Încă din copilărie, viața noastră este un joc continuu. Pare o descripție banală, desprinsă de realitate, însă jocul este o parte importantă din viața noastră. Prin joc am învățat lucrurile de bază ale vieții, cum ar fi: mersul, scrisul, învățatul și vorbitul. Părinții au reușit să asocieze aceste lucruri simple și totodată complicate, cu un joc.
Dacă ar fi să creez un joc, aș crea ceva ce te-ar pune să gândești, să trăiești, să simți. E ca și cum te-ai pune în pielea personajului din jocul preferat. Prea copilăresc? Ar fi posibil, însă jocul meu ar fi mai complicat. Totuși nu prea complicat. Jocul meu ar fi …viața. De ce? Pentru ca toată viața mea este uneori un joc. Simplu. Sună, din nou, banal și copilăresc. De fapt nu este. Ar fi cel mai complex joc posibil, orice greșeală ducând la un dezastru.
Jocul meu ar începe frumos. Nu aș vrea să sperii jucătorul din prima, desigur. Ar începe cu o poveste scoasă din cărți, una parcă fictivă și prea ireală. De ce? Pentru că așa începe viața fiecăruia. Jocul ar deveni din ce în ce mai greu. Personajul va trebui să-și pună fiecare celulă din corp în acel joc. Să-și folosească tot ce are pentru a supraviețui. Jocul meu ar stimula diferite emoții. Mai întâi, aș începe cu mult doritul succes. Aș crea o viață perfectă și fără griji, ce îi va aduce personajului stări pozitive. Și totuși, fericirea aceea se va evapora la puțin timp.
Personajul va trebui să treacă prin stări cumplite, prin întâmplări groaznice. Pare greu de înțeles, însă asta îl va ajuta în continuare. Stările de suferință îi vor dezvolta gândirea, dacă va reuși să treacă cu succes de această etapă. Va înțelege încetul cu încetul fiecare părticică a jocului. Se va cunoaște pe el însuși, slăbiciunile sale, dar și ale jocului. Starea de suferință va dispărea treptat. Va urma o altă etapă în care acesta va fi fericit. Apoi, când fericirea e prea multă, se va instala, din nou, suferința. Jocul se va termina odată cu moartea personajului.
După cum spuneam, jocul meu ar fi viața. E jocul pe care îl continui în fiecare zi, încercând să supraviețuiești stărilor și întâmplărilor prin care trecem. Însă faptul că asemăn viața cu un joc, va fi lucrul care ne va ajuta cel mai mult. Strategiile folosite, încă ne ajută să supraviețuim și deși, nu tot timpul câștigăm, reușim să ne ridicăm și să o luăm de la capăt. Exact ca un joc.
Elev: Maria Bichir
Clasa a IX-a F
Prof. Liana Hera
