Adolescența reprezintă, fără doar și poate, un moment cheie în evoluția unei persoane; a fost clasificată ca fiind o trecere dinspre copilăria lipsită de griji spre maturitatea definită de societatea contemporană individului. Această etapă este marcată de trăiri intense, conturându-se unicitatea omului.
O afirmație sugestivă “adolescența este pasărea ce zboară uneori cu capul în nori și uneori prea aproape de pământ” (Victoria Morozan) reprezintă cea mai fidelă descriere a acestei perioade – experiențele și amintirile adunate pe parcursul adolescenței rămân cu noi pentru totdeauna, fiind considerată de mulți drept fiind cea mai minunată parte a vieții; se descoperă începutul tuturor lucrurilor, continuate mult mai amplu la maturitate. Acum descoperim sentimentele, trăirile și pasiunile. Din păcate, descoperirea de sine este cea mai grea, întrebându-te mereu de ce nu ești așa ori altfel, poate ca ceilalți. Răspunsul e unul simplu: eu sunt eu și ei sunt ei, astfel noi toți fiind unici – aceasta este, în esență, frumusețea ființei umane.
Această etapă a vieții este una dominată de nelipsita “criză de originalitate”. Astfel, tânărul om va încerca pe cât posibil să se diferențieze de tot ceea ce consideră a fi ordinar, va încerca să își formeze o personalitate și o proprie viziune asupra lumii și a vieții. Adolescenții se simt mai liberi – precum miticul Icarus-, tinerii suferă de impulsuri de rebeliune, încercând să-și însușească atitudinea adultului. Astfel, Icarus nu a ascultat sfatul tatălui său și a zburat mai presus de nori până în cele din urmă Soarele i-a topit aripile.
Pe de altă parte, adolescența reprezintă și confruntarea cu lumea reală, conștientizarea ostilității mediului înconjurător. Morozan compară acest eveniment cu zborul păsării prea apropiat de pământ, astfel evidențiindu-se și suferințele acestei perioade: încercarea de a ne încadra în contemporanitate, încercarea de a-i face pe ceilalți să ne accepte. În consecință, adolescentul ajunge să își conteste valoarea propriei imagini, modificând-o constant.
Cam aceasta este adolescența. Pe scurt, este presărată cu sentimente intense, teama de nou și de schimbare, determinare, speranță și încredere – toate înmulțite cu un număr mai mic sau mai mare de ani; aici depinde de graba fiecăruia de a intra în ceea ce numim „viață”.
Elev: Călin Albu
Clasa: a IX-a G
Prof. Liana Hera
