Preşedintele american, Barack Obama, a omagiat activitatea poliţiei în protecţia publicului cu ocazia unui discurs susţinut cu puţin timp în urmă la Dallas, unde cinci poliţişti au fost ucişi zilele trecute de un fost militar ca răzbunare după cei mai mulţi afroamericani au fost ucişi în confruntări cu poliţia. Orice om, oricât de bine intenţionat îi zugrăveşte pe poliţişti drept părtinitori sau fanatici subminează ceea ce fac aceşti ofiţeri pentru siguranţa noastră – a spus preşedintele Obama. Declaraţia interveni pe fondul unui nou studiu realizat de Universitatea Harvard, care relevă că folosirea forţei letale de către poliţia americană împotriva prezumtivilor infractori nu are conotaţii rasiale. Acelaşi studiu arată însă că afroamericanii sunt trataţi diferit faţă de albi atunci când vine vorba de imobilizări sau de arestări. Doina Saiciuc relatează:
Reporter: Un studiu al profesorului de culoare, Roland G. Fryer, Jr., de la Universitatea Harvard, confirmă că afroamericanii, atât bărbaţi, cât şi femei, sunt trataţi diferit de forţele de ordine faţă de persoanele albe. Este mai probabil ca ei să fie încătuşaţi, doborâţi la pământ, atinşi sau anihilaţi cu spray cu piper. Când este vorba, însă, de cea mai letală formă a forţei, focurile de armă ale poliţiei, studiul spune că nu există prejudecăţi rasiale. Roland G. Fryer Jr. declară că este cea mai surpinzătoare concluzie a carierei sale. Studiul examinează mai mult de 1.000 de cazuri de folosire a armelor de foc în zece departamente de poliţie majore în Texas, Florida şi California.
Rezultatele studiului vin să contrazică imaginea mentală pe care mulţi americani o au în urma uciderii lui Michael Brown în Ferguson – Missouri, Laquan McDonald în Chicago, Tamir Rice în Cleveland, Walter Scott în Carolina de Sud; Samuel P. De Bow în Cincinnati, Alton Sterling în Baton Roug, Louisiana şi Filando Castile în Minnesota. În mod dramatic, unele dintre aceste ucideri au fost filmate live. Roland G. Fryer, cel mai tânăr afroamerican care a obţinut un post de profesor la Harvard, a spus că furia pe care simţit-o după lui Michael Brown şi a lui Freddy Gray l-a determinat să întreprindă studiul. „Protestul nu este modul meu de a acţiona” – spunea pentru „The New York Times, profesorul de economie de la Harvard, adăugând „datele sunt modul meu de acţiune, ca atare am decis că voi colecta o mulţime de date şi voi încerca să înţeleg ce se întâmplă cu adevărat când este vorba de diferenţe rasiale în folosirea forţei de către poliţie”.
Împreună cu un grup de studenţi, domnul Fryer a petrecut 3.000 de ore pentru a asanbla date detaliate din rapoartele poliţiei din Huston şi Dallas, Texas, din Los Angeles, California, Orlando Jex Senfil şi alte patru districte din Florida. Ei au examinat 1.332 de cazuri de împuşcări între 2000 şi 2015. Ce au aflat? Faptul că în cazurile de împuşcări care au implicat poliţia ofiţerii de poliţie au tras, probabil, fără să fi fost mai întâi atacaţi atunci când suspecţii erau albi. Civilii afroamericani sau albi implicaţi în cazurile de împuşcare au fost în mod egal suspectaţi că aveau armă. Ambele rezultate ar putea distruge ideea că poliţia foloseşte forţa letală pe bază rasială. Analiza include însă numai incidentele în care a fost folosită o armă de foc.
Rămâne deci întrebarea fundamentală: în momentele tensionate, atunci când ar putea fi folosită o armă de foc este mai probabil ca poliţişii să tragă dacă suspectul este negru? Pentru a răspunde acestei întrebări, domnul Fryer a studiat cazul Huston, unde Departamentul Poliţiei le-a permis cercetătorilor să citească rapoartele nu numai privind împuşcăturile, ci şi pe cele privind arestările în care ar fi putut fi justificată folosirea forţei letale. Ce a constata domnul Fryer? Faptul că în situaţii tensionate este fie mai puţin probabil ca negrii să fie împuşcaţi, fie nu există nicio diferenţă între negri şi albi. Poate mişcarea aşa-numită „Black lives matter” – „Vieţile negrilor contează” să pericliteze viaţa poliţiştilor? „Nu, deloc” – spune profesorul de drept de la Universitatea Georgetown, Paul Butler, el însuşi afroamerican. „În primul rând, lunetistul din Dallas nu făcea parte din mişcarea ‘Black lives matter’. Ştim că nu putea face parte, pentru că aşa ca toate marile mişcări pentru drepturi civile de astăzi ‘Black lives matter – Vieţile negrilor contează’, este o mişcare nonviolentă, este o mişcare împotriva violenţei armelor de foc”.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI – 12 iulie
