Adolescența este perioada care face trecerea de la stadiul de copil la cel de adult. Este etapa în care copilul se dezvoltă foarte mult atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional sau social.
Acest subiect este unul extrem de discutat de psihopedagogi si controversat. Unii considera adolescenta o “varsta ingrata”, altii “varsta de aur”, pentru unii este “varsta anxietatii, insatisfactiei, nesigurantei, cizelor”, iar pentru altii, “varsta marilor elanuri”. Diversitatea de opinii deriva din complexitatea transformarilor care au loc in aceasta etapa din viata unui om.
Pe plan fizic, organismul tanarului trece printr-o serie de transformari care il conduc spre adoptarea unei conformatii apropiate cu cea a adultilor.
Pe plan psihologic, transformarile sunt extrem de rapide si de spectaculoase si conduc spre generarea de noi conduite si modalitati de relationare cu cei din jur. Aceasta perioada poate fi una extrem de tensionata, cu multe framanteri interne, cu adoptarea unei atitudini uneori nonconformiste.
Se dezvolta intelectul si-si alcatuieste un sistem propriu de valori sociale si civice, in raport cu care adolescentul stabileste noi relatii cu semenii de ambele sexe, isi organizeaza si-si consolideaza o independenta emotionala fata de parinti si alti adulti.
Perioada adolescentei se manifesta prin autoreflectare, prin descoperirea constiintei de sine, a faptului ca existenta proprie se deosebeste de a celorlalti oameni. Adolescentul incepe sa se descopere, sa se cunoasca, sa se autoevalueze in raport cu realizarile si capacitatile sale si ale altora. El trebuie sa-si raspunda acum la intrebarea “Cine sunt eu?” (ca raportare la sine cat si ca raportare la societate). Este momentul proiectiei idealului in viitor (cum isi vede viitorul, ce profesie isi va alege) dar si al actiunii (caracteristica foarte importanta a adolescentului este puternicul impuls catre actiune). Dispar dorintele vagi si apar telurile bine conturate si fundamentate, care probabil vor fi urmate de catre adolescenti.
Fiecare adolescent este unic, dorinta de originalitate este o caracteristica a adolescentei. Fiecare adolescent doreste sa atraga atentia asupra sa, se considera un fel de “centru al universului” in jurul caruia trebuie sa se petreaca evenimentele, prin diferite calitati: vestimentatia, fizicul, caracterul, etc. Uneori isi supraevalueaza puterile, se considera superior celor din jur, aspect ce deriva dintr-o insuficienta cunoastere de sine, si care poate avea consecinte grave.
Adolescentii pun mare importanta pe aspectul exterior, isi doresc sa arate cat mai bine din punct de vedere fizic si sa fie imbracati cat mai original.
“Limbajul colorat” caracterizeaza si el aceasta perioada, utilizarea unor neologisme si arhaisme ii fac sa se simta mai speciali, unii isi aleg cu mare grija cuvintele si utilizeaza din abundenta citate si expresii celebre. Si “limbajul codat sau codat” ii fac sa se simta mai deosebiti. De obicei acest “limbaj codat” are loc in cercuri restranse. Derapajele care pot sa apara in acest context sunt greu de combatut si necesita eforturi educative prelungite. Atasamentul de grup este unul foarte puternic.
Spiritul de contradictie este si el foarte prezent, in special in “dialogul” cu adultii.
Adolescentul incepe sa se integreze din ce in ce mai constient si mai activ in grupul caruia ii apartine (clasa, scoala, comunitate). Devine din ce in ce mai obiectiv in judecatile sale, aprecierile fiind facute in functie de “invataturile” pe care si le-a insusit. In aceasta perioada, adolescentii au nevoie de o consiliere si o indrumare discreta, trebuie sprijiniti sa-si formuleze idealul de viata, sa-si perfectioneze judecatile morale si sa-si ridice nivelul constiintei si al conduitei morale.
In concluzie, adolescenta poate fi caracterizata drept o etapa de schimbari psihice si fizice accentuate si importante in viata adolescentilor, o perioadă de furtuni și stres.
Mihalcea Daniel
Clasa a-IX-a H
Prof. Victoria Mihalcea
