Adolescența este un zbor spre infinit, o cunoaștere și o autocunoaștere absolută. Este perioada de descifrare a labirintului vieții si de realizare a sensului acesteia. Ipostazele adolescenței au, în același timp avantaje, dar și riscuri. De multe ori te simți ca o pasăre care se ridică în văzduh, înălțarea acesteia fiind calea spirituală către perfecțiune. De sus poți să privești lumea în ansamblu, să îți creezi propria viziune despre viață și te poți lăsa purtat pe aripile vântului în căi necunoscute.
Totodată, acest drum al vieții este presărat cu capcane ce trebuie evitate. Așa cum o pasăre își frânge aripa și un tânăr poate să cadă pradă propriilor frământări interioare.
Nimic nu este infinit și, acele clipe petrecute alaturi de cei dragi trebuie prețuite deoarece sunt ireversibile. Sufletul unui tânăr vibrează precum coarda unei harpe atunci când este atinsă cu finețe și totodată cu precizie. Cele mai mici atingeri pot determina o varietate de nuanțe afective. Astfel, în preajma ființelor dragi, inima adolescentului tresare în ritmuri duioase, calde și pline de iubire.
Sentimentele sale îi dicteaza o viziune proprie asupra lumii și îl poartă într-un univers imperfect, dar perfectibil. De aceea, timpul capătă pentru el o dimensiune afectiva, nu una cronologică. O secundă petrecută alături de ființa iubită poate echivala cu o eternitate. Si, totuși, în realitate, timpul se scurge…Adolescența trebuie traită la intensitate maximă.
Elev: Maria Alexandra Dracopol
Clasa a IX-a G
Prof. Liana Hera
