Ce spune presa ucraineană regională
REGNUM (Rusia), 22 septembrie 2016 – Iarna este aproape. Pregătirile pentru sezonul de încălzire s-au bucurat de interes în presa regională din Ucraina, în săptămâna 15 – 21 în septembrie.
Dar, mai întâi, despre afacerile cu pământ de pe portalul „Novini Zakarpatia” (Noutăţi din Transcarpatia).
„În cel mai rău caz, vecinii noștri pot primi între frontierele lor unele regiuni din Ucraina. Acest lucru, desigur, în mod informal, dar această opțiune nu este exclusă. Polonia, România și Ungaria iau în considerare posibilitatea de a anexa regiunile vestice ale Ucrainei. Ele pot lua asemenea măsuri dacă securitatea din Ucraina nu se stabilizează. Dar acesta este un caz extrem,” a declarat Nikolai Malomuj, fostul șef al Serviciului de Informații Externe al Ucrainei.
Aceste afirmaţii ale fostului agent indică faptul că, într-un caz extrem, Ungaria îşi atrage Transcarpatia, România – Bucovina, iar Polonia – Galiţia şi Volînia. Se pare că Malomuj presupune că ar putea fi varianta pe care Rusia a aplicat-o în Osetia de Sud, când Moscova şi-a trimis trupele acolo pentru a-şi apăra cetăţenii, oferindu-le reziodenţilor locali paşapoarte proprii. Nu este niciun secret faptul că Ungaria, România și Polonia au transformat sute de mii de oameni în cetăţeni de-ai lor, oferindu-le paşapoarte. Având în vedere poziția radicală a unor partide naționaliste din aceste state, această probabilitate nu poate fi exclusă. Reamintim că, în istoria Ucrainei, împărţirea acestei ţări între vecini s-a întâmplat în mod repetat, iar dorinţa unei noi împărţiri este destul de reală în cazuzl instabilităţii interne.
E greu de crezut că pe ucraineni îi aşteaptă o iarnă caldă şi fără zăpadă. Conform prognozelor meteo, vor fi trei luni geroase, anunţă ziarul „Industrialka” din Zaporojie. Mulţi îşi fac deja proviozii de lemne pentru foc, renunţând la gazele prea scumpe. E adevărat că oamenii de afaceri au şi umflat preţurile la buşteni: o maşină cu lemn de stejar pentru foc s-a scumpit cu 1600 de grivne, una cu lemn de pin este mai scumpă cu 1100. Ucrainenii caută alternatiove ca să nu mai plăîtească încălzirea prea costisitoare (în acest an, încălzirea centrală s-a scumpit cu 90%). Evident că şi vânzătorii de lemne au crescut preţurile. „Dacă anul trecut cumpăram o maşină cu klemnn de stejar cu 2400 de grivne, în acest an am dat 4000. Iar eu am nevoie de două maşini pe iarnă, care costă 8000 de grivne. Pinul este mai ieftin. Vara trecută am dat 2000 pe o maşină, iar acum costă 3100 de grivne. Dar pinul arde mai repede ca stejarul, deci nu e foarte profitabil”, explică Olga Samsponenko din regiunea Harkov. Silvicultorii se plâng de faptul că sătenii înșiși taie toată vara lemne. „Nici nu vă puteţi imagina, au ras toată pădurea. Copaci, crengi, uscături, au scos tot şi au început să taie şi arborii tineri. Nu reuşim să-i fugărim pe toţi”, se plânge pădurarul Pavel Vorobei din regiunea Jitomiri. Vânzătorii de lemn de foc şi de peleţi susțin că cererea pentru produsele lor a crescut. „Nu putem să facem faţă să livrăm lemnele de foc şi cu peleţii. Foarte mulţi oameni bogaţi trec acum pe lemne şi peleţi, chiar şi pentru ei este foarte scump să încălzească nişte case aşa de mari”, spune vânzătorul Evghenii, care îşi face publicitate pentru serviciile sale pe site-ul gratuit de anunţuri.
