Termenul de „superlună” a intrat în conştiinţa publică în ultima perioadă. Iniţial, termen ce provine din astrologia modernă şi care denumeşte o nouă lună plină care apare când astrul se află la 90 la sută din distanţa cea mai mică faţă de Pământ în timpul orbitării, „superluna” se referă acum, mai pe larg, la o Lună plină care se află mai aproape de Pământ decât în mod obişnuit. Este însă Luna mai aproape uneori de Pământ? Din moment ce orbita Lunii este eliptică, una dintre părţi (perigeu) este cu peste 48 de mii de km mai aproape de Pământ decât cealaltă parte (apogeu). Cuvântul „syzygy”, folosit îndeosebi în industria jocurilor, este denumirea ştiinţifică pentru momentul în care Pământul, Soarele şi Luna se aliniază în momentul în care Luna orbitează Pământul. Când apare fenomenul perigeu-syzygy a sistemului Pământ-Lună-Soare, iar Luna se află în partea opusă Pământului faţă de Soare, asistăm la fenomenul supranumit „superlună”. Această coincidenţă apare de trei ori în 2016. La 16 octombrie şi 14 decembrie luna este plină în aceeaşi zi ca perigeu, iar la 14 noiembrie devine plină timp de două ore ca perigeu, putând fi denumită „superlună”. Fenomenul din 14 noiembrie va fi important şi pentru că Luna se va afla cel mai aproape de Pământ pentru prima dată în secolul 21, fenomen care nu va mai apărea până la 25 noiembrie 2034. „Superluna” din 14 decembrie va fi remarcabilă din mai multe motive: va eclipsa ploaia de meteoriţi Geminide. Strălucirea clarului de Lună va reduce vizibilitatea meteoriţilor cu până la zece ori, transformând spectacolul meteoritic Geminide într-un fenomen banal. O superlună poate fi vizibilă cu 14 până la 30 de procente mai mare şi mai luminoasă decât o lună plină, însă nu întotdeauna se poate observa diferenţa deoarece surplusul de luminozitate generat de fenomen poate fi mascat de nori sau de luminozitatea artificială a oraşelor. În serile când Luna se află aproape de orizont poate aapărea efectul supranumit „iluzia lunii”, deoarece astrul poate părea neobişnuit de mare privit printre copaci, clădiri sau diverse obiecte de fundal. Efectul este o iluzie optică. O „superlună” este însă indiscutabil un fenomen superb, iar acest experiment poate fi multiplicat de trei ori în anul 2016. Pentru diverse imagini superbe ale cerului nopţii, puteţi vizita pagina science.nasa.gov./cstoica/menescu
(https://science.nasa.gov – 4 noiembrie)
