La nivelul Uniunii Europene, cetăţenii pot beneficia de informaţie de calitate, produse culturale sau de divertisment furnizate de posturile publice de radio şi televiziune. Consultând paginile de internet ale posturilor publice radio-TV, constatăm că acestea au ca principală sursă de finanţare o taxă percepută populaţiei, beneficiar net al produselor media difuzate on-air sau online. Taxa radio-TV este completată, de la caz la caz, de venituri din publicitate, sponsorizări, donaţii sau de venituri obţinute în urma vânzării produselor proprii ale instituţiilor publice radio-tv (concerte, CD-uri, DVD-uri, reviste, cărţi, târguri etc).
Justificarea perceperii taxei constă în necesitatea asigurării unui venit propriu al intituţiei media în cauză, pentru a putea face faţă oricăror presiuni venite din diverse medii (inclusiv politic) în scopul garantării unei independenţe editoriale care să asigure produse media corecte, credibile, imparţiale şi echidistante.
Ca mod de percepere, taxa este în general inclusă în abonamentul de electricitate, fiind oferită această facilitate pentru a nu mai obliga beneficiarul să piardă timp cu efectuarea unei plaţi suplimentare la ghişeu, online etc.
La nivelul Uniunii Europene, taxa este percepută unor categorii diverse de beneficiari, persoane juridice şi persoane fizice care deţin cel puţin un aparat de radio sau televiziune în gospodărie, aparate radio în automobile sau calculatoare, laptopuri şi alte dispozitive – inclusiv mobile (telefoane, tablete etc) – capabile să recepţioneze emisii radio-TV.
Dar să urmărim câteva exemple concrete, pornind de la informaţii publice furnizate pe paginile de internet sau prin alte mijloace digitale proprii ale unor instituţii publice de radio şi televiziune din cadrul Uniunii Europene.
ARD (Germania) – ARD este o organizaţie care înglobează difuzorii regionali de servicii publice din Germania. ARD furnizează emisiuni de radio, televiziune şi online. Principala sursă de venituri este o taxă pe care fiecare gospodărie, fiecare companie şi chiar instituţiile publice trebuie să o achite. Pentru o gospodărie obişnuită, această taxă este de 17.50 euro pe lună.
Radio France (Franţa) – Radio France este o societate naţională de radiodifuziune, constituită sub forma unui serviciu cu capital public, al cărui unic acţionar este statul.
ERT (Grecia) – Postul ERT este finanţat în principal printr-o taxă de licenţiere, achitată odată cu factura de electricitate. Această taxă reprezintă cea mai importantă resursă a companiei publice. Taxa a fost de 4,7 euro în 2013 şi a fost redusă ulterior la 3 euro pe lună.
Danmarks Radio AS (Danemarca) – Cel mai vechi post de radio din Danemarca, unul dintre cei 23 de fondatori ai EBU, este o instituţie publică ce îşi finanţează activitatea prin perceperea unei taxe lunare. Aceasta este aplicabilă atât persoanelor juridice cât şi persoanelor fizice care deţin cel puţin un aparat de radio în gospodărie, aparat radio în automobile sau calculatoare, laptopuri şi alte dispozitive – inclusiv mobile (telefoane, tablete etc) – capabile să recepţioneze emisii radio-TV.
RAI (Italia) – Veniturile obținute de Societatea italiana de Radiodifuziune provin din: plata abonamentelor (oricine deține dispozitive capabile să recepţioneze emisiunile de radioteleviziune, producţiile proprii şi din eventualele contribuții ale unor organizații sau persoane fizice, precum și orice altă sumă primită. RAI este subordonat Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Nederlands Publieke Omroepbestel (NPO – Olanda) – Postul public de radio şi televiziune din Olanda are ca principale surse de finanţare taxa percepută publicului (aproximativ 110 euro pe an) şi fondurile primite de la Ministerul Educaţiei, Culturii şi Ştiinţei.
Rádio e Televisão de Portugal (Portugalia) – Postul public de radio şi televiziune din Portugalia este finanţat prin taxa de contribuţie audiovizuală (încorporată în factura de electricitate), fonduri guvernamentale şi venituri din publicitate.
Rozhlas a televízia Slovenska (Radio-Televiziunea din Slovacia) – Finanţarea provine din taxa percepută publicului (persoane fizice care au contract de furnizare a electricităţii şi majoritatea firmelor care au cel puţin trei angajaţi).
