Statele Unite şi Rusia sunt în prim-planul presei internaţionale, cu teme precum dezbaterea televizată dintre candidaţii la alegerile pentru Casa Albă, sau conflictul din Siria. Prima întâlnire transmisă în direct dintre cei doi candidaţi la preşedinţia Statelor Unite este un „moment de cotitură pentru Clinton şi Trump”, apreciază Washington Post. Oficiosul din capitala americană îi atribuie candidatului republican aşa-zisul „merit” de a fi plasat ştacheta aşteptărilor de la dezbatere la un nivel extrem de scăzut, însă în editorialul său conchide că „este indiscutabil că Donald Trump este nepotrivit pentru a fi preşedinte”. New York Times, care şi-a declarat deja susţinerea pentru candidata democrată Hillary Clinton, explică la rândul său „de ce nu ar trebui Donald Trump să fie preşedinte”, menţionând „bigotismul, răbufnirile şi promisiunile fără acoperire”. Duelul verbal dintre cei doi rivali „nu este decât umbra clivajului profund existent în societatea americană”, estimează Le Figaro. Dar, cu toată zarva din jurul evenimentului extrem de mediatizat, Le Monde opinează că dezbaterea este lipsită de un impact real asupra intenţiilor de vot. The Telegraph notează că miliardarul extravagant îşi găseşte adepţi înfocaţi chiar şi în rândul unor categorii sociale ca „musulmanii, homosexualii sau hispanicii”, în pofida remarcilor ofensatoare făcute de Trump exact la adresa acestor grupuri. Iar Wall Street Journal citează un sondaj, potrivit căruia „este posibil ca unul din cinci alegători să nu se fi hotărât ferm cu cine votează”. Pentru restul lumii, „alegerile prezidenţiale din SUA sunt ca şi cum am urmări un conflict la televizor, ştiind că rezultatul lui poate dărâma şi propria noastră casă”, punctează cotidianul grec Kathimerini. Un alt conflict, cel din Siria, se menţine în atenţia ziarelor străine. Wall Street Journal relatează că „regimul sirian şi aliaţii săi şi-au intensificat bombardamentele asupra zonei din Alep aflate sub controlul rebelilor, sfidând condamnările internaţionale”. Mai multe cotidiane internaţionale scriu de altfel despre acuzaţiile directe şi repetate de „crime de război” şi „barbarie”, aduse Rusiei în cadrul întrunirii Consiliului de Securitate al ONU, într-o „sesiune neobişnuit de abrazivă”, după cum o califică The Guardian. Acelaşi ziar londonez constată că „speranţele într-un armistiţiu oarecare au fost spulberate de amploarea ferocităţii atacului regimului sirian asupra zonei estice a Alepului”. Concluzie confirmată şi de ziarul turc Akşam, care reliefează că „este o situaţie absurdă faptul că acordul care trebuia aplicat pe teren în Siria a fost decis de secretarul de stat al SUA şi de ministrul de externe al Rusiei, iar condiţiile armistiţiului nu au fost dezvăluite nici măcar părţilor care trebuiau să le aplice”. Dar şi mai dureros, remarcă publicaţia de la Ankara, este faptul că, în vreme ce „Kerry abordează acordurile ca şi când ar fi o iluzie, Lavrov le consideră un instrument de PR şi de poziţionare a regimului”. Despre o altă încercare de poziţionare a Kremlinului scrie Financial Times, sub titlul „Reuniune a separatiştilor din toate colţurile lumii, la Moscova, având regiunea transnistreană printre vedete”. Cotidianul londonez apreciază că „evenimentul a fost finanţat subteran de guvernul rus”, tema discuţiilor gravitând în jurul „ordinii globale a Occidentului”. Reuniunea s-a aflat şi în atenţia ziarului madrilen El Pais, sub titlul „Rusia reuneşte separatiştii din toată lumea, în timp ce-i reprimă pe tătari şi caucazieni”. În fine, din ziarul italian La Stampa reţinem că „Turcia îşi schimbă fusul orar şi se va alinia la Mecca”, „poziţionându-se astfel pe axa +3 faţă de meridianul Greenwich, la fel ca Rusia, dar mai ales ca Irakul şi Arabia Saudită”. „Un gest mic, care denotă însă apropierea Turciei lui Recep Tayyip Erdogan de Orient”, conchide cotidianul roman, remarcând că „până acum, Turcia a avut acelaşi fus orar ca şi Grecia, România, Bulgaria” şi că „autorităţile de la Ankara au explicat că decizia a fost luată din exigenţa de a face permanent economie de energie electrică”. O exigenţă de înţeles, dacă ţinem cont de scăderea calificativului de ţară acordat de agenţia de rating Moody’s.
Adriana Buzoianu, RADOR
