Consiliul de Coroană din 3 august 1914 hotărăşte neutralitatea României, totuşi încep pregătirile de război • la 12 mai 1914 se constituise oficial Asociaṭia „Cercetaşii României” • Principele Carol era comandantul marii legiuni de cercetaşi • intrarea României în război va fi anunṭată şi prin mesajul principelui Carol către cercetaşi, chemaṭi să contribuie la sprijinirea armatei
„Primul Război Mondial care ne-a adus împlinirea visului de veacuri reprezintă un moment al istoriei noastre zbuciumate, în care un neam întreg şi-a ajuns viitorul, şi-a riscat existenţa, animat însă în credinţa nestrămutată în puterea dreptăţii. […]
Anii care au precedat intrarea noastră în război, 1914-16, au impus refacerea economică a ţării, […] s-a depus un imens efort pentru refacerea economiei, a golurilor din efective din rândurile combatanţilor, pentru mărirea lor, instruirea şi înzestrarea armatei. Pentru tinerii viitori luptători ai ţării, Carol I înfiinţează Asociaţia Cercetaşilor în locul Micilor Dorobanţi, cu misiunea de a pregăti tineretul în domeniul sanitar şi paramilitar.
În toamna anului 1914 regele Carol I moare şi urmează regele Ferdinand. În ţară, mari manifestaţii patriotice sub conducerea lui Nicolae Filipescu, Nicolae Iorga, [Nicolae] Fleva etc, care cer ca România să intre în război contra Austro-Ungariei, având ca obiectiv unirea tuturor românilor, inclusiv a Transilvaniei. 1914, în acel timp urmăm cursurile Liceului Sfinţii Petru şi Pavel din Ploieşti. Am făcut parte din cohorta Griviţa, sub conducerea profesorului Pană Aurel.
Anul 1916. Continuă pregătirea pentru a îndeplini funcţii în cadrul armatei, noi, cercetaşii. Deci, concomitent cu cursurile liceale, cercetaşii erau instruiţi de ofiţerii armatei, din punct de vedere militar, sanitar, al transmisiunilor şi erau organizaţi pe centurii, cohorte şi grupe. Suntem informaţi că Germania va ataca România şi trimit un zeppelin deasupra Bucureştiului şi Ploieştiului. Ni s-a spus la cohortă că germanii au instalat la Razgrad, Bulgaria, un centru de aviaţie dotat cu un zeppelin şi cu cinci avioane de luptă tip Taube.
La 15 august [1916, zeppelinul] ne face prima vizită la Ploieşti. Printre fâşiile de lumină ale proiectoarelor noastre, în special ale mitralierelor antiaeriene instalate pe clădirile înalte din Ploieşti, de la Gara de Sud, încearcă să doboare. Zeppelinul lansează o bombă sferică de circa 200-300 de kg care face victime în rândurile populaţiei. La 16 august zeppelinul însoţit de avioane atacă Ploieştiul, face ravagii în rândurile populaţiei, circa 100 de morţi şi 400 de răniţi…”
[Traian Borcescu, interviu de Octavian Silivestru, Arhiva de istorie orală, 1996; Fotografii de la Muzeul Naṭional Militar „Regele Ferdinand”, Secția Documentare, Fototeca şi Colecṭia ordine, medalii, insigne]
Traian Borcescu, cercetaşul din anii Primului Război Mondial, avea să devină în 1938 ofițer în cadrul Serviciului Special de Informații, iar din aprilie 1941 până la 23 august 1944 șeful Secției a II-a Contrainformații, cu gradul de locotenent-colonel. După această dată, din ordinul primului ministru, generalul Constantin Sănătescu, a organizat în secret o Grupă Specială care să îi urmărească pe comuniștii eliberați din închisori și legăturile lor cu şefi ai armatei sovietice care ocupase ṭara. A fost arestat în 1945 şi eliberat, apoi din nou în 1946, ultima dată fiind condamnat la închisoare pe viaṭă pentru „activitate contra clasei muncitoare”. Graṭiat prin Decretul din 1964, a lucrat ca magazioner la întreprinderea „Spicul”.
