Corporaţia radioteleviziunii publice din Israel (IPBC) era fondată în 2015, conform legii audiovizualului public israelian care prevedea înlocuirea fostei Autorităţi a audiovizualului public israelian (IBA), care trebuia desfiinţată conform aceleiaşi legi, adoptată în mai 2014. Politicienii spun că IBA ajunsese în faliment şi devenise irelevantă. Legea, adoptată cu ajutorul partidelor de opoziţie din Parlament, conferea o independenţă semnificativă noii corporaţii, restrângând drastic capacitatea politicienilor de a interveni în conţinut şi în numirile de personal. Data începerii activităţii noii instituţii, stabilită iniţial pentru 31 martie 2015, a fost amânată de mai multe ori, ultimul termen fiind 1 octombrie 2016. Premierul Netanyahu a decis în iulie să prelungească viaţa IBA şi să amâne începerea funcţionării noii structuri. Deşi s-a declarat în favoarea legii, care prevede şi anularea taxei tv, premierul a susţinut că în IBA lucrează numeroşi jurnalişti de mare calitate şi că ei urmau a fi absorbiţi în noua reţea a radioteleviziunii publice (Jerusalem Post – 4 mai 2014). Legea prevede totodată externalizarea programelor de ştiri şi actualităţi, lucru căruia i se opune sindicatul reprezentativ al jurnaliştilor de la IBA (JJA), întrucât aceasta este inima activităţii posturilor publice. Din perspectiva JJA, privatizarea informaţiilor inseamnă depăşirea unei linii roşii în legea audiovizualului.
Pe de altă parte, criticii îl acuză pe premier că se teme de independenţa noii corporaţii faţă de influenţa politică. În 22 octombrie 2016, The Times of Israel scria că săptămâna aceasta s-a vorbit despre abrogarea legii care fusese aprobată cu doi ani în urmă de aceeaşi coaliţie de guvernământ şi despre păstrarea IBA. Autoritatea audiovizualului public cuprinde mai multe canale tv şi posturi de radio şi difuzează ştiri în 14 limbi diferite. Înfiinţată în 1948, la crearea statului Israel, a avut monopolul transmisiilor radio şi tv până în anii 1990, când pe piaţă au pătruns posturile prin cablu şi satelit.
În august anul acesta, ziarul Haaretz relata despre o întâlnire a lui Netanyahu cu angajaţii IBA, în cursul căreia el şi-ar fi exprimat regretul faţă de crearea noii corporaţii şi ar fi întrebat: „Ce-ar fi dacă toţi cei din corporaţie ar fi oameni de la ‘Breaking the Silence’?” – cu referire la organizaţia care strânge „mărturii ale soldaţilor împotriva ocupării israeliene a teritoriilor palestiniene şi este detestată de dreapta israeliană”.
IBA este supusă neîncetat unor restructurări şi reduceri bugetare, care au antrenat concedierea şi pensionarea anticipată a sute de angajaţi.
Între timp, corporaţia care trebuia să intre în funcţiune din 31 martie 2015, are un preşedinte, un director general şi a făcut progrese în planul angajării de personal, semnând chiar contracte de muncă.
În 20 octombrie, site-ul de ştiri Walla informa că Tzipi Livni de la Uniunea Zionistă a spus că partidul ei se opune reunirii tuturor posturilor audiovizuale sub o singură cupolă, deoarece „guvernul nu este interesat nici de competiţie, nici de eficienţă, ci doar de reduceri, distrugeri şi exprimarea unei singure opinii, cea a lui Netanyahu, pentru public”.
Iar Al-Monitor scria în 20 iulie 2016: Tergiversarea pune sub un mare semn de întrebare viitorul posturilor publice din Israel. Se pare că atât timp cât Netanyahu va fi premier şi ministru al comunicaţiilor, audiovizualul public va continua să fie supus presiunilor şi să-şi piardă în final relevanţa. Adevărul este că imediat ce au apărut indicii că noua corporaţie va fi o organizaţie profesionistă, cu directori lipsiţi de ataşamente faţă de premier şi agenda sa, Netanyahu i-a dat lovitura de graţie.
RADOR (24 octombrie)
