Revigorantă şi slab calorică, roşia este vedeta salatelor de vară şi poate fi prezentă la orice masă, inclusiv în regimurile de slăbire. De asemenea, constituie o bună sursă de vitamine A, C şi E, de carotenoide antioxidante, în special licopen, care îi conferă culoarea roşie. Tomatele sunt indispensabile în bucătăriile lumii care includ diferite sosuri pentru paste, pizza şi diverse feluri de mâncare.
Muzeul Tomatelor este situat în Collecchino, centrul industrial şi agricol din Emilia Romagna, provincia Parma din Italia, zonă istorică dedicată producerii şi prelucrării roşiilor. Astăzi, această provincie este cunoscută drept „capitala europeană a roşiilor” şi exportă tomate în întreaga lume. Localnicii denumesc tomatele „aurul roşu”.
Muzeul Tomatelor, inaugurat în 25 septembrie 2010, este împărțit în șapte secțiuni tematice care dezvăluie istoria roşiilor, soiurile, zonele și tehnicile de producție, de prelucrare și de ambalare, profesii conexe şi unde sunt descrise metodele de cultivare, precum şi beneficiile tomatelor pentru sănătate. Totodată, sunt afişate citate, sunt expuse picturi şi rețete culinare. La muzeu, povestea tomatelor este ilustrată în etape istorice şi incude dispozitive, unelte şi maşini folosite pentru recoltarea şi conservarea lor. De asemenea, cu ajutorul imaginilor şi panourilor informative este prezentată întreaga istorie a întâlnirii dintre tomate şi paste sau pizza, produse tipice italiene. În timpul Renaşterii, sosurile s-au făcut cu pâine, oțet de vin și mirodenii. În acest context, roşia a revoluţionat prin culoare, gust și miros bucătăriile multor țări.
Printre obiectele de valoare ale muzeului se află o colecție de peste o sută de cutii de conserve de tomate, precum și diferite forme de deschizătoare de conserve. La muzeu, vizitatorii descoperă povestea acestui instrument de bucătărie, care a fost inventat în anul 1855.
Roșia (pătlăgica roșie sau tomata), numită științific Solanum lycopersicum, este o planta din familia Solanaceae, apropiată pe linie genetică de urmatoarele plante, de asemenea originare din „Lumea Nouă”, cartof, ardei, vânătă. Cuvântul „tomată” este derivat din limba populaţiilor mezo-americane Nahua: „tomatl”.
Din punct de vedere botanic, roşia este un fruct şi este cel mai popular din lume. În anul 1893, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a decis în mod unanim că la colectarea taxelor vamale roşiile trebuie să fie considerate legume. În anul 2001, Uniunea Europeană a decis oficial că roşia este fruct, nu legumă.
Primele roşii s-au copt sub soarele fierbinte al Anzilor Cordilieri, în Peru, în urma cu trei mii de ani. Mayaşii sunt cei dintâi care le-au mutat din sălbăticie în grădină, transformându-le în hrană. De la ei, roşiile au migrat şi la alte popoare preistorice ale Americii de Sud. Tomatele au fost cultivate pentru prima dată de azteci şi incaşi în anul 700 d.Hr. Exploratorii care s-au întors din Mexic au introdus roşia în Europa, unde a fost menționată pentru prima dată în anul 1556. Francezii au numit-o „mărul iubirii”, germanii „mărul paradisului”. Primele roșii din Europa au fost soiuri galbene, italienii le-au numit Pomodoro care în traduce înseamnă „mere de aur”. Roşia abia în secolul al XIX-a a primit denumirea de tomată.
Botanistul şi doctorul italian Petrus Andreas Matthiolus vorbind despre roşiile galbene ( „merele de aur”) a remarcat ca tomatele sunt „consumate uneori prăjite în ulei, condimentate cu sare şi ierburi aromate”. În anul 1635, Niezenbergius în „Historia naturae” desemnează roşia ca plantă medicinală şi de asemenea constată că aceasta este utilizată pentru a prepara un „condiment care exaltă gustul alimentelor şi stimulează apetitul”.
În anul 1780, Diderot notează în „Enciclipedia” că acest fruct este gătit în supe sau tocăniţe şi se mănâncă foarte frecvent în Spania şi în provinciile noastre din sud”. Alexandre Dumas, în „Dicționar de artă culinară” scrie că roşia este „un fruct care provine din popoarele din sud, unde este la mare onoare. Noi mâncăm piure din pulpa acestui fruct şi folosim sucul ca un condiment”. Tomatele au fost incluse în dieta mediteraneană în secolul al XVIII-lea. În România, roşia a ajuns abia în secolul al XIX-lea, fiind adusă de bulgari şi sârbi.
În lume, există peste 10.000 de soiuri de tomate, într-o varietate de culori, inclusiv roz, mov, negru, galben și alb. În fiecare an se produc peste 60.000 de milioane de tone de roşii, cu 16 milioane de tone mai mult decât al doilea cel mai popular fruct, banana. Merele sunt pe locul trei în clasamentul celor mai populare fructe (36 milioane de tone), urmate de portocale (34 de milioane de tone) şi de pepeni (22 milioane de tone).
Cel mai mare producător mondial de tomate este China, urmează Statele Unite ale Americii, Turcia, India, Egipt, Italia, Iran, Spania şi Brazilia.
