„Posturile publice sunt parte integrantă din democraţia europeană”
RADOR (24 octombrie) – “Existenţa mediilor publice şi independenţa acestora în raport cu guvernul se află în inima societăţilor democratice şi, ca urmare, schimbările radicale în sistemul mediatic public nu ar trebui decise decât după o dezbatere democratică deschisă şi amplă în cadrul Parlamentului”, au avertizat preşedintele Uniunii Europene de Radioteleviziune (EBU), Jean-Paul Phillipot, şi directorul general al EBU, Ingrid Deltenre, la momentul deciziei luate de guvernul grec de a închide RadioTeleviziunea Publică (ERT) pe fondul crizei economice prin care trece Grecia. Iar purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene a subliniat că „Posturile publice sunt parte integrantă din democraţia europeană”.
„Nu se poate concepe o ţară modernă şi mai ales europeană care – fie chiar şi pentru o oră – să nu aibă o radioteleviziune publică”
La data de 11 iunie 2013, purtătorul de cuvânt al guvernului grec a anunţat în cadrul principalului buletin de ştiri al televiziunii publice (ora 18:00), că peste numai câteva ore, la ora 24:00 a aceleiaşi zile Radioteleviziunea Publică va fi închisă, urmând ca peste un timp să fie înfiinţat un nou organism public de radioteleviziune “modern, public – dar nu de stat şi nici controlat de partide”. La miezul nopţii semnalul ERT a fost întrerupt prin intervenţia forţelor speciale de poliţie asupra emiţătoarelor, în condiţiile în care personalul ERT se baricadase în clădire, iar în faţa radioteleviziunii se adunaseră deja mii de oameni pentru a protesta.
“Ecranul negru” pe care televizoarele îl afişau pe canalele pe care anterior fuseseră transmise posturile ERT a devenit simbolul unui atac asupra democraţiei nu numai în Grecia, ci şi în presa din întreaga lume, existând ziare, precum Libération sau L’Humanité, care au publicat prima pagină neagră, cu comentarii despre această decizie şocantă pentru o ţară democratică.
Guvernul grec de atunci şi-a motivat decizia prin imposibilitatea de a reforma o instituţie în care “avantajele erau atât de bine protejate, iar lipsa de transparenţă era cu atâta atenţie fortificată, încât nimeni nu putea mişca un deget” şi că, prin urmare, era nevoie de înfiinţarea unei instituţii noi, de la zero. Presa de la Atena a comentat însă că măsura a fost mai degrabă una luată în ultimul moment, fiind menită să dea un răspuns rapid la neîndeplinirea de către Grecia a obiectivelor stabilite cu FMI-UE-BCE prin programul de asistenţă financiară. În condiţiile în care guvernul eşuase să privatizeze companii importante de stat, dar şi să reducă numărul personalului bugetar, închiderea ERT ducea la disponibilizarea dintr-un foc a circa 2.000 de oameni, adică exact cât era obligaţia guvernului pentru acel an.
Asumată doar de partidul de dreapta Noua Democraţie, decizia a generat însă o gravă criză în coaliţia guvernamentală de la Atena ce a culminat cu retragerea unuia dintre cele trei partide ale coaliţiei, Stânga Democrată, care s-a opus vehement măsurii. “Nu se poate concepe o ţară modernă şi mai ales europeană care – fie chiar şi pentru o oră – să nu aibă o radioteleviziune publică”, şi-a motivat poziţia Stânga Democrată.
În plus, decizia de desfiinţare a ERT a creat şi o gravă problemă instituţională. Consiliul de Stat, instanţa administrativă supremă a Greciei, a decis că nu este posibil să existe o perioadă de pauză în îndeplinirea funcţiei publice de „informare, educare şi divertisment” şi a dispus reactivarea imediată a frecvenţelor, difuzarea de emisiuni radio-tv şi reînceperea funcţionării paginilor de internet ale ERT. Problema era că ERT fusese deja declarat desfiinţat, iar angajaţii deja concediaţi prin hotărâre de guvern, prin urmare era nevoie să se găsească o soluţie pentru funcţionarea temporară a unei entităţi care să acopere funcţiile ERT.
