Bulgaria este renumită pentru iaurtul său delicios, cu un gust ușor acru (kiselo mlyako), pe care lumea occidentală îl numește iaurt bulgăresc, dar care în patria sa este denumit lapte acru. Oricare ar fi numele acestui aliment minunat probiotic, dovezile științifice atestă faptul că era cunoscut cu cel puțin 4000 de ani în urmă. Iaurtul este unul din lucrurile cu care bulgarii se mândresc pentru că este invenția lor exclusivă și moștenirea lor care datează de mai multe secole.
Muzeul Iaurtului se află în localitatea Studen Izvor (municipiul Trun) din Bulgaria. Deschis pentru public în anul 2007, muzeul spune povestea celui mai cunoscut simbol bulgar – iaurtul, fiind găzduit într-o clădire de lângă casa în care s-a născut doctrorul Stamen Grigorov (1878 – 1945), cel care în anul 1905 a descoperit bacteria numită Lactobacillus bulgaricus, care acrește laptele proaspăt și îi conferă un gust deosebit.
Vizitatorii pot afla multe detalii interesante despre procesul de fermentare a laptelui care produce gustul faimos al iaurtului. La primul etaj al muzeului se află o expoziție dedicată diferitelor instrumente utilizate pentru prepararea și depozitarea iaurtului și altor produse lactate. De exemplu, „rutatka” este un vas de lut cu mâner care este utilizat pentru a transporta laptele. La parter, există o expoziție permanentă de costume populare feminine din zonă și o alta de obiecte de uz casnic din secolul al XIX-lea.
La etajul al doilea, sunt expuse diverse obiecte și modele de mașini folosite în producția industrială a iaurtului. Tot aici se află o bibliotecă și o sală de expoziție, unde se pot observa unelte tradiționale folosite în trecut (care se mai utilizează și astăzi în unele sate bulgărești) pentru prepararea iaurtului, rețete pentru producerea lui acasă, dar și pentru producția industrială, informații despre beneficiile lui pentru sănătate, dar și documente despre doctorul Stamen Grigorov.
Iaurtul este un produs acid, fermentat, obținut din lapte. Primele dovezi arheologice referitoare la tehnici de fermentare lactică s-au descoperit în vase din ceramică datând din anul 7000 î. Hr. și care aveau urme de lapte acru. De asemenea, recipiente care atestau prezența laptelui acru s-au găsit și în mormintele egiptene din anii 2350 – 2200 î.Hr. Există mai multe ipoteze cu privire la crearea acestui produs sănătos. Păstorii, în perioada anilor 4000 – 2000 î. Hr., și-au dat seama că laptele acru durează mai mult decât cel proaspăt. Herodot (484 – 425 î. Hr.) menționa în scrierile sale că „iaurtul din lapte de oaie este un cadou de la traci”. O altă teorie susține că bulgarii au adus iaurtul în Balcani. Acesta era făcut din lapte de bivoliță și mai târziu a fost realizat din lapte de oaie amestecat cu brânză. Iaurtul era cunoscut romanilor, Pliniu cel Bătrân scria că ”unele triburi barbare știu să îngroașe laptele într-o substanță cu o aciditate plăcută”. Aceasta era descrisă ca „o esență divină”, folosită pentru a vindeca multe boli.
Potrivit unor legende, Ginghis Han și armata sa s-au hrănit, vreme îndelungată, numai cu iaurt. Laptele fermentat a apărut în mod accidental, după domesticirea caprei, undeva în Mesopotamia. El avea o mare importanță în alimentația diferitelor popoare din Asia Centrală, India, Mongolia, Grecia și Orientul Mijlociu, care de-a lungul timpului și-au creat propriul produs local, personalizat pentru tipul de lapte utilizat (de oaie, capră, vacă) și pentru flora bacteriană tipică din regiunea respectivă.
Iaurtul a devenit „medicament-miracol” în Europa, în secolul al XVI-lea. Acest aliment a ajuns pentru prima dată în Franța, după ce i-a fost prezentat regelui Francisc I, despre care se spune că a fost vindecat de problemele digestive grave grație tratamentului cu iaurt din lapte de oaie, prescris de un medic turc venit din Constantinopol.
Lapte fermentat, conținând fermenți lactici vii, iaurtul este un aliment ancestral, ale cărui efecte benefice pentru sănătatea omului sunt în prezent bine studiate. Astăzi, este cunoscut faptul că în iaurt se găsesc două specii de bacterii: Streptococcus thermophilus și Lactobacillus bulgaricus.