În America, roșiile se află pe locul patru printre cele mai populare legume proaspete din piață, după cartofi, salată și ceapă.
Știați că tomatele au fost considerate timp de secole plante decorative? Multe întrebări cu privire la acest produs îşi găsesc răspunsuri în Muzeul Tomatelor.
Roşiile sunt o sursă bogată de vitamine (A, C), fibre, nu au colesterol şi conţin o gamă largă de substanţe nutritive şi de antioxidanți valoroşi, incluisv acidul alfa-lipoic, licopen, colină, acid folic, beta-caroten şi luteină. O roşie medie (de aproximativ 123 g) furnizează 22 calorii, 0 grame de grăsimi, 5 grame de carbohidrați (inclusiv 1 gram de fibre și 3 grame de zahăr) și 1 gram de proteine și 6 miligrame de sodiu. De asemenea, conține 40 la sută din doza zilnică recomandată de vitamina C, 20 la sută din doza zilnică recomandată de vitamina A, 2 la sută din doza zilnică recomandată de fier și 1 la sută din doza zilnică recomandată de calciu. Iată câteva dintre beneficiile tomatelor pentru sănătate:
Cercetările medicale sugerează că un consum de roşii, bogate în licopen, poate preveni cancerul. Licopenul face parte din familia de pigmenţi numită carotenoide (compuși naturali care creează culorile fructelor și legumelor, de exemplu, beta-carotenul este pigmentul portocaliu din morcovi). Ca și în cazul aminoacizilor esențiali, acești compuși nu sunt produși de organismul uman. Licopenul, cel mai puternic antioxidant din familia carotenoidelor, împreună cu vitaminele C și E, ne protejează de radicalii liberi care degradează multe părți ale corpului. Licopenul conţinut de roşii este eficient în cazul inflamaţiilor pulmonare şi reduce riscul de apariţie a astmului. De asemenea, s-a dovedit că licopenul previne unele tipuri de cancer, cum ar fi cel de pancreas, de sân, de plămân, de prostată şi ajută la prevenirea bolilor de inimă.
O singură ceașcă de tomate (aproximativ două roșii, de mărimea unui măr) ne dă aproape 58 de procente din doza zilnică recomandată de vitamina C, una dintre cele mai importante vitamine care ajută la combaterea infecțiilor, la creșterea capacității de a absorbi fierul, ajută la sănătatea articulațiilor și oaselor, la îmbunătățirea aspectului și sănătății pielii. În plus față de vitamina C, roșiile sunt o sursă bună de vitamina A și vitamina K.
Numeroase studii relevă faptul că persoanele care mănâncă mai multe roșii au cele mai mici riscuri a se îmbolnăvi de anumite tipuri de cancer, în special pulmonar, de stomac și de prostată. Tomatele prelucrate conțin licopen mai mult decât cele crude. Procedeul de prelucrare ajută la eliberarea licopenului. Roșiile crude consumate cu un pic de grăsime, cum ar fi uleiul de măsline, ajută licopenul să fie mai bine absorbit de organism. Un studiu referitor la valoarea tomatelor pentru sănătate a fost realizat de universitățile din Manchester și Newcastle. Rezultatul: O dietă care include un procent ridicat de tomate fierte, ajută organismul în lupta împotriva radiațiilor UV, protejează pielea și are efectele benefice împotriva îmbătrânirii. De asemenea, consumul de roşii are efecte benefice în mai multe afecțiuni, printre care amintim boli cardiace, accident vascular cerebral, tromboflebită, diabet de tip 2, reumatism şi obezitate.
Un pahar de suc de roșii pe zi reduce cu 34 de procente nivelurile sanguine ale factorului de necroză tumorală TNF alfa. TNF-alfa cauzează inflamație. Niveluri ridicate au fost găsite la persoanele cu boli degenerative, boli de inimă, cancer, osteoporoză și boala Alzheimer. Cercetătorii coreeni au ajuns la concluzia că persoanele care consumă chiar şi numai câteva roşii pe săptămână prezintă un risc scăzut de apariţie a bolii Alzheimer. Nutriționiștii recomandă un consum zilnic de 250 de grame de tomate.
Acidul folic din tomate poate preveni depresia prin evitarea unui exces de formare a homocisteinei în organism. Excesul de homocisteină afectează producerea de endorfine serotonina, dopamina și noradrenalina, care reglementează nu numai starea de spirit, dar și somnul și pofta de mâncare.
Roșiile sunt folosite în multe produse alimentare, inclusiv sos de tomate (ketchup), paste, pizza, la prepararea salatelor, supelor ciorbelor, diferitelor feluri de mâncare, tartelor, checurilor sărate, sosurilor, bulionului. Se pot consuma crude, fierte, coapte, uscate sau conservate. Din roșiile verzi (numite gogonele) se pregătesc murături și dulceață. Roșiile gătite au concentrații mai mari de licopen decât roșiile care nu sunt fierte.
Muzeul Tomatelor din provincia Parma din Italia este închis pentru public din decembrie până în februarie. Din 1 martie până în 8 decembrie, se poate vizita zilnic, între orele 10:00 – 13:00 si 15:00 – 18:00.
Ada Ionescu
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=67T5MPSjuf0[/youtube]
