Simbol al vieții, al soarelui și al protecției împotriva forțelor ostile, ciumei și otrăvurilor, în trecut, lămâia era asociată cu perfecțiunea, dar și cu speranța pentru fertilitate și abundență în noul an agricol.
Aliment-medicament, lămâia este o sursă excelentă de vitamina C și de antioxidanți. Utilizarea ei în medicina naturistă este foarte veche și astăzi știm că ea conține substanțe vegetale active și benefice pentru sănătatea noastră. Originară din Asia și aclimatizată perfect în bazinul mediteranean, lamâia este nelipsită din orice casă. Consumată regulat, contribuie la potejarea organismului împotriva îmbătrânirii și degenerescenței celulelor.
Cunoscută în China, India și în civilizațiile mesopotamiene pentru proprietățile sale antiseptice, antireumatice și răcoritoare, considerată sacră în țările musulmane, lămâia a fost folosită în principal ca un antidot împotriva otrăvurilor și pentru a ține spiritele rele departe de casă. Egiptenii antici o utilizau pentru îmbălsămarea mumiilor și de multe ori era pusă în morminte împreună cu smochine și curmale. Grecii o foloseau ca decor, pentru a parfuma lenjeria și pentru a proteja hainele de molii. Primele descrieri clare ale folosirii lămâilor în scopuri terapeutice sunt cuprinse în lucrările lui Teofrast, fondatorul fitoterapiei. Printre romani, împăratul Nero a fost un mare consumator al acestui fruct, obsedat fiind mereu de pericolul unei posibile intoxicații. În medicina tradițională arabă, lămâia a fost folosită împotriva eczemelor. Sucul de lămâie, amestecat cu ulei de măsline sau de migdale era utilizat și pentru a curăța rănile, tăieturile, dar și pentru a ameliora durerile cauzate de mușcăturile de insecte.
Scrierile chinezești au menționat pentru prima dată lămâia în anul 1175 și o descriere detaliată a apărui într-o carte din anul 1178. Istoricii spun că aceste elemente indică faptul că lămâia a fost introdusă în China între secolul al X-lea și mijlocul secolului al XII-lea. Cercetătorii cred ca lămâii erau plantați la est de regiunea Himalaya, în sudul Chinei.
Lămâiul (Citrus limon) este un arbust veșnic verde, care face parte din familia Rutaceae. Provine din Asia, dar astăzi poate fi găsit în regiunile tropicale și subtropicale din întreaga lume. Cultivarea lămâilor a început în secolul I, d.Hr. Lămâia este o parte importantă a dietei noastre, dar are și numeroase alte proprietăți la fel de valoroase. De asemenea, este utilizată în industria farmaceutică, în prelucrarea produselor alimentare, în industria cosmetică, în cea a parfumurilor și la fabricarea produselor de curățare. Lămâile conțin vitaminele A, C, E, K, flavonoide, vitamine din complexul B, calciu, cupru, fier, magneziu, seleniu, potasiu, zinc, fosfor, proteine și fibre. Sunt mai bogate în potasiu decât merele sau strugurii. Pentru a reduce aportul de sodiu și pentru a da o notă de prospețime se recomandă să se folosească suc de lămâie proaspăt stors în salate, supe, legume fierte sau tocane. Un consum regulat de lămâie ajută în prevenirea diabetului, constipației, hipertensiunii arteriale, febrei, indigestiei, oferă protecție împotriva poliartritei inflamatorii și artritei, îmbunătățește aspectul pielii, al părului și albește dinții. Studiile efectuate de Asociația Urologică Americană subliniază faptul că limonada sau sucul de lamâie reduce riscul apariției pietrelor la rinichi.
Citricele sunt cea mai importantă producție de fructe din lume. La nivel mondial, cultura lor se concentrează în trei zone principale: Brazilia, Marea Mediterană (în țări precum Spania, Italia, Maroc, Israel) și Statele Unite ale Americii. Principalii producători de lămâi sunt: China, India, Mexic, Argentina, Brazilia, Statele Unite ale Americii, Italia, Spania, Grecia, Israel și Turcia.
Un muzeu dedicat lămâilor se află în comuna Limone sul Garda, din Italia. Localitatea este cunoscută pentru livezile de citrice. O casă din secolul al XVIII-lea, Limonaia del Castel, adăpostește un muzeu al lămâilor și un centru educațional. Clădirea a fost renovată și din anul 2009 se poate vizita. Turiștii pot admira plantațiile de lămâi și portocali din jurul muzeului, pot afla lucruri interesante despre aceste fructe.
Muzeul Lămâilor are și un magazin de suveniruri, de unde turiștii pot cumpăra portocale, lămâi și produse diverse din și cu aceste fructe.
Limone a fost locul cel mai nordic din Europa în care lămâii au fost cultivați în scop comercial. Goethe a fost uimit de peisajul din Limone și la 13 septembrie 1786, când se plimba cu barca de la Torbole la Malcesine, descria astfel priveliștile minunate întâlnite: „Dimineața era frumoasă, liniștită în zori. Am trecut de Limone, cu grădini și terase plantate cu pomi de lămâi, atât de bogate și care arată atât de bine”. La acea vreme, lamâile erau exportate anual în Germania, Polonia și Rusia.
Potrivit legendei, lămâii au fost aduși pe aceste ținuturi încă din secolul al XIII-lea, de călugării franciscani. Primele plantații de lămâi au apărut pe malul vestic al Lacului Garda, în zonele Gargnano și Limone. Lămâile folosite pentru limonadă sunt de asemenea utilizate ca ingrediente în multe feluri de mâncare delicioase regionale, cum ar fi preparate din carne de pui sau „crostata al Limone”, o tartă tradițională de lămâie din regiunea Lacului Garda. Muzeul Lămâilor din Limone amintește de plantațiile lămâi din zonă. Astăzi, fostul sat mic de pescuit este o stațiune turistică renumită.
În bucătăriile lumii se folosește în stare proaspătă, pentru a da un plus de savoare diverselor preparate. Sucul de lămâie se întrebuințează pentru a marina peștele și fructele de mare (ton, somon, scoici), la salate, în sosuri, la preparate din carne de pui, în plăcinte, prăjituri, tarte. Coaja de lămâie rasă și sucul de lămâie se folosesc la diverse dulciuri (budinci, prăjituri, creme, fursecuri, checuri, tarte, jeleuri, înghețate) sau pentru băuturi răcoritoare. De asemenea, din lămâi se prepară celebrul lichior italian limoncello. Lămâile se potrivesc bine cu mentă, pătrunjel, rozmarin, ghimbir, miere și unt.
Ada Ionescu