Radiotelevizija Slovenije (Radio-Televiziunea din Slovenia) – Instituţia publică este finanţată din taxa publică, activităţi comerciale, sume de la buget, sponsorizări, donaţii şi alte surse. Se consideră că fiecare plătitor de electricitate deţine un receptor şi astfel este obligat la plata taxei. Excepţie fac persoanele care depun o solicitare pe proprie răspundere că nu deţin aparate de radio sau televiziune. Numărul persoanelor active care plătesc taxa este de peste 600.000.
British Broadcasting Corporation (BBC – Marea Britanie). Furnizorul public de emisiuni radio-TV din Marea Britanie percepe o taxă de 145 de lire sterline pe an, sub 40 de penny pe zi. Justificând această taxă, furnizorul public britanic arată pe pagina de internet că „Taxa permite producerea unui conţinut divers TV, radio şi online. Taxa de licenţiere permite serviciului BBC să funcţioneze fără reclame şi independent de orice interese politice”./fmatei/abuzoian
RADOR vă propune un grupaj de articole proprii despre presiunile exercitate în diverse ţări de guverne asupra mass-media publice
POLONIA – Tentaţia puterii absolute
Partidul Dreptate şi Justiţie a motivat că transformarea televiziunii și radioului public, precum și a Agenției naționale de informații (PAP), care erau societăți comerciale controlate de stat, în instituții culturale patronate de un consiliu al canalelor media naționale, va duce la ”raționalizarea și scăderea cheltuielilor de administrare a societăților radioului și televiziunii publice, precum și la revenirea la standarde profesionale și etice necesare pentru a-și realiza misiunea publică”. Opoziția poloneză, în schimb, consideră că este vorba pur și simplu de o preluare a controlului direct asupra acestor canale media de către conservatorii aflați la putere. Persoanele care vor conduce aceste instituții vor fi numite de Guvern, și nu prin concurs deschis, ca până acum.
UNGARIA – premierul împinge mass-media publice în tiparul ales de el
La scurt timp după venirea la putere, în 2010, partidul Fidesz al lui Orban a trecut prin Parlament o nouă lege a presei. Printre modificările aduse de noua lege se numara obligativitatea înregistrării tuturor canalelor media, care să aibă produse „echilibrate”, „relevante pentru cetăţenii Ungariei” şi să „respecte demnitatea umană”. Respectarea acestor reguli era de competenţa noului organism de supervizare, Media Council, a cărui componenţă este stabilită de Parlament. Însă majoritatea de două treimi de care dispune guvernul lui Orban în legislativ îi permite să numească toţi membrii acestui consiliu. Partidul Fidesz al lui Orban s-a folosit de majoritatea sa parlamentară pentru a impune reguli care subminează independenţa instituţiei presei, printr-un sistem care blochează încercările jurnaliştilor de a trage la răsundere guvernul.
GRECIA – De la o problemă economică la o problemă de democraţie
Arătând cu degetul spre o taxă legitimă şi justificată în lumea democratică – taxă pe care a numit-o “bir”, dar pe care intenţiona să o reinstituie odată cu înfiinţarea noului organism – şi invocând risipa şi privilegiile angajaţilor din radioteleviziunea publică, guvernul Samaras încerca să câştige sprijinul unui popor sleit şi revoltat de tăierile de pensii şi salarii, de şoimajul ridicat, de majorările fiscale şi de măsurile de austeritate impuse pentru salvarea economică a ţării. Realitatea străzii a demonstrat însă că acest demers guvernamental a provocat şoc, emoţie şi o reacţie vehementă în societate. Sute de mii greci au manifestat zile întregi în faţa sediului ERT din Atena, dar şi pe străzile marilor oraşe din Grecia în semn de susţinere a radioteleviziunii publice.
ISRAEL – Audiovizualul public într-o incertitudine neîncetată
Corporaţia radioteleviziunii publice din Israel (IPBC) era fondată în 2015, conform legii audiovizualului public israelian care prevedea înlocuirea fostei Autorităţi a audiovizualului public israelian (IBA), care trebuia desfiinţată conform aceleiaşi legi, adoptată în mai 2014. Data începerii activităţii noii instituţii, stabilită iniţial pentru 31 martie 2015, a fost amânată de mai multe ori, ultimul termen fiind 1 octombrie 2016. Premierul Netanyahu a decis în iulie să prelungească viaţa IBA şi să amâne începerea funcţionării noii structuri. Criticii îl acuză pe premier că se teme de independenţa noii corporaţii faţă de influenţa politică./abuzoian/cionescu
