Bazinul minier de la Petroşani şi linia ferată din Valea Mureşului sunt obiective care duc la lupte aproape neîntrerupte în linia frontului de la Jiu • 14-23 septembrie: ofensiva germană respinge armata română • 25 septembrie: contraofensiva română duce la reocuparea bazinului minier • 1 octombrie: românii sunt respinşi din nou pe vechea linie de frontieră • a doua jumătate a lui octombrie: germanii hotărăsc străpungerea frontului şi în acest sector, cu o armată specială, cu trupe proaspete din rezervele Puterilor Centrale • Armata I română se regrupează, condusă de generalul Nicolae Petala, după moartea generalului Ion Dragalina • 27 octombrie: după atacuri şi contraatacuri succesive, duşmanul este înfrânt pe toată linia frontului de la Jiu.
Dan Smântânescu (n. 1909) era unul dintre cei trei fii ai colonelului Smântânescu mobilizat în perioada războiului ca aghiotant al regelui Ferdinand. În 1916 a fost trimis de tatăl său la bunici, în Româneşti, aproape de Târgu Jiu, apoi ca elev-cercetaş la Spitalul militar din oraş. Din păcate, amintirile sale de copil conṭin şi câteva inexactităṭi.
„Lupta de la Podul Jiului de la 14 octombrie 1916 a fost de aşa natură încât nemţii au fost obligaţi să se retragă, cu atât mai mult cu cât Popilian a trimes trei copii pe malul opus a Jiului – printre care eram şi eu – pe cei mai mici cercetaşi, îmbrăcaţi tărăneşte, în nădragi şi cămăşi albe. Era foarte cald şi misiunea noastră – ducând de dârlogi câte o vacă – era ca, întâlnind ulanii germani, adică trupele de recunoaştere, să le arătăm prin gesturi că acolo, la Târgu Jiu, se află o armată mare în frunte cu generalul Averescu care conduce această unitate de rezistenţă. Imediat a fost anunţat generalul Falkenhayn, […] atunci Falkenhayn a oprit ofensiva, gândind să trimeată o unitate importantă care să atace oraşul Târgu Jiu prin mai multe puncte. Aceasta a fost, ca să zic aşa, o salvare a lui Popilian care a eşalonat de-a lungul digului, din grădina publică şi [de] la capul podului dinspre Târgu Jiu, pe apărătorii gorjeni, puţini la număr, femei şi miliţieni şi vreo 12 copii cercetaşi înarmaţi cu armele acelea vetuste. Şi focul incitativ a ţinut pe loc pătrunderea trupelor germane. Iar eu şi încă un copil, trecând Jiul prin vad cu câte o vacă de dârlogi, făceam un fel de propagandă, că aici în Târgu Jiu, fiind o armată mare, [ea] va opune o rezistenţă cumplită.
De ce vroiau nemţii să capteze oraşul şi să elibereze podul? Ca să poată trece grosul infanteriei germane şi să facă joncţiunea cu trupele bulgare de dincolo de Dunăre. Şi într-adevăr, după ce au pătruns în Târgu Jiu au rezolvat această problemă. Dar lupta de la Târgu Jiu i-a ţinut o noapte şi două zile pe loc.”
[Arhiva de istorie orală, interviu de Octavian Silivestru, 1996; consultant ştiinṭific prof. dr. Corneliu Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naṭional]
