Laurenţiu Profeta a fost una dintre personalităţile polivalente, cu un drum profesional extraordinar : la numai 24 de ani el a devenit director adjunct al Radio România, ulterior consacrându-se pasiunii mistuitoare a vieţii sale – muzica uşoară.
Laurențiu Profeta, compozitor roman, de origine evreiască, s-a afirmat în special în muzică ușoară, dar și în muzica simfonică, vocal simfonică, instrumentală și corală a trăit între 12 ianuarie 1925 (născut la București) şi 22 august 2006. A început studiile muzicale cu Silvia Căpăţână, o cunoscută profesoară de pian la aceea vreme. Apoi a continuat studiile la Conservatorul din Bucureşti (1945 – 1949) cu Ioan Dumitru Chirescu (la disciplina teorie şi solfegiu), cu Paul Constantinescu (armonie), cu Alfred Mendelsohn (contrapunct, compoziţie), cu Vasile Popovici (istoria muzicii). Laurenţiu Profeta a fost pasionat şi de filozofie, urmând în paralel şi cursurile Facultăţii de Filozofie din Bucureşti. În particular, a studiat muzica cu Alfred Mendelsohn – compoziţie – şi cu Florica Musicescu – pian.Datorită rezultatelor foarte bune în facultate a obţinut o bursă de perfecţionare la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, unde a studiat cu Messner compoziţie, cu Golubev polifonie, cu Bercov armonie şi cu Zukerman forme muzicale. Totodată a publicat articole in Revista Muzica, Studii de Muzicologie în Scânteia, Contemporanul, România Liberă, Flacăra etc , a susţinut conferinţe, referate, comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare (Roma, 1962) şi a făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri muzicale reprezentand România la Paris, Roma, Viena, Berlin, Praga, Bruxelles etc.
Un artist care si-a slujit vocaţia cu bucurie, Laurenţiu Profeta, generosul cantautor al vieţii oamenilor tărâmurilor noastre, era plin de bucuria de a-şi mărturisi sentimentele de afecţiune, dragostea pentru frumos. Activitatea sa a fost împărţită între obligaţii ale vieţii culturale, la Radiodifuziunea Română, unde între anii 1949 și 1953 a îndeplinit funcția de director adjunct, apoi a fost șeful Direcției de muzică din cadrul Ministerului Culturii (1953-1955; 1959-1961), ulterior fiind secretar al Uniunii Compozitorilor, însă mereu situîndu-se pe prim plan preocupările de creaţie. Cea mai mare dragoste a sa a fost însă teatrul muzical unde, din numeroasele sale realizări, nu pot fi uitate baletele “Prinţ si cerşetor”, “Marinarul visător”, “D’ale carnavalului”, ca si operele pentru copii, cu strălucitul succes al “Povestirii micului Pann”, ca şi mult aplaudatul musical “Păguboşii”. O altă iubire a sa, constant prezentă, a fost cântecul, fie inspirat de Eminescu sau St. O. Iosif, fie mai lumesc şi frust, venind de la “Cântecele ţigăneşti” de Miron Radu Paraschivescu, mai sentimentale, venind de la Ion Minulescu. Descoperind filonul muzicii noastre usoare, Laurenţiu Profeta a oferit memoriei afective nenumărate melodii de maestru. Suficient să ne amintim sentimentalul “Tangou de altădată”. Pentru opera sa muzicală, rămasă în tezaurul timpului nostru, Laurenţiu Profeta a fost recomensat cu numeroase premii. Astfel, amintim aici bucuria momentelor când a primit Premiul „George Enescu” (1946), Premiul III de compoziție „George Enescu” (1953), Mențiune la Concursul international al Festivalului Internațional al Tineretului de la Viena (1959), Premiul III la Festivalul Mamaia (1969), Premiile Uniunii Compozitorilor (1968, 1969, 1977, 1984), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1999), Premiul I la Festivalul Internațional de Cântece pentru Copii de la Cairo (1999), Diploma de excelență pentru întreaga activitate (Festivalul Mamaia, 2000).
Un trubadur al timpului său, Laurenţiu Profeta spunea: “Zilele de naştere nu prea le-am sărbătorit, dar de-a lungul timpului am primit foarte multe cadouri. Marele Serghei Prokofiev a fost compozitorul care a avut o mare influenţă în creaţiile mele. Mă consider un om extrem de corect şi de generos. Am ajutat o mulţime de muzicieni care mi-au cerut ajutorul şi, cred eu, am avut un stil de viaţă exemplar. N-am putut face altceva decât muzică. Mi-a placut s-o ascult, să compun, a fost unica mea preocupare. Am lucrat de dimineaţă până seara. Muzica este nu numai o pasiune, este viaţa mea. Regret că acum sănătatea nu îmi permite să mai pot lucra. Eu lucram de dimineaţă până seara şi iesea muzica foarte frumoasă… Am avut profesori foarte pricepuţi care mi-au ghidat primii paşi în muzică. Profesoarei mele de pian, domnişoara Muzicescu, care era celebră, îi plăcea să spună că l-a avut elev şi pe Dinu Lipatti. Privind în urmă, mă bucur ca am avut o carieră cu multe reuşite şi multe succese. Consider că am făcut cât s-a putut într-o viaţă de om. Dar ultima părere şi judecată asupra operei mele trebuie s-o aibă publicul. Am mulţumirea că am fost apreciat în general.”
Autor: Monica Duţu
Surse:
http://www.radioromaniacultural.ro/laurentiu_profeta-27399
http://www.bestmusic.ro/laurentiu-profeta/biografie-laurentiu-profeta/
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-08-22/laurentiu-profeta-un-trubadur-al-timpului-sau.html
http://jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-laurentiu-profeta-30129.html