Televiziunea Publică de tranziţie, cu funcţionalităţi restrânse, a acoperit acest gol până la data de 4 mai 2014 când a intrat în funcţiune noul organism public de radioteleviziune NERIT, promis în urmă cu 11 luni de guvernul Samaras. În ciuda lungii perioade de tranziţie nou-înfiinţatul NERIT nu era pe deplin gata la momentul lansării. Pentru început a funcţionat cu personal preluat de la fosta televiziune de tranziţie pe baza unor contracte reînnoite din două în două luni, canalele au fost înfiinţate treptat, iar o parte din programele difuzate proveneau din externalizări ale producţiilor către firme private.
Scurta viaţă a NERIT nu a fost lipsită de controverse. Partidele de opoziţie au acuzat instituţia de lipsă de independenţă din cauza unei reglementări legislative care schimba modul de numire a consiliului de supraveghere. Conform noii proceduri, alegerea finală a şapte din cei zece membri se realiza prin majoritate simplă în Şedinţa Preşedinţilor din parlament – la care participau preşedintele şi vicepreşedintele parlamentului, preşedinţii comisiilor permanente şi cei ai grupurilor partidelor parlamentare – iar persoanele erau alese dintr-o listă propusă de ministrul de resort. Chiar şi Uniunea Europeană de Radioteleviziune (EBU) şi-a exprimat rezerve cu privire la această procedură, avertizând că ar putea submina independenţa organismului. Acuzaţiile de lipsă de independenţă au culminat cu demisia, în septembrie 2014, a preşedintelui NERIT şi a directorului executiv adjunct, care au vorbit despre intervenţii guvernamentale în funcţionarea instituţiei.
Cu o coaliţie guvernamentală slăbită, Grecia a ajuns la alegeri anticipate în ianuarie 2015. Partidul câştigător, Stânga Radicală (SYRIZA), cât şi Grecii Independenţi (dreapta naţionalistă), cooptaţi la guvernare, au promis în programele lor electorale revenirea la vechiul ERT în forma în care se afla înainte de desfiinţare. În mod simbolic la data de 11 iunie 2015, ERT a reînceput să funcţioneze cu aproape toate vechile canale şi cu aproape întregul său personal, punând astfel capăt la ceea ce unul dintre veteranii radioteleviziunii greceşti numea “una dintre cele mai prosteşti mişcări politice”.
Giorgos Papastefanou, unul din corifeii ERT, povesteşte că în ziua închiderii ERT lucra la o emisiune împreună cu un alt coleg. “Când am ieşit fericiţi din studio, pe holuri era nebunie, lumea mergea încolo şi încoace. Am întrebat, aşa, în glumă «Ce se întâmplă, fraţilor, revoluţie? » Când mi-au spus «Au închis ERT», am răspuns «Nu se poate. Nu se închide o instituţie». Nici BBC nu se va închide vreodată, nici o universitate, nici un teatru naţional. Închiderea ERT este una dintre cele mai prosteşti mişcări politice care au avut loc în această ţară, şi au fost multe. Problema nu era că nu s-ar fi redeschis ERT, până la urmă s-a redeschis. Problema este că s-a spart continuitatea, precum o vază preţioasă care s-a făcut fărâme, o lipeşti la loc, dar nu mai este acelaşi lucru. Ceea ce nu au putut mulţi înţelege este că era vorba de o ştafetă pe care, vrând-nevrând, în trecerea timpului, o predăm celor care vin după noi”.