Iaurtul, denumire de origine turcă, s-a bucurat timp de secole de reputația de produs alimentar sănătos. Este un aliment ușor de digerat, care stimulează sistemul imunitar, grație fermenților lactici activi. Totodată, previne cancerul de colon, osteoporoza, bolile cardiovasculare, înlesnește digestia și are efecte benefice împotriva obezității. De asemenea, iaurtul este benefic pentru îngrijirea pielii, calmează arsurile solare, estompează petele de bătrânețe, netezește pielea ridată și hidratează.
Iaurtul este o sursă importantă de calciu, fiind recomandat în perioadele de creștere. Calciul este necesar pentru mineralizarea oaselor și dinților pe tot parcursul vieții. De asemenea, este implicat în mai multe procese vitale, cum ar fi: contracția musculară, coagularea sângelui, transmiterea impulsurilor nervoase, activitatea enzimatică și reînnoirea celulară. Totodată, conține proteine și vitaminele A, B2, B5, B12 și D. Aportul nutritiv este similar cu cel al laptelui în ceea ce privește mineralele, calciul, fosforul, cuprul și zincul. Iaurtul echilibrează flora intestinală și limitează dezvoltarea microorganismelor patogene. Este un detoxifiant natural, neutralizând substanțele cancerigene și contribuind la prevenirea cancerului colorectal. Consumul lui regulat favorizează diminuarea colesterolului rău, reduce tensiunea arterială și protejează sistemul nervos.
O sută de grame de iaurt din lapte integral oferă organismului: 75 kcal, 4 grame proteine, 3,6 g. lipide, 4,8 g glucide, 150 mg. calciu. O cană de 250 de ml de iaurt conține aproximativ 400 de miligrame de calciu (mai mult decât aceeași cantitate de lapte care conține doar 300 mg). Un iaurt are aceeași cantitate de potasiu ca o banană, la fel de multe proteine ca un ou sau 30 de game de carne. Bacteriile vii din iaurt ajută la digestie și protejează împotriva altor bacterii dăunătoare. Potrivit nutriționiștilor, iaurtul este o sursă a longevității. Iaurtul natural din lapte integral este bogat în calciu și fosfor. Un iaurt de 125 de grame furnizează organismului 30% din doză zilnică recomandată de calciu pentru adulți, 25% din doza zilnică recomandată de fosfor. De asemenea, o porție de 125 de grame de iaurt conține 30% din doza zilnică recomandată de vitamina B12, 20% din cea de vitamina B2 și 10% din necesarul zilnic de vitamina B5. Vitamina B 12 este esențială pentru organismul uman, fiind implicată în diviziunea celulară, în echilibrarea sistemului nervos, în sinteza proteinelor, în formarea celulelor roșii din sânge, în metabolismul carbohidraților și al grăsimilor.
Iaurtul se consumă natural, ca o gustare sau la micul dejun, cu fructe, miere sau cereale. Bucătăriile lumii utilizează iaurtul ca ingredient în diverse rețete pentru prepararea salatelor, cremelor, supelor, antreurilor, sosurilor, plăcintelor dulci sau sărate, prăjiturilor, checurilor, brioșelor, clătitelor, gogoșilor și pentru marinarea cărnii sau peștelui. Aciditatea elegantă, cremoasă și numeroasele posibilități de întrebuințare fac din iaurt un aliment popular. De multe ori, în Turcia, masa de prânz începe cu o supă de iaurt, servită caldă sau rece. Bucătăria indiană folosește des iaurtul pentru unele băuturi dulci sau sărate și pentru diferite feluri de mâncare gătite din carne sau din pește. Iaurtul îmbogățește gustul salatelor, deserturilor și băuturilor răcoritoare. De asemenea, conferă o notă de prospețime și o aciditate plăcută preparatelor sărate sau picante. Se armonizează cu ingrediente dulci sau sărate, cu diverse legume sau fructe, cu orez, paste, brânză feta, parmezan, piper, muștar, mentă, rozmarin, coriandru, chimen, pătrunjel, busuioc, cuișoare, scorțișoară, vanilie și se îndulcește cu miere.
Muzeul Iaurtului poate fi vizitat pe tot parcursul anului, de miercuri până duminică, între orele 9:00 – 18:00.
Ada Ionescu
