Sunt într-o cameră colorată, ţin multe obiecte pe lânga mine şi îmi plac. Mă joc cu un cub şi mănânc o acadea spiralata, foarte colorată şi dulce. Îmi place părul meu roz şi albastru şi violet. Nu ştiu ce e podeaua aceasta moale, dar şi ea are culori. Ma întind pe jos şi inchid ochii. Mirosul dulce pe care îl simt îmi umple plămânii şi in afară de el nu mai simt nimic. Oh, simt că nu mai suport culorile. Nu le mai suport şi vreau să dispară toate, toate, să nu mai simt mirosul dulce, mirosul de culoare proaspătă şi vie.
Îmi deschid ochii şi văd că nu mai sunt culori. Da, toate au dispărut de lângă mine, dar a rămas acadeaua spiralată. Sunt în aceeasi cameră, dar acum e altfel. Acum observ lucruri care nu se vedeau, poate din cauza obiectelor colorate. Sunt lucruri ciudate, cărora nu le cunosc sensul şi întrebuinţarea. Podeaua nu e moale, nu e nici tare, podeaua…podeaua nu exista.
Şi cad, şi nu ştiu unde cad. Încă ţin strâns acadeaua care acum nu mai este atât de colorată. Brusc, ma trezesc undeva jos, şi totul e gri. Un cenuşiu rece, dispreţuitor. Sunt paralizată de frică. Simt un parfum îmbătător. Iubirea. Mă vânează. Vrea să mă apuce din neant, să mă inghită, să mă devoreze şi fug. Mă lovesc de ceva si brusc totul incetează.
Acum nu mai e gri, e negru în toată puterea şi profunzimea cuvântului şi a culorii, un negru nemărginit şi etern, negru cu care nu as putea compara nimic. Nu văd nimic, nu aud nimic, dar acum ştiu totul. Acum inţeleg. Nu mai e niciun obiect, am rămas singură, singură cu eu şi mine, înecată în cunoaşterea orbitoare. Încă ţin în mână acadeaua. Şi ea e neagră, şi părul meu e negru, hainele mele sunt negre. Deasupra mea e cerul, tot negru, sclipind de stele…
Şi acum mă topesc, mă sfărâm şi mă prăbuşesc, şi simt cum viaţa mă părăseşte seducător de încet…
Prea încet, acum totul e alb. E albul acela al aşteptării, când ţi-e frică nu cumva sa te pierzi într-un labirint de zăpadă… să simţi cum te va înghiţii, cum te va îmbrăţişa cu mâinile acelea reci, de gheaţă, pustii, paralizante…
Adolescenţa e doar o culoare, sau chiar o non-culoare, depinde, după caz…
Ene Maria Silvania
Clasa a-IX-a H
Prof. Victoria Mihalcea