„ERT este plătit de poporul grec printr-un ‘bir'”
„Până să înceapă funcţionarea noului organism, cetăţenii nu vor mai plăti ‘birul’ pe care îl plătesc în prezent şi după aceea vor plăti mult mai puţin”, a spus purtătorul de cuvânt al guvernului Samaras la momentul anunţării închiderii ERT, invocând cele 300 de milioane de euro strânse anual din taxa radio-tv. “Birul”despre care vorbea reprezentantul guvernului însemna de fapt 4,5 euro pe lună pentru fiecare familie, cam cât o cafea băută la terasă. Arătând cu degetul spre o taxă legitimă şi justificată în lumea democratică – taxă pe care a numit-o “bir”, dar pe care intenţiona să o reinstituie odată cu înfiinţarea noului organism – şi invocând risipa şi privilegiile angajaţilor din radioteleviziunea publică, guvernul Samaras încerca să câştige sprijinul unui popor sleit şi revoltat de tăierile de pensii şi salarii, de şoimajul ridicat, de majorările fiscale şi de măsurile de austeritate impuse pentru salvarea economică a ţării.
Realitatea străzii a demonstrat însă că acest demers guvernamental a provocat şoc, emoţie şi o reacţie vehementă în societate. Sute de mii greci au manifestat zile întregi în faţa sediului ERT din Atena, dar şi pe străzile marilor oraşe din Grecia în semn de susţinere a radioteleviziunii publice. Jurnaliştii ERT au ocupat clădirea şi au continuat să lucreze voluntar în studiouri, difuzând emisiuni pe internet, pe care Uniunea Europeană de Radio-televiziune (EBU) le-a retransmis prin satelit până la data de 7 noiembrie 2013, când clădirea a fost evacuată de poliţie cu ordin judecătoresc. Orchestrele – desfiinţate – ale ERT şi marii artişti ai Greciei au susţinut concerte în stradă, menţinând emoţia vie în societate.
La un an de la redeschiderea ERT, după cei doi ani de pauză, părerile grecilor despre calitatea şi imparţialitatea programelor actuale ale radioteleviziunii publice sunt destul de împărţite, potrivit unui sondaj publicat în luna iunie 2016. Deşi doar 23% dintre cei intervievaţi au declarat că urmăresc în mod sigur programele ERT şi 32% au declarat că într-o oarecare măsură le urmăresc, 69% dintre cei intervievaţi consideră utilă funcţionarea posturilor publice de radio-televiziune, în timp ce doar 18% consideră că nu e utilă.
Taxa actuală radio-tv este de 3 euro.
„Când poliţia întrerupe un emiţător şi interzice jurnaliştilor să-şi facă profesia, asta se cheamă lovitură de forţă, se numeşte cenzură, se numeşte regres major al democraţiei”
“Ceea ce s-a întâmplă în Grecia ne-a depăşit, este ceva fără precedent”, a declarat directorul general al Uniunii Europene de Radio-Televiziune (EBU), Ingrid Deltenre, în timp ce purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Olivier Bailly, a declarat că „Posturile publice sunt parte integrantă din democraţia europeană”.
Ceea ce este în pericol este libertatea de exprimare, a spus Philippot, subliniind că exprimă solidaritatea nu numai a EBU, ci şi a sute de oameni din toate ţările şi susţinerea personală a directorilor instituţiilor de radio-televiziune din Europa, care au înaintat o scrisoare de protest guvernului grec de la acea vreme.
„Când poliţia întrerupe un emiţător şi interzice jurnaliştilor să-şi facă profesia, asta se cheamă lovitură de forţă, se numeşte cenzură, se numeşte regres major al democraţiei. Este un paradox: pentru a intra în UE, o ţară trebuie să demonstreze, pe de o parte, că are un operator public de radio şi televiziune şi, pe de alta, că acest operator dispune de o serie întreagă de garanţii de independenţă faţă de puterea instituită. Astăzi, într-o ţară a Europei, asistăm la un act de o violenţă şi un regres pentru libertatea de exprimare, pentru activitatea de jurnalism, pentru producţia şi conţinuturile culturale, un regres nemaiîntâlnit”, a declarat Jean Paul Phillipot, preşedintele EBU, în iunie 2013, într-un interviu acordat pentru Radioteleviziunea Belgiană Francofonă (RTBF) în contextul îngrijorării europene generate de închiderea ERT./cciulu/cionescu/cvanatoru
