Prăjitura se numește Kiki pentru că e blondă, la fel ca și cățelul Kiki (va urma și o prăjitură Dixie cu cacao sau ciocolată, după cățelul Dixie, care este negru). Ar trebui să lansăm o nouă modă: rețete botezate după cățeii sau pisicile noastre!
Având în vedere numele, este o prăjitură atât de grozav de gustoasă încât m-am minunat singură după ce am scos-o din cuptor!!! Cam dă dependență. Secretul este sosul de caramel sărat, care este mult mai ușor de făcut decât se povestește în toate rețetele de pe net. Am încercat mai demult și varianta periculoasă, cu smântână rece turnată peste zahărul fierbinte caramelizat. Nu are nici un sens! Varianta nepericuloasă este următoarea:
Se pun într-o cratiță 200 ml de smântână lichidă pentru gătit, 100 grame de unt tăiat bucățele, 3 linguri de zahăr brun și 3 linguri de zahăr alb. Se amestecă pe foc mic până începe să dea în clocot. Apoi se lasă la fiert amestecând încontinuu minim 15 minute, mai precis, până începe să se închege puțin compoziția. Din când în când se pun câteva picături din sos pe o farfurie, iar în momentul în care sosul se răcește și începe să se coaguleze, se stinge focul și se lasă la răcit. Un alt indiciu este că și culoarea sosului va trece de la bej deschis la o culoare mai spre brun-roșcat. Pe măsură ce se va răci, sosul caramel se va închega foarte frumos. Dar adevăratul farmec este dat de sare! Pentru asta, punem în amestec o jumătate de linguriță de sare (linguriță, nu lingură) cu câteva minute înainte de a stinge focul. Va ieși ceva grozav.
Acum să asamblăm restul de ingrediente:
200 grame făină cernută
½ plic praf de copt
100 grame zahăr
100 grame unt
1 ou
1 praf de sare
Un pumn de nuci tocate (dar nu foarte mărunt!)
Și, evident, sosul de caramel
Zahărul se freacă bine cu untul și cu oul bătut. Se adaugă sarea și făina cernută împreună cu praful de copt. La urmă se toarnă sosul de caramel sărat despre care am vorbit cu atât de mult entuziasm și se amestecă și nucile în compoziție. Totul se întinde într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se dă la cuptor până trece testul scobitorii. Aluatul este un pic dificil de întins și de omogenizat în tavă, pentru că este mai curând elastic decât moale, dar merită efortul… După stingerea focului se mai lasă puțin în cuptor, pentru a se rumeni și a semăna la culoare cu blana unui cățel blond roșcat. Când s-a răcit puțin, se taie imediat pătrățele și se pune prăjitura în farfurie, pentru că peste câteva ore va deveni din ce în ce mai crocantă și mai greu de tăiat ‘estetic’. Dar este revoltător de bună!
PS: Cine animale nu iubește/Nici prăjitură nu primește. Cam asta e regula! Pentru restul…
Poftă bună!
Daniela Sîrbu
