărarea nemţilor. Chiar şi aşa, Haig şi-a extins forţele de-a lungul liniilor defensive ale germanilor. De-a lungul verii din 1916, nemţii nu au avut probleme în a distruge unităţile supraextinse ale englezilor. Cu toate acestea, speranţele lui Haig în noua sa armă nu au fost năruite complet. La începutul lui septembrie, un grup de tancuri i-a făcut pe germanii din a doua linie de apărare să intre în panică, devenind astfel o ţintă uşoară pentru infanteria britanică. Ultimele rămăşite ale celei de-a doua linii defensive germane au fost cucerite.
Noul ţel al lui Haig era capturarea celei de-a treia linii, pe care şi-a concentrat toată forţa de bombardament. Operaţiunea din 25 septembrie, pentru cucerirea acestei linii, a fost un important succes pentru englezi, care de data asta nu au mai pierdut atât de mulţi oameni.
Haig a lansat un nou atac, pe 7 octombrie, cu rezultatele previzibile – englezii nu au reuşit să câştige nimic, în schimb au pierdut foarte mulţi oameni. Normal ar fi fost ca, din cauza vremii, Haig să renunţe la noi operaţiuni, însă el nu s-a lăsat convins. În următoarele câteva săptămâni a atacat de şase ori, în condiţii extrem de proaste.
Englezii nu au mai cucerit nimic, dar Haig dorea să poată declara această campanie un succes. Norocul a venit din partea comandantului Gough, care a reuşit – printr-un atac foarte bine plănuit, din 13 noiembrie – să cucerească Beaumont Hamel şi Thiepval (două dintre obiectivele atacului din 1 iulie). Astfel, Haig s-a declarat mulţumit şi a declarat campania ca fiind încheiată.
Războiul a continuat pentru încă doi ani, dar ostilităţile de pe Frontul de Vest au fost decisive, fiind cele care au dus la capitularea forţelor germane şi a aliaţilor lor, indiferent de succesele de pe alte fronturi.
***
Războiul din tranşee a lăsat o întreagă generaţie de soldaţi mutilaţi, văduve de război. În anii care au urmat, nu mai puţin de 1.600 de copii au primit nume de botez inspirate de bătăliile care s-au purtat, precum Somme, Verdun, Marne, Paschendaele, Ypres, Neuve Chappelle, Dardanelles.
Pe 20 martie 1917, în Northfleet, Marea Britanie se năştea o fetiţă care avea să primească numele Somme. Numele întreg al fetiţei înscris pe certificatul de naştere era Tiny Somme Gray, unde „Tiny” era porecla mamei ei, iar „Somme” numele tragediei care i-a distrus familia, tatăl său, Herbert Gray, fiind ucis în Bătălia de la Somme cu doar 5 luni înainte de naşterea ei.
Tiny Somme Gray (Hammond) în 2015 – bbc.com
Mama lui Somme nu îi vorbise despre moartea tatălui său şi nici nu îi explicase de ce i-a pus numele. Când era mică, Tiny Somme a fost uneori tachinată de copii pentru că avea un nume franţuzesc, dar acest lucru nu a deranjat-o foarte mult. Însă în anul 1923, când avea doar 6 ani a participat fără ştirea mamei la dezvelirea unei statui în memoria victimelor din Primul Război Mondial şi acolo a văzut numele tatălui ei. Astfel a aflat că el a murit în Bătălia de la Somme. Deşi unii oameni reacţionau ciudat la auzul numelui, femeia l-a purtat întotdeauna cu mândrie în memoria tatălui ei pe care nu l-a cunoscut niciodată.
Tiny Somme Gray (Hammond după căsătorie) a murit la 9 august 2015, la vârsta de 98 de ani, într-un azil din Gravesend, Marea Britanie.
****
Somme este astăzi o regiune liniştită. Câmpiile fertile ale Picardiei, pline de lanuri aurii de grâu şi de orz, au fost transformate acum 100 de ani într-o baie de sânge.
În această ofensivă disperată a britanicilor împotriva trupelor germane şi-au pierdut viaţa mai mult de un milion de oameni, cu toate că s-au câştigat numai câteva hectare de pământ. Şi astăzi, mai pot fi văzute obuze, grenade, gloanţe şi muniţie neexplodată.
Cicatricile bombardamentelor, precum craterul Lochnagar din localitatea La Boisselle, cel mai mare crater de război din toate timpurile – sunt astăzi locurile unde au loc ceremonii şi comemorări în memoria victimelor. La 1 iulie 2016 va fi organizată aici o manifestare dedicată centenarului Bătăliei de pe Somme. Craterul a fost produs de explozia unei mine la 1 iulie 1916, ziua în care au murit zeci de mii de britanici.
În localitatea Thiepval există un memorial franco-britanic ridicat în onoarea sutelor de mii de soldaţi care au pierit pe Somme unde vor avea loc, de asemenea, comemorări şi depuneri de coroane.
Surse documentare: www.historytoday, www.firstworldwar.com, www.historyextra.com, Enciclopedia Universală Britannica, blog.nationalarchives.gov.uk, BBC Magazine, www.muzeuldefotografie.ro, istoriiregasite.wordpress.com
Documentarea şi traducerea: Bianca Ioniţă
