Turneele actorilor sunt pentru ei obositoare, dar şi amuzante. Traiul în comun la care sunt siliṭi – în trenuri, în cabine şi restaurante – îi face să se simtă ca într-un teatru în teatru. Actriṭa Carmen Stănescu, devenită de curând nonagenară, priveşte turneele pe care le făcea în anii ’60 ca pe un deliciu şi povesteşte cu duioşie despre colegii ei de la Teatrul Naṭional.
„În ṭară făceam turnee prin tot Ardealul: Braşov, Cluj, Sibiu… dar unde nu mergeam!?…. Se faceau cu trenul, cu mai multe vagoane, un vagon restaurant, unde mâncam dimineaṭa, la prânz şi seara, alt vagon de cuşete impecabile, cu lucruri curate, mă rog, era un aranjament splendid! Foarte frumoase turenee s-au făcut. […]
Dar frumoasele turnee în strainatate?!… Când mă gândesc la „nenea Sică„, nu pot să nu-mi amintesc de uriaşul spectacol cu Revizorul de Gogol, care i-a făcut pe ruşi, la ei acasă, să recunoască strălucita performanṭă realizată de teatrul românesc, de Teatrul Naṭional. Pe mine m-a distribuit în Posliopkina, acea brânzăreasă grăsună ce trebuia să rupa totul în jurul ei când intra în scenă, timp de câteva minute, inclusiv pe Revizorul jucat de Radu Beligan cu mare succes. Spectacolul începea la ora opt seara şi mie îmi venea rândul pe la unsprezece, la sfârşitul actului IV. Ei bine, la fiecare spectacol veneam de la început şi stăteam ascunsă după draperiile uşilor ce dădeau în sală şi cu aceeaşi emoṭie urmăream fiecare gest, fiecare vorbă a marilor actori ce se întreceau pe scenă. Erau uluitori Giugaru, Beligan, Silvia Fulda, Eugenia Popovici. Iar cuplul Dobcinschi-Bobcinschi alcătuit de Birlic şi Marcel Anghelescu era fantastic pur şi simplu! Aşteptam nerăbdătoare să văd pentru a nu ştiu câta oară cum cădea Birlic cu uşa pe care se căṭăra ca să vadă prin geamul de sus ce făcea faimosul Revizor în camera lui. I-am admirat şi îi port în sufletul meu şi în amintirile mele cele mai dragi.
Maestrul Sică [Alexandrescu] avea grijă de actori ca de copiii lui şi îi răsfăṭa. În turneele numeroase de peste hotare sau din ṭară se mândrea cu noi, prezentându-ne el oficialităṭilor, observând să nu ne lipsească nimic, să fim bine cazaṭi, să ne putem bine odihni, în cele mai bune condiṭii, ştiind ce efort trebuia depus şi ce emotii ne consumau în înfruntarea grelelor spectacole. […]
Am repurtat un succes „peste noapte„ – cum spunem noi actorii – când intram în viteză într-un rol. E vorba de cumătra Felice din piesa Bădăranii de Carlo Goldoni. Maestrul Sică s-a bazat pe memoria mea şi pe faptul că îmi mergea rolul „ca o mănuşă„. Şi nici de data asta Sică nu s-a înşelat. De altfel, a dorit să mă distribuie în acest rol chiar de la premiera din 1957 pregatită în vederea Festivalului Goldoni de la Veneṭia. Dar cu un an înainte, când a avut loc un mare turneu la Paris, eu am fost oprită în ṭară, nepermiṭându-mi-se să ajung lângă mătuşa mea care trăia de ani de zile în Franṭa. În anul următor a plecat la Veneṭia în rolul Felice din Bădăranii actriṭa Nina Diaconescu. A repetat, a jucat şi nici nu s-a mai întors din acel turneu!”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2011]
Revizorul la Teatrul Naṭional; sursa: youtube
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=qlaS98jvLmE[/youtube]
