Vineri, 30 septembrie 2016, Biblioteca Naţională a României va fi prezentă la cea de-a VII-a ediţie a Nocturnei Bibliotecilor, cu programul intitulat A DORMI mai puţin, pentru A CITI mai mult, construit în jurul a două figuri-reper din istoria lecturii şi culturii universale – Bibliotecarul lui Arcimboldo şi Don Quijote –, aducând astfel un omagiu pictorului Giuseppe Arcimboldo, cel care, în urmă cu 450 de ani, avea să livreze umanităţii un „cap compus” („capriciu”) cu o spectaculoasă carieră, precum şi lui Miguel de Cervantes, de la a cărui moarte se împlinesc 400 de ani, creatorul „ingeniosului hidalgo”, definitiv nărăvit (şi nărăvitor) la lectură, Don Quijote de la Mancha.
Programul A DORMI mai puţin, pentru A CITI mai mult – propus de Biblioteca Naţională în intervalul orar 18.00-02.00 – va include colocvii, conferinţe şi vernisaje, ateliere de creaţie, sesiuni de lectură, workshop-uri, proiecţii de film, spectacole de dans contemporan şi tururi ghidate.
Publicul va putea avea acces, pe toată perioada de desfăşurare a evenimentului, la serviciile oferite de Biblioteca Naţională: Înscrieri cititori, Informaţii şi Referinţe bibliografice, Acces în sălile de lectură şi în zonele de lecturi libere, Acces gratuit la Internet.
Intrarea este liberă.
Nocturna Bibliotecilor, proiect iniţiat în 2010 de Asociaţia Naţională a Bibliotecilor Publice din România (ANBPR), are ca temă, în ediţia din acest an: „Cărțile care inspiră. Povestea de dincolo de cuvinte”.
„Cată, aşadar, să se ştie că sus-numitul hidalg, în ceasurile lui de răgaz – şi acestea erau cele mai numeroase de peste an –, se punea pe citit cărţi cavalereşti cu atâta patimă şi plăcere, încât dăduse aproape de tot uitării îndeletnicirea vânătorii şi chiar chivernisirea averii sale. […] Cu asemenea raţionamente bietul cavaler îşi pierdea judecata şi veghea nopţile ca să le priceapă şi să le dezghioace tâlcul, pe care nici Aristotel însuşi, dacă ar fi înviat, fie şi numai în acest scop, nu l-ar fi scos şi priceput. […] În sfârşit, se cufundă atâta în lectura sa, încât îşi petrecea nopţile citind din zori până-n zori şi zilele din scăpătat în scăpătat; şi astfel, de prea puţin dormit şi de prea mult citit, creierul i se uscă într-atâta, încât ajunsese a-şi pierde judecata. Fantezia i se umplu de tot ce citea în cărţi, atât de farmece, cât şi de încăierări, bătălii, provocări, răni, declaraţii de dragoste, iubiri, chinuri şi năstruşnicii imposibile; şi gândul că toată acea maşinărie de născociri visate câte le citea era adevărată i se înfipse atât de tare în închipuire, încât pentru el nu se afla altă istorie mai sigură pe lume” (Miguel de Cervantes – Prima parte din Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha – Viaţa şi lecturile hidalgului, p. 31-33.
