Cu puţin timp înaintea referendumului pe care îl organizează Ungaria pe tema cotei de refugiaţi, premierul Viktor Orban îşi acutizează discursul şi cere relocarea refugiaţilor „pe o insulă”. The Express comentează că premierul ungar, „care este fruntea valului de sentimente anti-UE şi anti-imigranţi, a spus că cei care vin în interiorul blocului fără permisiune trebuie trimişi pe o insulă, undeva pe coastele Africii de Nord”. Euractiv notează că Viktor Orban a declarat că „relocarea pe continent ar fi o gravă problemă” şi că „oricum cei care vor să fie în Germania se vor întoarce acolo chiar şi după ce vor fi relocaţi”. În acelaşi timp, Marea Britanie a protestat faţă de informaţiile publicate într-o broşură electorală din Ungaria, în care mai multe capitale europene, printre care Londra, Paris, Bruxelles şi Berlin au fost calificate drept oraşe „în care nu se mai poate merge” din cauza refugiaţilor, mai scrie Euractiv. Există voci însă care susţin că relocarea refugiaţilor poate fi o soluţie viabilă pentru a uşura din presiunea migratorie căreia îi sunt supuse unele state europene, precum Grecia. Din Kathimerini aflăm că organizaţia umanitară Amnesty International a denunţat condiţiile dificile în care trăiesc aproximativ 60.000 de refugiaţi şi a criticat Europa că a eşuat în a-şi îndeplini angajamentul de a reloca zeci de mii de imigranţi în ultimii doi ani.
Avertismentul Amnesty International vine în contextul în care Atena anunţă o creştere vertiginoasă a cererilor de azil în Grecia. To Vima scrie că „O creştere cu 132% a cererilor de azil depuse în Grecia a fost înregistrată în cel de-al treilea trimestru al 2016 în raport cu trimestrul anterior. Din aprilie şi până în iunie 2016, 12.015 persoane au depus cerere de azil pentru prima dată în Grecia faţă de 5.190 între ianuarie şi martie 2016”. Dintre acestea, 67% au fost depuse de sirieni, 9% de irakieni şi 5% de pakistanezi, mai arată To Vima. În Siria, misiunile umanitare ale Naţiunilor Unite au fost reluate, după o întrerupere de 48 de ore din cauza atacului unui convoi ce transporta ajutoare. Potrivit Huffington Post, un purtător de cuvânt al ONU a declarat că un convoi „cu însemne vizibile ale Naţiunilor Unite” a fost trimis cu ajutoare în zone asediate din jurul capitalei siriene. Între timp, continuă schimbul de replici între SUA, Rusia şi Siria privind circumstanţele producerii atacului asupra convoiului umanitar. USA Today arată că guvernul american a acuzat Moscova de atac, în timp ce Rusia spune că nici ea, nici Siria nu au fost implicate. Iar preşedintele sirian a învinovăţit SUA de încălcarea armistiţiului decis pe 12 septembrie, arătând că Statele Unite „nu vor să se alăture Rusiei în combaterea extremiştilor islamişti”, precizează USA Today. Acuzaţiile sunt dezminţite de Washington, care reaminteşte că SUA sunt implicate în lupta împotriva ISIS. Pentagonul indică faptul că soldaţi americani din Irak au fost atacaţi cu arme chimice de gruparea Statul Islamic, după cum precizează The Guardian. Chiar dacă nu a produs victime în rândul soldaţilor, atacul cu arme chimice readuce în actualitate intervenţia americană în Irak, comentează publicaţia britanică, adăugând că „deşi s-a dovedit că Saddam Hussein îşi distrusese stocurile chimice, anumite arme neconvenţionale mai vechi au supravieţuit şi au fost utilizate împotriva unor militari americani”. Vorbind despre americanii de acasă de această dată, nu de cei din teatrele de luptă, The Washington Post relatează că oraşul Charlotte din Carolina de Nord se confruntă cu o nouă zi de proteste, pe fondul uciderii unui bărbat de culoare de către poliţie. După ce guvernatorul provinciei a chemat în ajutor Garda Naţională, poliţia locală a anunţat că nu intenţionează să publice imediat înregistrarea video a scenei schimbului de focuri. The Washington Post aminteşte că potrivit unei legi recente, poliţia nu poate prezenta înregistrările video fără un ordin judecătoresc. După Dosarele Panama, lumea financiară se confruntă cu o nouă dezvăluire legată de posibile fraude fiscale comise la nivel înalt. Sub titlul „Bahamas Leaks: trădarea morala a elitelor”, Le Monde aminteşte că fostul comisar european pentru concurenţă, Neelie Kroes, a fost membră a consiliului director al unei societăţi offshore din Bahamas până în 2009, deşi ea era în funcţie la Comisia Europeană, între 2004 şi 2014. „Comisia nu poate să-şi petreacă timpul cerând popoarelor şi statelor o probitate morală şi o etică inspirate din Montesquieu şi Max Weber, de care unii membri îşi bat joc însă cu uşurinţă”, comentează Le Monde.
(Florin Matei, Agenţia de presă RADOR)
