Adolescența…..povestea pe care o scrii fără cerneală…
Mulţi spun: adolescenţa trece ca o ploaie de vară! O ploaie care ne încurcă treburile, care ne trimite la cel mai apropiat adăpost, astfel încât să nu fim atinşi de nicio picătură, de unde putem doar să privim, fără a avea vreo putere asupra ei. Ca o ploaie care, deşi pe mulți ne sperie cu fulgerele şi tunetele ei, în scurt timp se opreşte, iar în urma ei soarele iese, apare curcubeul, iar totul e mai frumos decât era înainte.
Şi totuşi câtorva dintre noi le place ploaia. Când plouă tot ce poți face este să priveşti, să devii melancolic în faţa ferestrei pe care se scurg lacrimi ale verii şi să te gândeşti câte vei putea face după ce ploaia se va opri.
Picaturile de ploaie devin greoaie, devin mai reci, îngheaţă. Şi parcă sunt nefolositoare. Dacă ploaia era cea care ţi-a distrus ziua, cum pot fi picăturile de ploaie îngheţate?!
Ce semnificaţie au ele ? Se poate şi mai rău?! Ce sunt acele picături îngheţate şi de ce îmi încurcă mie planurile azi? Fulgi!…. Sunt fulgi de nea…fulgi ce nu se pot opri curând, ce vor crea în urma lor un covor alb. Cât de nedrept! Într-o zi care se anunţă a fi perfectă, brusc începe ploaia ce se transformă în zăpadă! Nimic nu poate fi mai rău! Ce poți face acum !?…
Priveşti! Privești cu deznădejde şi aştepţi să treacă. Oricât ai încerca, nu poţi să nu acorzi atenţie… Parcă e prea rău să fie adevărat! Stai la fereastră şi numeri fulgii de nea. Până când?
Până când ceva te răscoleşte în interior. Apare un gând care nu-ţi dă pace…
De ce să nu profiţi de această vreme?! De ce să nu te bucuri de zăpadă?!
Aşa că te pregăteşti! Te îmbraci gros şi în cele din urmă ieşi afară. Este frig! Parcă ai vrea să te întorci în casă, la căldură! Dar n-o faci!
Iei în mâini puţină zăpadă şi faci un bulgăre. N-ai mănuşi, mâinile îţi sunt îngheţate. Continui să faci bulgări…
Eşti obişnuit deja. Parcă zăpada nu e atât de rea! Chiar îţi place! Aşa că te hotărăşti să faci un om de zăpadă. Nu mai acorzi atenţie frigului şi ai uitat cât de supărat erai că ziua ta părea a fi compromisă. Te distrezi! E mai bine decât era înainte! În sfârşit, după multă muncă dar şi distracţie, ai terminat omul de zăpadă. Eşi mândru de tine! Nu ai crezut că vei reuşi, dar ai făcut-o.
Acum ninsoarea s-a oprit. Soarele iese. Ziua se înseninează brusc. Este aşa cum îţi doreai! Dar, faţă de cum erai la începutul zilei, acum te simți mult mai împlinit. Ai un om de zăpadă. Ai făcut ceva! Ai creat ceva şi ai profitat de ceva ce te făcea trist. Ţi-ai dat seama că este mult mai bine că a nins.
Felicitări, tinere om! Aceasta a fost adolescenţa!
Elev: Ingrid- Adela Cătănescu
Clasa a IX-a G
Prof. Liana Hera
