August-septembrie 1916, situaṭia frontului pe linia Dunării: Divizia I de infanterie de la Turnu Severin a generalului Dragalina obṭine succese la Orşova şi pe Valea Cernei • 6 septembrie: armatele germană şi bulgară conduse de feldmareşalul Mackensen ocupă capul de pod de la Turtucaia, la sudul Dobrogei • 19 septembrie inamicul este oprit pe linia Cernavodă-Constanṭa • 19 septembrie: Comandamentul român hotărăşte transportarea unor forṭe de pe frontul ofensiv din Transilvania pe cel din sud.
Generalul Ioan Dragalina era căsătorit cu Elena. Aveau doi fii, Corneliu şi Virgil – ofiṭeri, aflaṭi pe front pe linia Dunării – şi patru fiice: Aurora, Elena, Cornelia şi Viorica. Scrisoarea pe care a trimis-o soṭului ei la 24 septembrie 1916, păstrată la Muzeul Militar Naṭional, arată felul în care au circulat în Bucureşti veştile despre ce se întâmpla în liniile de luptă.
Informaṭii despre succesele Diviziei I au ajuns şi în alte zone ale frontului. Scrisorii Elenei Dragalina alăturăm o carte poştală cu acelaşi destinatar, trimisă de doctorul C.D. Constantinescu, medic-maior în Regimentul „Mihai Viteazu” nr. 6. Ea are ştampila poştei cu data de 26 septembrie.
„Buc. 11 sep. ‘916 [24 septembrie, calendar nou]
Mult iubitul meu Ioani,
[…] Astăzi a fost M. Botianu a Colonelului, cu fata, M. Lolescu care s-a mutat provizoriu în Buc[ureşti] şi M. Velonan; apoi pe Agnes Misbuch am avut-o la dejun şi rămâne până mâine dim[ineaṭă] când se va duce cu Aurora la spital. A primit o c.p. [carte poştală] de la un prieten care-i spune că fratele ei este bine la o moşie şi seara, când termină, mai face muzică bolnavilor, au o vioară acolo; mă bucur că trăeşte, căci ea ar fi rămas prea nenorocită. Nu poate sta la noi, este mi se pare încă sub supraveghere, [deoarece] ei au fost [în] ultimul timp foarte buni prieteni cu dl. Calceff din Const[anṭa]. Acel doctor a fost un mare spion, cu telegrafie fără sârmă în casă; [a fost găsită] după ce s-a constatat că s-a împuşcat. Apoi a mai fost la Misbuch o dată astă vară, care s-a găsit tot ca spioană. Astfel le-a mers şi lor rău, fără să bănuiască cu cine erau prieteni. După ce a plecat doctorul Misbuch le-a făcut percheziṭie, dar mi se pare că ṭi-a scris Aurora despre toate.
Bietul Răşcan ar fi murit de inimă la Turtucaia. Popescu Ştefan a rămas în urma lui Jinga călare şi a pierit. Ştirbulescu mort, Petrescu idem şi mulṭi alṭii. Arghiropol, adjutant, nu se găseşte. Ignat, Josescu, ginerele lui Hîrjeu. Cireşeanu mi-a spus despre mulṭi alṭii, dar nu-i cunosc. M. Cireşeanu vine des, el o trimite de la ora 3 să ne mai distrăm, dar noi facem politica noastră; ei sunt bucuroşi că Costovici este cu Cornel. Generalul spune că Cornel este leit Dragalina, tat-său în picioare. La slujbă aspru, neobosit, încolo suflet şi comoară, bun, şi-a adunat băeṭii pe lângă el şi îi îngrijeşte. Adevărat, sunt 2, Babeş, Negreanu, Leonida, mai ştiu eu care. La toṭi le dă Cornel voe să trimită scrisori când vine câte un soldat şi să le ia pachete. […]
Sabetay ne-a invitat cu multă insistenṭă la ei la ṭară, să stăm tot timpul acolo, căci vom fi ferite de zvonuri, frica zeppelinelor şi vom avea tot confortul. După ce a plecat, mi-a spus M. Arbore care era la mine că familia Sabetay este foarte bogată, sunt evrei, însă bine văzuṭi, au câteva moşii; eu neştiind, nu pricepusem unde la ṭară ne invită. Dar desigur că a fost frumos din partea lui. Eram f[oarte] speriate, eu plângeam toată ziua, mi-era frică, te ştiam pe tine cu foc. Cornel plecat, nu ştiam ce fac ei acolo, la Giurgiu, de Virgil nimica până în seara când a venit acasă.
Începutul Răsboiului m-a sguduit într-atâta că am avut 10 zile friguri. Acum suntem bine şi rog pe bunul Dumnezeu să vă ferească de rău, nu am altă putere decât să mă rog şi iarăşi rog. Nu-ṭi faci idee cât m-aş bucura să putem veni la tine, Dumnezeu să ne ajute! Şi tu stai la locul tău, nu te expune, şi cu automobilul să umbli potrivit, am citit în jurnal că Lt. Macarovici a murit prin accident. Te rog fii prudent în toate. […]
Te sărut cu mult dor şi drag,
Elena.
Te sărut şi de-abia aştept să te văd. Când temini bonboanele să-mi scrii ca să-ṭi trimit altele mai bune.
Te sărut, Viorica”
*
„Aud cu plăcere vorbindu-se mult şi bine de D-Voitre [Domnia Voastră], aici unde mă găsesc, numai între camarazi. Vă urez succese crescânde în interesul ṭării şi spre realizarea visului românimei, a căruia înfăptuire se pare că este mai apropiată ca oricând.
Să vă dea D-zeu sănătate!
Dr. Constantinescu”
[Muzeul Militar Naṭional, Secṭia Documentare, Colecṭia Manuscrise; consultant ştiinṭific prof. dr. Corneliu Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naṭional]
