Dacă m-ar ȋntreba cineva cum definesc adolescenţa, i-aş spune că este precum un semn al ȋntrebării, al exclamării şi multe puncte de suspensie. Această perioadă este vârsta ȋndoielilor, ȋn care mereu eşti curios să afli lucruri noi.
Cine suntem de fapt? Ce ȋnseamnă maturizarea? Este un proces lung? Care este scopul meu ȋn viaţă?
Adolescentul este o fiinţă plină de energie, care se bucură de fiecare zi, de fiecare mugur de floare, de sfera unei păpădii, de apusul care ȋnsângerează cerul verii. Totodată, acum ȋncepe să pornească pe cărările vieţii, să cunoască mai bine lumea, dar şi pe el ȋnsuşi.
Răspunsul său scurt şi precis e bazat pe două extreme: bine sau rău. De aceea, ȋntotdeauna are nevoie de sprijinul celor din jur. Hotărât ca o stâncă, uneori ȋncruntat, cu ochii ȋncleştaţi, cu buzele strivite de furie, de bucurie, de entuziasm, el păşeşte ȋn viaţă … este nesigur. Îl observ sau poate că nu. Poate doar mi se pare. Cine ştie?
Asta, poate pentru că şi eu sunt adolescent şi … nu am realizat ȋncă. Deşi mă simt diferit pe exterior, sunt la fel cum eram pe interior. Mulţi ȋmi spun că sunt o fire optimistă incurabilă, dar, ei, fără să-şi dea seama, se molipsesc de acel optimism. Şi totuşi mă schimb… Observ ceva diferit, dar nu ştiu ce anume. Probabil e adolescenta … perioada ȋntrebărilor, a bucuriei, a curiozităţii, a descoperirii, a lumii, a lipsurilor, a cunoaşterii.
Am auzit ca eşti scurtă… Unii spun că eşti cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om, alţii, din contră, afirmă că e foarte greu să te ȋnţelegi cu un adolescent.
Dar eu spun să o trăim cu toţii, pentru a ne da seama de fapt ce ȋnseamnă “adolescenţa”.
Elev: Diana Ioana Andrei
Clasa a IX-a G
Prof. Liana Hera
