Până în 1964, Europa nu avea patroni cereşti. În acel an, la 24 octombrie, Paul al VI-lea îi desemna primul: Sfântul Benedict din Norcia (Italia)
*Benedict din Norcia, (480 – 547), sărbătorit la 11 iulie, este patriarhul monahismului în Occident. Renumită este Regula sa cu insistenţa asupra echităţii-aequitas şi discreţiei-discretio, concentrate apoi de tradiţia benedictină în motoul „Ora et labora – roagă-te şi munceşte”. Trei sunt instrumentele, potrivit papei Paul al VI-lea, folosite de Benedict şi călugării săi pentru evanghelizare: Crucea – legea lui Cristos, cartea – cultura şi plugul – munca manuală.
A avut o viaţă traită în strălucirea Adevarului, şi nu în luminile colorate ale politeţii şi ale conformismului.
A fost crainic al lui Cristos şi strălucită călăuză a popoarelor spre lumina evangheliei; întemeietor al vieţii călugăreşti în Occident, Benedict cu fiii săi spirituali au adus Europei progresul creştin prin legea lui Cristos, prin carte şi plug.
Sf.abate Benedict a trebuit să vegheze singur asupra Continentului până în 1980, când Ioan Paul al II-lea i-a pus alături fraţii Chiril şi Metodiu, apostoli ai slavilor.
*Chiril sau Ciril (827-869) şi Metodiu (825-885), fraţi din Salonic, traduc Biblia în limba paleoslavă şi în această limbă celebrează Liturghia. Trei sunt meritele acestor precursori ai ecumenismului: aportul la cultura lumii slave, angajarea pentru unitatea Bisericii, contribuţia la naşterea Europei.
Şi întrucât Casa-Europa nu putea fi reprezentată doar de bărbaţi, papa însuşi în 1999 a desemnat alături de cei trei sfinţi tot atâtea sfinte: Brigita a Suediei, Ecaterina din Siena şi Edith Stein – călugăriţa carmelită Tereza Benedicta a Crucii.
Iata profilul, pe scurt a celor trei sfinte patroane ale Europei:
- Brigitta a Suediei (1303-1373), cinstită la 23 iulie.
S-a născut într-o familie nobilă şi profund creştină. Pe când era doar o copilă, Brigita, după ce a ascultat o predică despre pătimirea lui Isus, a avut cu el un dialog profund, care i-a rămas imprimat pentru totdeauna în memorie. La întrebarea: „O, iubitul meu Domn, cine te-a adus în această stare?”, a simţit că i se răspunde: „Toţi cei care mă uită şi dispreţuiesc iubirea mea!”. Copila s-a hotărât atunci să-l iubească pe Isus cu toată inima pentru totdeauna. Întemeiază la Roma Ordinul Preasfântului Mântuitor. Rugăciunea era respiraţia vieţii sale. A fost model în viaţa laică, expertă a realităţii creştine europene, înzestrată cu forţă profetică.
- Ecaterina din Siena (Italia) (1347-1380), la vârsta de 16 ani intră în al Treilea Ordin al Sfântului Dominic şi începe să ducă în casa ei o viaţă austeră. Învăţătura ei se concentrează în jurul a trei aspecte: drumul spiritual exemplar, angajarea pentru reforma moravurilor, intervenţia pe lângă cei puternici ai pământului pentru o societate inspirată din valorile creştine.
A iubit Biserica, dar şi Europa (aşa cum era Europa atunci) şi a luptat pentru instaurarea păcii, care, spunea ea, este misiunea Bisericii: „Biserica poate reface armonia în lume, dând oamenilor Sângele lui Cristos, care generează pacea”.
*Tereza Benedicta a Crucii (1891-1942), Edith Stein, în starea civilă, evreică şi atee la vârsta de 15 ani, studiază filozofia cu Edmund Husserl, se converteşte la catolicism, în 1933 intră în Carmelul din Köln în Germania şi moare în camerele de gazare din lagărul de exterminare de la Auschwitz. Personalitatea ei sintetizează drama europeană a secolului XX: prin viaţa sa de gânditoare, mistică şi martiră a stabilit o punte între rădăcinile ebraice şi aderarea la Cristos, a susţinut dialogul cu gândirea filozofică contemporană, a înălţat stindardul respectului – al toleranţei – al primirii între oameni pentru o societate mai fraternă.
În felul acesta Patronii au devenit şase. Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea au proclamat 6 sfinţi Patroni ai Europei, trei sfinţi şi trei sfinte, vrând să sublinieze rolul creştinismului la construirea Europei şi, mai mult, să arate că dacă Bătrânul continent are un suflet, atunci acesta este reprezentat de creştinism în care un loc de primară importanţă îl ocupă sfinţenia.
Astăzi mai este nevoie de sfinţi ? Orice timp are nevoie de proprii sfinţi. Contemporanitatea noastră, şi chiar posteritatea noastră are nevoie, însă cu această exigenţă: să fii sfânt/ă, adică creator de fapte care să dezvăluie iubirea de Dumnezeu. Sfinţenia este unica cale prin care omul devine om! Cum ar arăta un oraş, un sat, o comunitate cu oameni care sunt creatori, adică sfinţi?!
Dar în ce sens pot fi imitaţi sfinţii ? Numai dacă o dorim şi o cerem Duhul Sfânt, care este izvorul ei. Sfinţenia este dar. Sfinţenia înseamnă să gândeşti gândul lui Dumnezeu. Să te intrebi mereu ce ar face Dumnezeu în locul meu?!!! Acest act este cel pe care El îl vrea pentru creaţia sa ?!
Ieşirea din criză a Europei, a lumii (a Bisericii) nu se va face prin tot felul de calcule sau împrumuturi bancare (necesare pentru construcţii şi proiecte) sau mici înţelegeri pătate adesea de compromisuri. Ieşirea din criză se poate întâmpla prin trăirea dreptăţii în cele mai mici gesturi, prin aplicarea iubirii faţă de aproapele în orice situaţie, prin cultivarea valorilor umane, morale şi creştine. Altfel spus ieşirea din criză nu o vor face bancherii şi nici managerii, ci sfinţii, oamenii de caracter. Ei şi viaţa lor sunt soluţia. De ei, de oamenii sfinţi, bărbaţi şi femei, săraci sau bogaţi, bătrâni sau tineri, are nevoie Europa şi Biserica. De aceea, investiţiile trebuie să se facă în sfinţenia oamenilor, a caracterelor, şi apoi restul vine când trebuie şi cum trebuie ( investiţii în clădiri, comisii, proiecte Bio sau Eco, etc.)
Omenirea are nevoie de oameni sfinţi: singurii care ne pot salva de la un faliment total, singurii care ne pot arăta calea pe care trebuie să mergem pentru a ajunge cu bine la scopul vieţii: mântuirea sufletului.
http://ziarullumina.ro/patronii-si-ocrotitorii-spirituali-ai-tarilor-uniunii-europene-111983.html
http://www.sfantacrucebacau.ro/sfintenia/
Autor: Tolstobrach-Duţescu Maria-Cecilia
