Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a audiat miercuri un caz privind încarcerarea ilegală şi maltratarea unui saudit într-o închisoare secretă administrată de SUA, atrăgând încă o dată atenţia întregii lumi asupra chestiunii abuzării deţinuţilor de către SUA.
Cum ţările-cheie implicate în scandal au încercat să muşamalizeze afacerea, trebuie scoase la lumină mai multe bucăţele de adevăr cu privire la acest caz.
Abd al-Rahim Hussein Muhammad al-Nashiri, de origine yemenită, a fost întemniţat între aprilie 2004 şi septembrie 2006 într-un centru secret de detenţie operat de către Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) în România. S-a afirmat că el ar fi fost încarcerat acolo „fără cunoştinţa autorităţilor române”, înainte de a fi transferat la baza navală americană din Golful Guantanamo, în Cuba.
Washingtonul l-a acuzat pe al-Nashiri că a condus un atac terorist din octombrie 2000 împotriva distrugătorului american USS Cole în portul yemenit Aden, soldat cu 17 morţi.
Al-Nashiri a intentat proces României la CEDO în 2012, susţinând că aceasta a violat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. A reclamat de asemenea că a fost maltratat şi torturat în timpul încarcerării de către CIA.
Deşi a recunoscut existenţa închisorii CIA, reprezentantul guvernului român a insistat asupra absenţei probelor privind implicarea României la audierile de miercuri de la Strasbourg, Franţa.
Mult prea des, procese similare s-au dovedit a se mişca greu, în contradicţie cu deschiderea şi transparenţa mereu promovate de lumea occidentală. De exemplu, a fost nevoie să treacă nouă ani înainte ca CEDO să dea un verdict în iulie 2014 în favoarea investigării unei închisori CIA similare din Polonia, unde mulţi suspecţi de terorism au suferit torturi şi brutalităţi senzaţionale.
Deşi România a devenit pârât în acest caz, întrucât CEDO nu are jurisdicţie în afara Europei, comunitatea internaţională acordă mai multă atenţie acţiunilor CIA din cadrul acestui scandal al maltratărilor. Între timp, reticenţa expusă de SUA cu privire la caz provoacă multă uimire.
Reticenţa Washingtonului de a coopera a întârziat procedurile la CEDO. Acest lucru denotă o inconsecvenţă cu zelul lui de a acţiona precum poliţia drepturilor omului la nivel planetar, şi este prin urmare de aşteptat să-i afecteze credibilitatea.
Fără îndoială, scandalurile închisorilor CIA vor lăsa o pată urâtă pe istoricul drepturilor omului, atât în cazul americanilor cât şi al europenilor. Conform CEDO, anchetatorii au descoperit probe care incriminează şi Italia şi Lituania, după ce Polonia şi Macedonia au fost deja condamnate.
Statul de drept şi drepturile omului, întotdeauna văzute ca fiind parte a fundaţiei societăţii occidentale, au fost violate cu nesăbuinţă şi chiar călcate în picioare în acest scandal.
Scandalul dăunează deopotrivă şi Europei. De când închisorile clandestine ale CIA au fost deconspirate de presă în 2005, instituţii europene precum Comisia Europeană au cerut statelor membre să deschidă anchete la nivel naţional.
Parlamentul European a votat în iunie o lege care cere măsuri concrete pentru a se investiga în continuare orice fel de implicare europeană, precum şi pedepse pe măsură după aceea. Între timp şi-a exprimat şi regretul pentru faptul că Washingtonul nu a închis închisoarea de la Guantanamo şi a îndemnat să se pună capăt întemniţării ilegale şi abuzurilor asupra deţinuţilor.
În urma audierii de miercuri, şapte judecători ai CEDO sunt aşteptaţi să vină cu o dată pentru verdict. Presa din întreaga lume este plină de strigăte mânioase de indignare cu privire la dezvăluirile din scandal, precum şi de apeluri din ce în ce mai numeroase, toate vocile cerând o investigaţie autentică şi soluţionarea cazului. În asemenea circumstanţe, pare că orice fel de eludare şi de reticenţă cu greu ar mai putea funcţiona de acum încolo.
Articol de Chen Junxia, Xiong Ping şi Qu Junya
XINHUA (China), 1 iulie 2016
Traducere: Andrei Suba
