Sâmbătă dimineaţă, Papa Francisc a oficiat sfânta liturghie de canonizare a şapte noi sfinţi. Doi dintre sfinţi sunt martiri José Sánchez del Río şi Salomone Leclercq. José Sánchez del Río, un băiat de 14 ani, a fost ucis în 1928 în Mexic în timpul revoltei cunoscută sub numele de „Cristero”, care se opunea guvernului mexican anticatolic şi politicilor sale anticlericale. Supus unor torturi inimaginabile, tânărul José a refuzat să îşi lepede credinţa. „Vă promit că în Ceruri voi pregăti un loc pentru voi toţi. José al tău a murit apărând credinţa catolică în numele lui Hristos Domnul şi al Sfintei Fecioare Maria de Guadalupe”, se arată într-un bilet pe care tânărul l-a scris mamei sale şi care a fost descoperit pe cadavrul său. Primul martir aparţinând Ordinului La Salle, Salomone Leclercq, a fost ucis în 1792, în timpul Revoluţiei din Franţa. Salomone Leclercq a ales, de asemenea, să moară mai degrabă decât să îşi lepede credinţa. Al treilea sfânt canonizat este „Cura Brochero” (José Gabriel del Rosario Brochero), un preot argentinian care „a mirosit a oi” (expresie catolică prin care preotul se defineşte ca fiind un păstor între oile sale – n.red.). Născut în secolul al XIX-lea, Cura Brochero a călătorit necontenit şi pe distanţe uriaşe pe spinarea unui catâr, aducând consolare şi propovăduind mântuirea adusă de Iisus Hristos celor mai săraci dintre săraci. Episcopul spaniol de Palencia Manuel González García, fondator al Congregaţiei Misionarilor Euharistici din Nazaret şi al Discipolilor Sf. Ioan a fost, de asemenea, canonizat. Manuel González García, care a murit în 1940, a fost cunoscut pentru devotamentul său pentru euharistie, fiind numit şi „episcopul tabernacolului”. Părintele Lodovico Pavoni din oraşul italian Brescia, fondator al congregaţiei Fii Fecioarei Maria sau congregaţia pavonienilor, a trăit în plină revoluţie industrială, în secolul al XIX-lea. Lodovico Pavoni a pus la punct un oratoriu de educaţie creştină şi i-a învăţat pe săraci şi pe meseriaşii marginalizaţi în convingerea că îmbunătăţirea condiţiilor sociale aduce îmbunătăţirea vieţii spirituale, iar îmbunătăţirea vieţii spirituale duce la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Alfonso Maria Fusco, preot din oraşul Salerno din sudul Italiei, este fondator al congregaţiei Surorile Sf. Ioan Botezătorul, cunoscute ca Surorile Baptistine, a căror misiune era evanghelizarea, educarea şi sprijinirea tinerilor, în special a celor sărmani, abandonaţi sau orfani. Preotul Alfonso Maria Fusco a fost în mod special un apropiat al fermierilor sărmani şi lăsaţi de izbelişte din sudul Italiei după unificarea ţării, în 1861. Ultimul sfânt canonizat, Elisabeta din Treime, mistică a ordinului francez Carmelitele Desculţe şi scriitoare, a murit la numai 26 de ani în 1906 suferind de boala Addison, care făcea ravagii la începutul secolului al XX-lea, pentru care nu exista tratament şi nici remediu de alinare a suferinţei pe care o producea bolnavilor. Cu toate că moartea i-a fost extrem de grea din cauza bolii, Elisabeta şi-a acceptat suferinţă ca fiind un dar de la Dumnezeu. Ultimele ei cuvinte au fost: „Merg înspre Lumină, Iubire, Viaţă!”
http://en.radiovaticana.va/ – 15 octombrie