Economistul Alexandr Ohrimenko spune că lemnele sunt o soluţie pentru locuitorii satelor. „Satele au trecut într-adevăr pe lemne de foc, este mai convenabil. Dar e greu de crezut că acest lucru poate să dureze prea mult. Încălzirea cu lemne nu este foarte confortabilă şi lemnele nu dau atâta căldură ca gazele sau cărbunele”, spune Ohrimkenko. În plus, apare şi riscul incendiilor.
Noul buget de stat amenință oraşul Ternopoli, aflat în pragul supravieţuirii, relatează „NOVBA Ternopoliskaia gazeta”. Serghei Nadal, primarul oraşului Ternopoli şi preşedintele Comisiei pentru buget din cadrul Asociaţiei oraşelor din Ucraina, guvernul nu ia în considerare gradul de epuizare a fondurilor de utilități publice și a clădirilor rezidențiale.
În majoritatea orașelor ucrainene, cu excepția marilor centre industriale, în toți anii de independență, nu a existat niciun fond de reparații capitale. Toate acestea necesită miliarde pentru investiții, bani pe care nimeni nu-i dă. În plus, fiecare „inovaţie” guvernamentală, cum este, de exemplu, transferul pe bugetele locale a învăţământului, şcolilor şi grădiniţelor, a spitalelor publice, reprezintă o lovitură mortală pentru bugetele oraşelor. Primarul din Ternopoli crede că trebuie revizuit sistemul de formare a tarifelor. Trebuie introduse tarifele în douiă părţi. Încălzirea apei în sezonul cald necesită resurse care sunt proporționale cu cele cheltuite în sezonul rece. În consecinţă, în perioada toamnă-iarnă, întreprinderile comunale nu au cu ce să mai achite gazele. O altă problemă este lipsa de fonduri pentru reparații și modernizări în perioada priumăvară-vară, când este mai oportun să se facă aceste reparaţii.
În orice război, există forțe care se implică pentru profit, iar Ucraina nu este o excepție, anunţă ziarul „Vestnik” din Republica Populară Doneţk. Afacerea este foarte profitabilă, având în vedere mentalitatea elitei politice ucrainene. Banii se fac din orice, începând cu vânzarea armelor şi terminând cu tributul plătit şi jafurile de la posturile de control. Vânzarea armelor pentru îmbogăţire este de multă vreme una din particularităţile politicii militare ucrainene.
Țara este literalmente inundată cu arme neînregistrate și muniții aduse din Donbass. Presa din Ucraina prezintă periodic știri despre dispariția echipamentelor, armelor și uniformelor, care sunt „pierdute” în circumstanțe inexplicabile. Un domeniu specific este vânzarea cartuşelor trase din zona controlată de aşa numita Operaţiune Antiteroristă. Pe Internet, apar pe diverse site-uri propuneri de vânzare: „Cartușe trase, foarte proaspete (ieri au fost trase) calibrul 2, lungimea – 70 mm. Prețul 70 de copeici. 1 buc. Total disponibil 170 buc. Plata pe card PrivatBank „.
Militarii Forțelor Armate ale Ucrainei au declarat că, la punctele de colectare a metalelor, un cartuş de calibrul 155 mm se poate vinde cu 200 de grivne. Unii afacerişti profesionişti te asigură că un obuz tras de tun greu, obuz ce cântăreşte 12 kilograme, care conține alamă și cupru, va costa pe piața neagră de la 1400 grivne. Pentru soldaţi, banii din cartuşele vândute reăprezintă o sursă de venit pentru că statul ucrainean, care îi trimite la război, nu le plăteşte soldele cu lunile şi nu le asigură nici uniformele. Iar presa ucraineană vorbeşte despre glorioasa armată a Ucrainei, care respectă acordurile de la Minsk.
Rămâne oare un mister de unde provin atâtea cartușe folosite?
Articol de Stanislav Stremidlovskii
Traducerea: Viorel Patrichi
